ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar
,
constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba
Iulia, secția I civilă
,
astfel cum a fost precizată, revizuienții B.I.
și
B.M. au
solicitat în contradictoriu cu pârâții B.C. și G.G.E., anularea sentinței
civile nr. 2933/2012 a Judecătoriei Mediaș, susținând că este contradictorie cu
sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și cu dispoziția nr. 730/2001
pronunțată în baza Legii nr. 10/2011.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
I civilă, prin sentința civilă nr. 54/2014 din 09 septembrie 2014 a respins
cererea
de revizuire formulată de revizuenții B.I. și B.M. și a obligat revizuenții
să plătească intimaților B.C. și G.G.E. suma de 2200 RON cheltuieli de judecată
.
În argumentarea acestei
decizii, instanța de apel a reținut
,
în
esență
,
că
,
în ce
privește existența unei contradictorialități între sentința civilă nr.
2933/2012 și dispoziția primarului nr. 730/2001
,
o asemenea
cerere de revizuire este inadmisibilă întrucât
,
pe de-o
parte prevederile art. 322 pct. 7 C
.
proc
.
civ. se
referă la
"
hotărâri definitive", iar dispoziția primarului nu se
include în această categorie
,
și pe de altă parte
,
această
dispoziție a făcut obiectul cenzurii judecătorești, în Dosarul nr. 283/257/2006,
în care s-a admis irevocabil contestația împotriva acestei dispoziții.
În ce privește susținerea
revizuienților că sentința civilă nr. 2933/2012 a Judecătoriei Mediaș este
potrivnică sentinței civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, s-a constatat
că prin cererea
care
a
format obiectul Dosarului nr. 2120/257/2012
,
astfel
cum a fost modificată
,
pârâții-reclamanți reconvenționali B.I.I. și B.M. au solicitat
să constate nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între pârâții
B.V. și B.E. și pârâții reconvenționali B.C. și G.G.E. având ca obiect imobilul
înscris
în CF AA Mediaș, nr. top XX și a încheierii de CF în baza căreia
aceștia din urmă și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului și
restabilirea situației anterioare de carte funciară
,
în
sensul
repunerii părților contractante
în
situația
anterioară încheierii
contractului
de donație
;
să
dispună rectificarea CF AA Mediaș
,
ca
efect
al nulității absolute a contractului de donație
,
în
sensul radierii dreptului de proprietate din CF a donatarilor și reîntabularea dreptului
de proprietar asupra imobilului pe numele Statului Român și să se constate
inexistența dreptului de proprietate a pârâților, respectiv a defuncților B.V.
și B.E.E.
,
cărora în baza Legii nr.
10/2001 prin dispoziția nr. 730/2001
emisă de Primarul municipiului Mediaș
li s-a recunoscut doar un
drept
de
creanță
împotriva
Statului
Român
,
respingându-li-se cererea
de
restituire
în natură a
imobilului în
litigiu
,
și
e
xiste
nța
dreptului
de
proprietate
a
Statului român
asupra
acestui imobil.
P
r
in
sentința
civilă
nr.
2933/2011
,
Judecătoria
Mediaș a
fost
admisă
excepția lipsei de interes a
cererii
reconvenționale formulată de
pârâții
B.I.I.
și
B.M.
în contradictoriu cu reclamanții
B.
C. și
G.G.E.
,
cu consecința
respingerii cererii ca
lipsită de interes
.
Această hotărâre a fost
desființată
în apel
,
prin decizia
civilă nr.
144/2012
a
Tribunalului
Sibiu, care a dispus trimiterea
cauzei spre rejudecare
.
Ca urmare
,
sentința
civilă
nr.
2933/2011
nu mai produce niciun efect
,
astfel
că nu mai
poate
face
obiectul cercetării în cadrul cererii de
re
viz
uire
întemeiate
pe dispozițiile art. 322
pct. 7 C
.
proc.
civ
.
Pe de altă parte
,
prin
sentința civilă nr. 1123/2008
,
dată de Tribunalul Sibiu în Dosar
nr.
16/85/2001
,
s-a constatat
perimată
contestația
formulată
de
reclamanții B.
V. și
B.E.E. în
contradictoriu
cu intimata Primăria Mediaș
,
prin
care
au solicitat
constatarea
nulității actelor
juridice
și
a
operațiunilor
de
carte
funciară
făcute după preluarea imobilului lor de către stat.
Pentru ca o hotărâre să
se
circumscrie
noțiunii
de hotărâre
definitivă potrivnică alteia
în
sensul dispozițiilor
art.
322
pct. 7
C
.
proc
.
civ
.
,
este necesar ca această hotărâre să rezolve fondul. Sentința
civilă
nr.
1123
/2008,
de
care se
prevalează
revizuienții
,
nu
rezolvă raporturile juridice dintre
părți,
ci
soluția
este bazată pe
considerente
de
ordin
procedural
,
respectiv
este perimată
.
Pe lângă
cerința
ca
hotărârile presupus potrivnice să rezol
ve
într-un
fel sau altul raporturile dintre părți
,
s-a
constatat că
nici
condiția
identității
de elemente ale acțiunilor
nu
este
îndeplinită
.
Astfel
,
în Dosarul
nr.
16/85/200
1
,
revizuienții
din prezenta
cauză
nu sunt
părți, iar
obiectul
și cauza
juridică sunt de asemenea diferite
de cele
din D
osarul nr. 2120/257/2012
.
Dacă
în
cauza
din
2011
,
s-a solicitat
anularea actelor ulterioare preluării
abuzive a imobilului de
către stat,
în dosarul din
2012
se
invocă
nulitatea
contractului
de donație încheiat
de
intim
ații
din
prezenta
cauză cu
antecesorii unuia dintre ei.
Împotriva acestei sentințe B.I.
și
B.
M.
au declarat recurs
întemeiat
pe
dispozițiile
art.
304 pct. 6
,
7
și 9 C.
proc.
civ.
În argumentarea motivelor
invocate
,
recurenții
au susținut
,
în
esență
,
că
obiectul
revizuirii
îl constituie sentința
civilă nr.
2993/2012 pronunțată
de
Judecătoria
Mediaș
și
nu
sentința
civilă
nr.
2
9
33/201
1
,
ceea
ce duce la
concluzia
că
instanța
s-a
pronunțat
asupra a
ceea ce nu
s-a
cerut
prin
cererea
de revizuire
,
existând
contradicție
între
considerente
și dispozitivul hotărârii.
Astfel susțin recurenții, deși
considerentele hotărârii sunt întemeiate pe analiza sentinței civile nr.
2933/2011 pe care nu a atacat-o prin
cererea
de
revizuire
,
instanța
în dispozitiv s-a pronunțat asupra sentinței
civile
nr.
2993/2011
și pe
de altă parte
cu
motivarea
că
în
dosarul civil nr. 283/257/2006 s-a
admis
contestația împotriva dispoz
.
nr.
730
/
2001
emisă
în
baza
Legii nr. 1
0/2001
,
lucru
care nu
este
adevăra
t,
deoarece prin
sentința civilă nr.
1123/2008
rămasă
irevocabilă
s-a
constatat
perimată
contestația împotriva
dispoz. nr.
730/200
1,
cât și
capătul
de
cerere
accesoriu prin
care s-a
solicitat constatarea nulitatea
contractului
de
vânzare-cumpărare.
Recurenții
susțin
că vădit
nelegal
,
prin încălcarea
autorității și puterii
de
lucru
judecat
a
sentinței civile nr. 1123/2008 a
Tribunalului Sibiu
pr
i
n care
s-a
constatat
perimată
contestația
,
instanța de
revizuire
a
reținut că
această hotărâre potrivit art.
322
pct. 7 C
.
proc
.
civ
.
nu poate f
i
invocată
autoritate de
lucru
judecat față de sentința
civilă
nr.
2993/2012
a
Judecătoriei
Mediaș
,
întrucât
prin
constatarea
perimării
întregii
contestații,
efectele s-au răsfrânt asupra tuturor părților implicate
în
raportul
litigios
și
asupra acțiunilor intentate de
căt
r
e
antecesorii
intimaților
privind
imobilul în
litigi
u
.
În opinia recurenților instanța
de
revizuire în
mod
nelegal
,
prin
încălcarea
dispoziții
l
or
art. 322
C
.
proc
.
civ
.
,
a respins cererea de revizuire cu
motivarea
că nu
este
îndeplinită
condiția
identității
de elemente a
l
e
acțiunilor
,
deși în
capătul de cerere
accesoriu al
contestației revizuenții au
figurat
ca pârâți
în
contradictoriu
cu
antecesorii intimaților și
că
obiectul
și cauza nu sunt identice
,
deși
acțiunile au avut drept
cauză
juridică
Legea
nr. 1
0/200
1
și ca parte
componentă a obiectului
imobilului
în litigiu.
În opinia
recurenților
pentru admiterea
cererii
de
re
vizuire
bazată
pe
dispozițiile
art. 322
pct. 7 C
.
proc
.
civ
.
nu
este
necesar
să
fie
îndeplinită
condiția identității
de
elemente
ale acțiunilor
,
contrarietatea de
hotărâri
existând
atât în
cazul în
care există
contradicție
între
considerentele
a
două sau mai multe hotărâri cât și
în
cazul
în
care contradicția
există
între
dispozitivele
a două sau mai multe hotărâri.
Respingând
cerere
de
revizuire
,
susțin
recurenți
i
,
instanța
,
care a
pronunțat
hotărârea
atacată
cu recurs
,
a înlăturat
în
întregime
efectele
dispoz. nr. 730
/
2001 și a
sentinței
civile nr.
1123/200
8
care au
finalizat
î
ntreaga
procedură de restituire a imobilului
în
litigiu
prevăzută de
Legea
nr.
1
0/200
1
,
lucru
vădit
nelegal
și inadmisibil și prin prisma art. 6 din CEDO
privind
dreptul unei persoane la un proces echitabil.
Mai mult decât atât, susțin
recurenții, prin sentința pronunțată
instanța
de
revizuire a încălcat
și
prevederile deciziei
nr. 33/2008 prin
care
ÎCCJ a admis recursul
în
interesul legii privind aplicarea unitară
a
Legii nr.
1
0/2001
,
statuând că
Legea nr.
10/2001 se
aplică
cu
prior
i
tate
față de
dreptul
comun în
cazul imobilelor care intră sub imperiul Legii
nr.
10/2001
,
precum și
a deciziei nr. 425/2008 a
Curții Constituționale care
a
statuat
că "principiul stabilității
raporturilor
juridice
nu
poate
implica
promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități
"
.
Pentru aceste
motive
recurenții
au
solicitat admiterea
recursului
,
în
principal
,
casarea
hotărârii recurate
și
trimiterea
cauzei spre
rejudecare
aceleiași instanțe
,
iar în secundar
,
schimbarea
în totalitate
a
hotărârii
recurate
în
sensul admiterii
cererii
de
revizuire așa
cum a fost formulată
.
Recursul
este
nefondat
și
va
fi respins pentru următoarele
considerente:
lndicând art.
304
pct. 6
C.
proc.
civ.,
potrivit
căruia
modificarea unei hotărâri se poate
cere
,
"dacă
instanța a acordat
mai
mult decât s-a cerut
,
ori
ceea ce
nu
s-a cerut"
,
recurenții au
arătat
că prin
cererea de revizuire au
solicitat
revizuirea
sentinței
civile nr. 2993/2012
și
nicidecum
sentința civilă
nr.
2933/201
1
,
astfel
că
instanța
investită cu cererea
de revizuire s-a pronunțat
asupra a
ceea ce
nu
s-a cerut.
Ipoteza plus petita pusă în
discuție prin
motivul
de nelegalitate
prevăzut de
art.
304
pct. 6 C. proc. civ.
nu
se
regăsește
în
cauză.
Chiar
și în
situația
în care în
considerentele
deciziei atacate
instanța
a făcut vorbire
de
decizia
nr.
2933/201
1
,
nu se poate
reține
incidenta art.
304
pct. 6
C.
proc. civ
.
Astfel
,
prin
decizia
nr.
2933/201
1 din
16
noiembrie
2011 pronunțată
de Judecătoria Mediaș s-a admis excepția
lipsei de interes a
cererii
reconvenționale și în consecință
s-a respins
cererea
reconvențională ca fiind lipsită
de
intere
s
.
Recursul declarat împotriva
acestei sentințe a fost admis
de
Tribunalul Sibiu, secția
I
civilă,
prin decizia nr. 144
/20
12
din 18 mai
2012
,
desființându-se sentința civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș
și
trimițându-se
cauza
spre rejudecare la
aceeași
instanță
de fond
.
În rejudecare
Judecătoria
Mediaș
prin sentința
civilă
nr.
2993
din 27
noiembrie
2012
a respins
cererea
reconvențională formulată
de pârâții
B.I.I.
și
B.M.
și
a
compensat
cheltuielile
de judecată
.
Prin urmare
,
este
evident față de cele arătate și față de reținerea
instanței
de fond în
sensul căreia sentința civilă nr.
2933/2011
nu mai
produce
nici un efect
,
instanța a
avut
în
vedere
în
analiza
sa
sentința
nr.
29
93/2012 așa cum de altfel a
consemnat în
dispozitivul
deciziei
atacat
e
.
În
atare
situație
instanța a
analizat
condițiile
privind
admisibilitatea
cererii
de revizuire raportat la această hotărâre
reținând
în mod corect că sentința civilă nr. 1123/2008 de care se
pre
va
lează
revizuenții
,
nu
rezolvă
raporturile
juridice dintre
părți
,
ci
soluția
este
bazată
pe
considerente de ordin
procedural
,
respectiv
este perimată.
Pentru
aceleași
considerente
,
nu poate fi reținută nici susținerea
recurenților
privind
contradictorialitatea
deciziei
recurate,
nefiind incident nici pct. 7 al
art. 304 C.
proc.
civ.
Art. 304
pct.
7 C.
proc.
civ.
,
invocat
de
recurenți
,
vizează
nemotivarea hotărâri judecătorești
atunci
când
hotărârea cuprinde motive contradictorii
sau
când
nu se
arată motivele
pe care aceasta
se
sprijină
,
dar
,
decizia
atacată
cuprinde motivele de fapt și de drept
pe
care se
sprijină
,
conform cerințelor
art.
261
alin.
(1) pct. 5 C. proc.
civ.,
neexistând
contrarietate
între
considerentele
acestei hotărâri
,
context în
care nu
pot fi primite
criticile
referitoare la
motivarea
contradictorie a
deciziei
recurate
,
aspectele invocate
de recurentă
neconstituind
contrarietatea hotărârii
,
în
sensul
acestui
motiv de recurs
.
Pentru aceste
considerente
,
precum
și
pentru
cele arătate
ante
r
ior
la
analiza
pct. 6
nu se poate
reține incidenta pct. 7
al
art.
304
C. proc. civ
.
Pe
calea
revizuirii
,
partea
nu este îndreptățită
să
solicite
efectuarea
unui
control
de
legalitate al hotărârii pronunțate
ci este ținută să
dovedească
incidenta
motivului de revizuire pe
care și-a
întemei
at
calea
de atac
extraordinară
,
condiție neîndeplinită în cauză
,
astfel
încât
î
n
mod corect Curtea
de
Apel
a
respins
cererea
de
revizuire
.
În ceea
ce
privește
motivul
de recurs întemeiat pe dispozițiile
art.
304
pct.
9 C.
proc.
civ.
,
instanța
constată următoarele
:
Cale
extraordinară
de atac de retractare revizuirea fundamentată
pe
prevederile
art. 322 pct. 7
C. proc. civ.,
se
întemeiază pe
existența de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de
același grad
sau grade
deosebite în una
și
aceeași
pricină,
între aceleași
persoane
,
având
aceeași calitate
.
Observând
ce
rințele
art.
322
pct.
7
C.
proc.
civ.,
Curtea de Apel prin sentința
recurată
,
a
reținut
corect că
în
cauză nu există contrarietate
de hotărâri
întrucât
,
sentința
civilă
nr. 1123
/2008
de care s-au
prevalat
revizuenții
nu a
rezolvat
fondul
cauzei și că
nu sunt
îndeplinite
condițiile
autorității de lucru judecat
,
având
în
vedere faptul
că
nu este îndeplinită condiția identității de elemente
ale
acțiunilor
,
iar
obiectul
și cauza
juridică sunt de
asemenea
diferite
,
rezultând
cu
evidență că
,
procesele soluționate
prin
hotărârile
in
voca
te
a fi
potr
i
vnice
cu
sentința
menționată
,
nu sunt identice
.
Pe lângă
cerința
ca hotărârile
potri
vn
ice să rezolve
fondul
,
pentru
ca o
hotărâre
să poată
fi invocată ca autoritate
de
lucru
judecat
trebuie
să
rezolve
raporturile
juridice dintre
aceleași
părți
,
însă
prin sentința civilă
nr. 1123/2008
a
Tribunalului
Sibiu
s-a
constatat
perimată
contestația formulată de reclamanții B.
V.
și B.E.E.
în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș.
De altfel
,
este de
precizat
că indiferent
de reținerile referitoare
la
decizia
solicitată a fi revizuită în soluționarea
cererii
de
revizuire
instanța
nu putea trece peste condițiile de admisibilitate a cererii de
revizuire cu atât mai mult cu cât nu exista identitate de părți
în
contextul
în
care în Dosarul nr. 16/85/2001 al Tribunalului Sibiu în
care
s-a
pronunțat sentința nr. 1123/2008, așa cum s-a arătat anterior, revizuenții nu
figurează ca părți.
Așadar
,
susținerea
recurenților potrivit
căreia
instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 322 C. proc.
civ. este nefondată
,
instanța
de revizuire făcând o
corectă
analiză
a
condițiilor
de
admisibilitate a cererii de
revizuire apreciind
în
mod
corect că
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc
aplicare
în raportul
juridic
dedus
judecății
de
către
revizuenți.
Pentru aceste considerente
,
Înalta Curte
,
în
temeiul
dispozițiilor
art. 312 alin.
(1)
C. proc.
civ.,
va
respinge recursul
ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de recurenții B.I. și B.M. împotriva sentinței civile nr. 54/2014 din
9
septembrie
2014 a Curții de
Apel
Alba Iulia, secția I
civilă.
Obligă recurenții B.I. și B.M. la
plata sumei de 2.337
,
10
RON cheltuieli de judecată
către
intimații
B.C.
și
G.G.E.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică
,
astăzi
5 februarie
2015
.