ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în urma disjungerii prin încheierea din 3 iunie 2014 pronunțată în Dosar nr. 955/7/2013 a Curții de Apel Alba Iulia, revizuenții B.I. și B.M. au solicitat în contradictoriu cu intimații B.C. și G.G.E., moștenitori ai defuncților B.V. și B.E.E., revizuirea Sentinței civile nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaș, care este contradictorie cu Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în baza Legii nr. 10/2001, cu Dispoziția nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, precum și cu Decizia civilă nr. 144/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu. În motivarea cererii de revizuire revizuenții susțin că după respingerea cererii de restituire a imobilului în litigiu formulată de către B.V.
și B.E.E. în baza Legii nr. 112/1195, antecesori ai intimaților și rămânerii definitive a acestei soluții prin respingerea de către Comisia Județeană a de aplicare a Legii nr. 112/1995 a acestei cereri, revizuenții au cumpărat cu bună credință, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare și hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 în calitate de chiriași ai imobilului în litigiu. Revizuenții au folosit acest imobil în calitate de proprietari până în anul 2012 când B.V. și B.E.E. au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001. Această cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost respinsă prin Dispoziția 730/2001, definitivă ca urmare a constatării perimării contestației formulată de B.V.
și B.E.E. împotriva Dispoziției nr. 730/2001. Contestația s-a perimat prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Ca urmare a rămânerii definitive a acestei sentințe, Dispoziția nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, a intrat în circuitul civil și și-a produs efectul în sensul recunoașterii în favoarea antecesorilor intimaților doar a dreptului la măsuri reparatorii în echivalent și recunoașterii valabilității contractului de vânzare cumpărare în baza căruia revizuienții au dobândit imobilul în litigiu.
Din moment ce prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat cu autoritate și putere de lucru judecat perimarea contestației făcută de antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001, Sentința civilă nr. 512/2009, pronunțată într-un litigiu între aceleași părți, având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, în baza dreptului comun, este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 1123/2008 și prin fraudarea Dispoziției nr. 730/2001 și a contractului de vânzare cumpărare prin care revizuenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Revizuenții consideră că autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu se impune cu prioritate față de pretinsa autoritate a lucrului judecat a Sentinței civile nr. 512/2009 pronunțată într-o acțiune în revendicare întemeiată pe drept comun.
Aceasta față de decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție , pronunțată în recurs în interesul legii privind aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, prin care s-a statuat că Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială prin care se reglementează procedura de restituire a imobilelor care intră sub sfera de aplicare a acestei legi, se aplică cu prioritate față de dreptul comun. Deci efectele Sentinței civile nr. 512/2009 nu pot fi luate în considerare în procesul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2993/2012 ca autoritate de lucru judecat, din moment ce au fost înlăturate de autoritatea și puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și de efectele Dispoziției nr. 730/2001.
Revizuenții au invocat în acest sens Decizia nr. 425/2008 a Curții Constituționale, susținând că restituirea în natură a imobilului în litigiu către antecesorii intimaților se putea face doar în baza Legii nr. 10/2001, iar restituirea imobilului prin Sentința civilă nr. 512/2009 este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că această din urmă sentință este nulă. De aceea nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat nici în procesul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2993/2012, fiind de neconceput constituirea unui drept de proprietate prin ilegalitate.
Consideră că Sentința civilă nr. 512/2009 este lovită de nulitate absolută și datorită faptului că, la data când s-a judecat recursul declarat împotriva sentinței civile arătate și a celei pronunțate în apel, reclamanții antecesori ai intimaților erau decedați, deci nu aveau capacitate civilă și nici capacitate procesuală de a-și exercita dreptul de proprietate și a-l valorifica în justiție. Revizuenții susțin că Sentința civilă nr. 512/2009 este în contradicție cu Sentința civilă nr. 1123/2008, prin care Tribunalul a constatat perimarea contestației făcută de antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001, și datorită faptului că efectele perimării s-au răsfrânt asupra tuturor părților implicate în raportul juridic litigios născut în baza Legii nr. 10/2001 între Statul Român, B.V.
și B.E.E. și revizuenți, și asupra tuturor actelor de procedură și a acțiunilor intentate privind imobilul în litigiu, prezente și viitoare, în contradictoriu cu revizuenții. Prin admiterea acțiunii în revendicare a imobilului în litigiu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008 înlăturându-se efectele perimării contestației făcute de antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 55 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins cererea de revizuire și a dispus obligarea revizuenților să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 400 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 512 din 27 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, definitivă prin admiterea apelului și schimbarea sentinței sub aspectul cheltuielilor de judecată, prin Decizia nr. 67 din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții B.V. și B.E.E. contradictoriu cu pârâții B.I. și B.M. și, în consecință, au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în Mediaș str. Baznei. Prin Sentința civilă nr. 1123 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a constatat perimarea contestației formulate de contestatorii B.V.
și B.E.E. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Sibiu. Prin Decizia civilă nr. 104 din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost respins apelul declarat de B.I. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2993/2012 și a încheierii din 21 noiembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Mediaș în dosar nr. 2120/257/2011*. Recurenții au formulat o cerere de revizuire a 3 hotărâri judecătorești, pentru contrarietate, solicitând anularea primei hotărâri pronunțate, cea mai veche fiind Sentința civilă nr. 512/2009. Potrivit art. 327 alin. (1) C proc. civ., d acă instanța încuviințează cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.
De aceea, sub aspect procedural, cererea revizuenților, așa cum a fost formulată și argumentată (în sensul nulității Sentinței civile nr. 512/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș), este inadmisibilă, cea mai veche hotărâre fiind aceea de perimare din 2008. Pe de altă parte, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, (…) se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Ori, hotărârile invocate ca fiind potrivnice de către revizuenți nu sunt date în una și aceeași pricină. Ceea ce pretinde textul de lege menționat se referă la identitatea părților, a pricinii și aceeași calitate a părților.
În dosarele invocate, nu sunt aceleași părți și nici nu au aceeași calitate, obiectul fiind diferit. Astfel, Sentința de perimare nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu a avut ca obiect contestație s-a judecat între Primarul Municipiului Sibiu și contestatorii B., deci revizuenții nu au nici un fel de calitate în dosar. Sentința civilă nr. 512/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a pronunțat față de reclamanții B.V. și B.E.E. în contradictoriu cu pârâții B.I. și B.M., pentru revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ. Decizia civilă nr. 104 din 14 mai 2013 a fost pronunțată de Tribunalul Sibiu față de reclamanții B.V. și B.E.E. în contradictoriu cu pârâții B.I. și B.M., pentru despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a locuinței, iar acțiunea reconvențională avea ca obiect nulitate intabulare.
Așadar, obiectul celor 3 cauze este diferit, chiar dacă 2 dintre pricini s-au purtat între aceleași părți și se referă la același imobil, însă obiectul și cauza sunt diferite. Față de aceste argumente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuenții au fost obligați să plătească intimaților suma de 400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs revizuenții B.I. și B.M., care în dezvoltarea motivelor de recurs au formulat următoarele critici:
În mod nelegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 165 C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea cererii de revizuire având ca obiect, pe lângă Sentințele civile nr. 2993/2012 și nr. 2662/2006 și revizuirea Sentinței nr. 512/2009, deși toate cele trei hotărâri erau potrivnice Sentinței civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și Deciziei civile nr. 144/2012 a aceleiași instanțe, pronunțate prin fraudă la lege.
În mod nelegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., instanța a respins cererea revizuenților privind conexarea Dosarului nr. 394/57/2014 la Dosarul nr. 955/57/2014, deși în ambele dosare erau aceleași părți, aveau același obiect, aceeași cauză, iar între ele există o strânsă legătură.
În mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 327 alin.(1) C. proc. civ., instanța a respins cererea de revizuire, considerând că este inadmisibilă, față de împrejurarea că Sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a constatat perimarea contestației formulată împotriva dispoziției prin care s-a soluționat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, este anterioară Sentinței civile nr. 512/2009, a cărei revizuire o solicită.
În mod nelegal a fost respinsă cererea de revizuire cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct.7 C. proc. civ., în sensul că obiectul și cauza celor 3 hotărâri este diferit.
Deși în cererea de revizuire s-a susținut că Sentința civilă nr. 512/2009 este potrivnică și Deciziei civile nr.144/2012 a Tribunalului Sibiu, instanța a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect, motivarea fiind exclusiv pe contrarietatea cu Sentința civilă nr. 1123/2008.
În mod nelegal, instanța de revizuire a respins cererea, invocând Decizia civilă nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu, deși această decizie nu produce nici un efect, din moment ce aceasta este potrivnică Sentinței civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar trebuie menționat că, deși recurenții au formulat pe larg susțineri în cererea cu care au învestit prezenta instanță, în realitate aceștia își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluțiile date de instanțe în litigiile dintre părți. Potrivit art. 302 1 alin.(1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. Ca atare, susținerile care vizează situația de fapt și cele care nu au legătură cu argumentele din decizia recurată nu pot forma obiect al cenzurii instanței de recurs. În ce privește primele două motive de recurs, acestea vizează încheieri ce au fost pronunțate în Dosar nr. 955/7/2013 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că, neavând legătură cu dosarul în care s-a pronunțat hotărârea recurată în prezenta cauză, nu pot fi analizate. Criticile structurate de recurenți în motivele nr. 3-6, acestea vizează soluția de respingere a cererii de revizuire, cu privire la care Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Textul de lege enunțat instituie, deci, ca primă condiție de admisibilitate a cererii de revizuire ca hotărârea atacată să evoce fondul cauzei. Hotărârea care evocă fondul în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea prin care instanța rezolvă fondul pretenției deduse judecății prin cererea de chemare în judecată. Prin cererea cu care au investit instanța, s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 512/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, invocându-se contrarietatea cu Sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și cu Decizia nr. 144/2012 a aceleiași instanțe. Așa fiind, contrar celor susținute de recurenți, nici Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, nici Decizia nr. 144/2012 a aceleiași instanțe, invocate ca pretins potrivnice Sentinței civile nr. 512/2009, nu se încadrează în noțiunea de hotărâre potrivnică, în sensul dispozițiilor susmenționate, întrucât nu rezolvă raporturile juridice dintre părți. Aceasta întrucât, prin Sentința nr. 1123/2008 s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș, iar prin Decizia nr. 144/2012 s-a desființat Sentința civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. Cele trei hotărâri invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de obiect și cauză. Astfel, contrar celor susținute prin cererea de recurs, Sentința civilă nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaș, Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și Decizia nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, invocate ca fiind potrivnice nu au același obiect și cauză. Astfel, prin Sentința civilă nr. 512/2009, Judecătoria Mediaș a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., au fost obligați pârâții B.I. și B.M. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în Mediaș str. Baznei, iar prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., prin care au solicitat constatarea nulității actelor juridice și a operațiunilor de carte funciară făcute după preluarea imobilului lor de către stat. În ce privește Decizia nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu, prin această hotărâre s-a respins apelul declarat de pârâții B.I. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2993/2012 a Judecătoriei Mediaș, într-un litigiu având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului. Între hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu este îndeplinită nici condiția identității de părți. Astfel, deși în litigiile finalizate cu Sentința civilă nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaș și cu Decizia nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu au existat aceleași părți: B.V. și B.E.E., în calitate de reclamanți, respectiv B.I. și B.M., în calitate de pârâți. În ce privește dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, litigiul a fost purtat între B.V. și B.E.E., în calitate de reclamanți și Primăria Mediaș, în calitate de pârâtă. Prin urmare, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile identității de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate de revizuenți ca fiind potrivnice. Față de împrejurarea că cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și de art.322 pct. 7 din același cod, nu se mai impune analizarea susținerii privind respingerea cererii de conexare. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuienții B.I. și B.M. și, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurenților la plata sumei de 2.257,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații B.C. și G.G.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții B.I. și B.M. împotriva deciziei nr.55 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția I civilă. Obligă pe recurenți să plătească intimaților B.C. și G.G.E. suma de 2.257,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.