ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar , constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă , astfel cum a fost precizată, revizuienții B.I. și B.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B.C. și G.G.E., anularea sentinței civile nr. 2933/2012 a Judecătoriei Mediaș, susținând că este contradictorie cu sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și cu dispoziția nr. 730/2001 pronunțată în baza Legii nr. 10/2011. Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 54/2014 din 09 septembrie 2014 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții B.I. și B.M. și a obligat revizuenții să plătească intimaților B.C.

și G.G.E. suma de 2200 RON cheltuieli de judecată . În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut , în esență , că , în ce privește existența unei contradictorialități între sentința civilă nr. 2933/2012 și dispoziția primarului nr. 730/2001 , o asemenea cerere de revizuire este inadmisibilă întrucât , pe de-o parte prevederile art. 322 pct. 7 C . proc . civ. se referă la " hotărâri definitive", iar dispoziția primarului nu se include în această categorie , și pe de altă parte , această dispoziție a făcut obiectul cenzurii judecătorești, în Dosarul nr. 283/257/2006, în care s-a admis irevocabil contestația împotriva acestei dispoziții. În ce privește susținerea revizuienților că sentința civilă nr. 2933/2012 a Judecătoriei Mediaș este potrivnică sentinței civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, s-a constatat că prin cererea care a format obiectul Dosarului nr. 2120/257/2012 , astfel cum a fost modificată , pârâții-reclamanți reconvenționali B.I.I.

și B.M. au solicitat să constate nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între pârâții B.V. și B.E. și pârâții reconvenționali B.C. și G.G.E. având ca obiect imobilul înscris în CF AA Mediaș, nr. top XX și a încheierii de CF în baza căreia aceștia din urmă și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului și restabilirea situației anterioare de carte funciară , în sensul repunerii părților contractante în situația anterioară încheierii contractului de donație ; să dispună rectificarea CF AA Mediaș , ca efect al nulității absolute a contractului de donație , în sensul radierii dreptului de proprietate din CF a donatarilor și reîntabularea dreptului de proprietar asupra imobilului pe numele Statului Român și să se constate inexistența dreptului de proprietate a pârâților, respectiv a defuncților B.V.

și B.E.E. , cărora în baza Legii nr. 10/2001 prin dispoziția nr. 730/2001 emisă de Primarul municipiului Mediaș li s-a recunoscut doar un drept de creanță împotriva Statului Român , respingându-li-se cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu , și e xiste nța dreptului de proprietate a Statului român asupra acestui imobil. P r in sentința civilă nr. 2933/2011 , Judecătoria Mediaș a fost admisă excepția lipsei de interes a cererii reconvenționale formulată de pârâții B.I.I. și B.M. în contradictoriu cu reclamanții B. C. și G.G.E. , cu consecința respingerii cererii ca lipsită de interes . Această hotărâre a fost desființată în apel , prin decizia civilă nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare . Ca urmare , sentința civilă nr. 2933/2011 nu mai produce niciun efect , astfel că nu mai poate face obiectul cercetării în cadrul cererii de re viz uire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C . proc.

civ . Pe de altă parte , prin sentința civilă nr. 1123/2008 , dată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 16/85/2001 , s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B. V. și B.E.E. în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș , prin care au solicitat constatarea nulității actelor juridice și a operațiunilor de carte funciară făcute după preluarea imobilului lor de către stat. Pentru ca o hotărâre să se circumscrie noțiunii de hotărâre definitivă potrivnică alteia în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C . proc . civ . , este necesar ca această hotărâre să rezolve fondul.

Sentința civilă nr. 1123 /2008, de care se prevalează revizuienții , nu rezolvă raporturile juridice dintre părți, ci soluția este bazată pe considerente de ordin procedural , respectiv este perimată . Pe lângă cerința ca hotărârile presupus potrivnice să rezol ve într-un fel sau altul raporturile dintre părți , s-a constatat că nici condiția identității de elemente ale acțiunilor nu este îndeplinită . Astfel , în Dosarul nr. 16/85/200 1 , revizuienții din prezenta cauză nu sunt părți, iar obiectul și cauza juridică sunt de asemenea diferite de cele din D osarul nr. 2120/257/2012 . Dacă în cauza din 2011 , s-a solicitat anularea actelor ulterioare preluării abuzive a imobilului de către stat, în dosarul din 2012 se invocă nulitatea contractului de donație încheiat de intim ații din prezenta cauză cu antecesorii unuia dintre ei.

Împotriva acestei sentințe B.I. și B. M. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 , 7 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor invocate , recurenții au susținut , în esență , că obiectul revizuirii îl constituie sentința civilă nr. 2993/2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș și nu sentința civilă nr. 2 9 33/201 1 , ceea ce duce la concluzia că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut prin cererea de revizuire , existând contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii.

Astfel susțin recurenții, deși considerentele hotărârii sunt întemeiate pe analiza sentinței civile nr. 2933/2011 pe care nu a atacat-o prin cererea de revizuire , instanța în dispozitiv s-a pronunțat asupra sentinței civile nr. 2993/2011 și pe de altă parte cu motivarea că în dosarul civil nr. 283/257/2006 s-a admis contestația împotriva dispoz . nr. 730 / 2001 emisă în baza Legii nr. 1 0/2001 , lucru care nu este adevăra t, deoarece prin sentința civilă nr. 1123/2008 rămasă irevocabilă s-a constatat perimată contestația împotriva dispoz. nr. 730/200 1, cât și capătul de cerere accesoriu prin care s-a solicitat constatarea nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Recurenții susțin că vădit nelegal , prin încălcarea autorității și puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu pr i n care s-a constatat perimată contestația , instanța de revizuire a reținut că această hotărâre potrivit art. 322 pct. 7 C . proc . civ . nu poate f i invocată autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 2993/2012 a Judecătoriei Mediaș , întrucât prin constatarea perimării întregii contestații, efectele s-au răsfrânt asupra tuturor părților implicate în raportul litigios și asupra acțiunilor intentate de căt r e antecesorii intimaților privind imobilul în litigi u . În opinia recurenților instanța de revizuire în mod nelegal , prin încălcarea dispoziții l or art. 322 C . proc . civ . , a respins cererea de revizuire cu motivarea că nu este îndeplinită condiția identității de elemente a l e acțiunilor , deși în capătul de cerere accesoriu al contestației revizuenții au figurat ca pârâți în contradictoriu cu antecesorii intimaților și că obiectul și cauza nu sunt identice , deși acțiunile au avut drept cauză juridică Legea nr. 1 0/200 1 și ca parte componentă a obiectului imobilului în litigiu.

În opinia recurenților pentru admiterea cererii de re vizuire bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C . proc . civ . nu este necesar să fie îndeplinită condiția identității de elemente ale acțiunilor , contrarietatea de hotărâri existând atât în cazul în care există contradicție între considerentele a două sau mai multe hotărâri cât și în cazul în care contradicția există între dispozitivele a două sau mai multe hotărâri. Respingând cerere de revizuire , susțin recurenți i , instanța , care a pronunțat hotărârea atacată cu recurs , a înlăturat în întregime efectele dispoz. nr. 730 / 2001 și a sentinței civile nr. 1123/200 8 care au finalizat î ntreaga procedură de restituire a imobilului în litigiu prevăzută de Legea nr. 1 0/200 1 , lucru vădit nelegal și inadmisibil și prin prisma art. 6 din CEDO privind dreptul unei persoane la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, susțin recurenții, prin sentința pronunțată instanța de revizuire a încălcat și prevederile deciziei nr. 33/2008 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii privind aplicarea unitară a Legii nr. 1 0/2001 , statuând că Legea nr. 10/2001 se aplică cu prior i tate față de dreptul comun în cazul imobilelor care intră sub imperiul Legii nr. 10/2001 , precum și a deciziei nr. 425/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități " . Pentru aceste motive recurenții au solicitat admiterea recursului , în principal , casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe , iar în secundar , schimbarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de revizuire așa cum a fost formulată . Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: lndicând art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere , "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut , ori ceea ce nu s-a cerut" , recurenții au arătat că prin cererea de revizuire au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2993/2012 și nicidecum sentința civilă nr. 2933/201 1 , astfel că instanța investită cu cererea de revizuire s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Ipoteza plus petita pusă în discuție prin motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză. Chiar și în situația în care în considerentele deciziei atacate instanța a făcut vorbire de decizia nr. 2933/201 1 , nu se poate reține incidenta art. 304 pct. 6 C. proc.

civ . Astfel , prin decizia nr. 2933/201 1 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a admis excepția lipsei de interes a cererii reconvenționale și în consecință s-a respins cererea reconvențională ca fiind lipsită de intere s . Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin decizia nr. 144 /20 12 din 18 mai 2012 , desființându-se sentința civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș și trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond . În rejudecare Judecătoria Mediaș prin sentința civilă nr. 2993 din 27 noiembrie 2012 a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B.I.I. și B.M.

și a compensat cheltuielile de judecată . Prin urmare , este evident față de cele arătate și față de reținerea instanței de fond în sensul căreia sentința civilă nr. 2933/2011 nu mai produce nici un efect , instanța a avut în vedere în analiza sa sentința nr. 29 93/2012 așa cum de altfel a consemnat în dispozitivul deciziei atacat e . În atare situație instanța a analizat condițiile privind admisibilitatea cererii de revizuire raportat la această hotărâre reținând în mod corect că sentința civilă nr. 1123/2008 de care se pre va lează revizuenții , nu rezolvă raporturile juridice dintre părți , ci soluția este bazată pe considerente de ordin procedural , respectiv este perimată. Pentru aceleași considerente , nu poate fi reținută nici susținerea recurenților privind contradictorialitatea deciziei recurate, nefiind incident nici pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , invocat de recurenți , vizează nemotivarea hotărâri judecătorești atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii sau când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină , dar , decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină , conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei hotărâri , context în care nu pot fi primite criticile referitoare la motivarea contradictorie a deciziei recurate , aspectele invocate de recurentă neconstituind contrarietatea hotărârii , în sensul acestui motiv de recurs . Pentru aceste considerente , precum și pentru cele arătate ante r ior la analiza pct. 6 nu se poate reține incidenta pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ . Pe calea revizuirii , partea nu este îndreptățită să solicite efectuarea unui control de legalitate al hotărârii pronunțate ci este ținută să dovedească incidenta motivului de revizuire pe care și-a întemei at calea de atac extraordinară , condiție neîndeplinită în cauză , astfel încât î n mod corect Curtea de Apel a respins cererea de revizuire . În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , instanța constată următoarele : Cale extraordinară de atac de retractare revizuirea fundamentată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se întemeiază pe existența de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane , având aceeași calitate . Observând ce rințele art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea de Apel prin sentința recurată , a reținut corect că în cauză nu există contrarietate de hotărâri întrucât , sentința civilă nr. 1123 /2008 de care s-au prevalat revizuenții nu a rezolvat fondul cauzei și că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat , având în vedere faptul că nu este îndeplinită condiția identității de elemente ale acțiunilor , iar obiectul și cauza juridică sunt de asemenea diferite , rezultând cu evidență că , procesele soluționate prin hotărârile in voca te a fi potr i vnice cu sentința menționată , nu sunt identice . Pe lângă cerința ca hotărârile potri vn ice să rezolve fondul , pentru ca o hotărâre să poată fi invocată ca autoritate de lucru judecat trebuie să rezolve raporturile juridice dintre aceleași părți , însă prin sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B. V. și B.E.E.

în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș. De altfel , este de precizat că indiferent de reținerile referitoare la decizia solicitată a fi revizuită în soluționarea cererii de revizuire instanța nu putea trece peste condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire cu atât mai mult cu cât nu exista identitate de părți în contextul în care în Dosarul nr. 16/85/2001 al Tribunalului Sibiu în care s-a pronunțat sentința nr. 1123/2008, așa cum s-a arătat anterior, revizuenții nu figurează ca părți. Așadar , susținerea recurenților potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 322 C. proc. civ. este nefondată , instanța de revizuire făcând o corectă analiză a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire apreciind în mod corect că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecății de către revizuenți. Pentru aceste considerente , Înalta Curte , în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții B.I. și B.M. împotriva sentinței civile nr. 54/2014 din 9 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Obligă recurenții B.I. și B.M. la plata sumei de 2.337 , 10 RON cheltuieli de judecată către intimații B.C. și G.G.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică , astăzi 5 februarie 2015 .