ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția I civilă, în urma disjungerii prin încheierea din 3

iunie 2014 pronunțată în Dosar nr. 955/7/2013 a Curții de Apel Alba Iulia,

revizuenții B.I. și B.M. au solicitat în contradictoriu cu intimații B.C. și G.G.E.,

moștenitori ai defuncților B.V. și B.E.E., revizuirea Sentinței civile nr. 512/2009

a Judecătoriei Mediaș, care este contradictorie cu Sentința civilă nr.

1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în baza Legii nr. 10/2001, cu

Dispoziția nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, precum și cu Decizia

civilă nr. 144/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

În motivarea cererii

de revizuire revizuenții susțin că după respingerea cererii de restituire a

imobilului în litigiu formulată de către B.V. și B.E.E. în baza Legii nr. 112/1195,

antecesori ai intimaților și rămânerii definitive a acestei soluții prin

respingerea de către Comisia Județeană a de aplicare a Legii nr. 112/1995 a

acestei cereri, revizuenții au cumpărat cu bună credință, bazându-se pe

cuprinsul cărții funciare și hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.

112/1995 în calitate de chiriași ai imobilului în litigiu. Revizuenții au

folosit acest imobil în calitate de proprietari până în anul 2012 când B.V. și B.E.E.

au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001.

Această cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost

respinsă prin Dispoziția 730/2001, definitivă ca urmare a constatării perimării

contestației formulată de B.V. și B.E.E. împotriva Dispoziției nr. 730/2001.

Contestația s-a perimat prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu. Ca urmare a rămânerii definitive a acestei sentințe,

Dispoziția nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, a intrat în circuitul

civil și și-a produs efectul în sensul recunoașterii în favoarea antecesorilor

intimaților doar a dreptului la măsuri reparatorii în echivalent și

recunoașterii valabilității contractului de vânzare cumpărare în baza căruia

revizuienții au dobândit imobilul în litigiu.

Din moment ce prin Sentința

civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat cu

autoritate și putere de lucru judecat perimarea contestației făcută de

antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001, Sentința civilă nr.

512/2009, pronunțată într-un litigiu între aceleași părți, având ca obiect

revendicarea imobilului în litigiu, în baza dreptului comun, este lovită de

nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței

nr. 1123/2008 și prin fraudarea Dispoziției nr. 730/2001 și a contractului de

vânzare cumpărare prin care revizuenții au dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilului în litigiu.

Revizuenții consideră

că autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu se impune cu prioritate față de pretinsa autoritate a lucrului

judecat a Sentinței civile nr. 512/2009 pronunțată într-o acțiune în

revendicare întemeiată pe drept comun. Aceasta față de decizia nr. 33/2008 a

Înaltei Curți de

Casație și Justiție

,

pronunțată în recurs în interesul legii privind aplicarea unitară a Legii nr.

10/2001, prin care s-a statuat că Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială prin

care se reglementează procedura de restituire a imobilelor care intră sub sfera

de aplicare a acestei legi, se aplică cu prioritate față de dreptul comun. Deci

efectele Sentinței civile nr. 512/2009 nu pot fi luate în considerare în

procesul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2993/2012 ca autoritate de

lucru judecat, din moment ce au fost înlăturate de autoritatea și puterea de

lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu

și de efectele Dispoziției nr. 730/2001.

Revizuenții au

invocat în acest sens Decizia nr. 425/2008 a Curții Constituționale, susținând

că restituirea în natură a imobilului în litigiu către antecesorii intimaților

se putea face doar în baza Legii nr. 10/2001, iar restituirea imobilului prin Sentința

civilă nr. 512/2009 este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, astfel că această din urmă sentință este nulă. De aceea nu poate fi

invocată cu autoritate de lucru judecat nici în procesul în care s-a pronunțat Sentința

civilă nr. 2993/2012, fiind de neconceput constituirea unui drept de

proprietate prin ilegalitate.

Consideră că Sentința

civilă nr. 512/2009 este lovită de nulitate absolută și datorită faptului că,

la data când s-a judecat recursul declarat împotriva sentinței civile arătate

și a celei pronunțate în apel, reclamanții antecesori ai intimaților erau

decedați, deci nu aveau capacitate civilă și nici capacitate procesuală de a-și

exercita dreptul de proprietate și a-l valorifica în justiție.

Revizuenții susțin că

Sentința civilă nr. 512/2009 este în contradicție cu Sentința civilă nr. 1123/2008,

prin care Tribunalul a constatat perimarea contestației făcută de antecesorii

intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001, și datorită faptului că

efectele perimării s-au răsfrânt asupra tuturor părților implicate în raportul

juridic litigios născut în baza Legii nr. 10/2001 între Statul Român, B.V. și B.E.E.

și revizuenți, și asupra tuturor actelor de procedură și a acțiunilor

intentate privind imobilul în litigiu, prezente și viitoare, în contradictoriu

cu revizuenții.

Prin admiterea

acțiunii în revendicare a imobilului în litigiu s-a încălcat autoritatea de

lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008 înlăturându-se efectele

perimării contestației făcute de antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr.

730/2001.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 55

din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins

cererea de revizuire și a dispus obligarea revizuenților să plătească

intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 400 RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 512 din 27 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, definitivă prin

admiterea apelului și schimbarea sentinței sub aspectul cheltuielilor de

judecată, prin Decizia nr. 67 din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu,

a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții B.V. și B.E.E.

contradictoriu cu pârâții B.I. și B.M. și, în consecință, au fost obligați

pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul

situat în Mediaș str. Baznei.

Prin Sentința civilă nr.

1123 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a constatat

perimarea contestației formulate de contestatorii B.V. și B.E.E. în

contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Sibiu.

Prin Decizia civilă

nr. 104 din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost respins apelul

declarat de B.I. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2993/2012 și a

încheierii din 21 noiembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Mediaș în dosar nr.

2120/257/2011*.

Recurenții au

formulat o cerere de revizuire a 3 hotărâri judecătorești, pentru

contrarietate, solicitând anularea primei hotărâri pronunțate, cea mai veche

fiind Sentința civilă nr. 512/2009.

Potrivit art. 327

alin. (1) C proc. civ., d

acă instanța încuviințează cererea

de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă

hotărâre.

De

aceea, sub aspect procedural, cererea revizuenților, așa cum a fost formulată

și argumentată (în sensul nulității Sentinței civile nr. 512/2009 pronunțată de

Judecătoria Mediaș), este inadmisibilă, cea mai veche hotărâre fiind aceea de

perimare din 2008.

Pe

de altă parte, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, (…) se poate cere

dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Ori,

hotărârile invocate ca fiind potrivnice de către revizuenți nu sunt date în una

și aceeași pricină. Ceea ce pretinde textul de lege menționat se referă la

identitatea părților, a pricinii și  aceeași calitate a părților.

În

dosarele invocate, nu sunt aceleași părți și nici nu au aceeași calitate, obiectul

fiind diferit.

Astfel,

Sentința de perimare nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu a avut ca

obiect contestație s-a judecat între Primarul Municipiului Sibiu și contestatorii

B., deci revizuenții nu au nici un fel de calitate în dosar.

Sentința

civilă nr. 512/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a pronunțat față de

reclamanții

B.V.

și B.E.E.

în contradictoriu cu pârâții

B.I. și B.M.,

pentru revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ.

Decizia civilă nr.

104 din 14 mai 2013 a fost pronunțată de Tribunalul Sibiu

față

de reclamanții

B.V. și B.E.E.

în contradictoriu cu

pârâții

B.I. și B.M., pentru despăgubiri reprezentând lipsa de folosință

a locuinței, iar acțiunea reconvențională avea ca obiect nulitate intabulare.

Așadar, obiectul

celor 3 cauze este diferit, chiar dacă 2 dintre pricini s-au purtat între

aceleași părți și se referă la același imobil, însă obiectul și cauza sunt

diferite.

Față de aceste

argumente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., revizuenții au fost obligați să plătească intimaților suma de 400 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei

curții de apel au declarat recurs revizuenții B.I. și B.M., care în dezvoltarea

motivelor de recurs au formulat următoarele critici:

prin încălcarea dispozițiilor art. 165 C. proc. civ., instanța a dispus

disjungerea cererii de revizuire având ca obiect, pe lângă Sentințele civile

nr. 2993/2012 și nr. 2662/2006 și revizuirea Sentinței nr. 512/2009, deși toate

cele trei hotărâri erau potrivnice Sentinței civile nr. 1123/2008 a

Tribunalului Sibiu și Deciziei civile nr. 144/2012 a aceleiași instanțe,

pronunțate prin fraudă la lege.

prin încălcarea dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., instanța a respins

cererea revizuenților privind conexarea Dosarului nr. 394/57/2014 la Dosarul nr.

955/57/2014, deși în ambele dosare erau aceleași părți, aveau același obiect,

aceeași cauză, iar între ele există o strânsă legătură.

încălcarea dispozițiilor art. 327 alin.(1) C. proc. civ., instanța a respins

cererea de revizuire, considerând că este inadmisibilă, față de împrejurarea că

Sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a constatat

perimarea contestației formulată împotriva dispoziției prin care s-a soluționat

notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, este anterioară Sentinței

civile nr. 512/2009, a cărei revizuire o solicită.

fost respinsă cererea de revizuire cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 322 pct.7 C. proc. civ., în sensul că obiectul și cauza celor

3 hotărâri este diferit.

revizuire s-a susținut că Sentința civilă nr. 512/2009 este potrivnică și Deciziei

civile nr.144/2012 a Tribunalului Sibiu, instanța a omis să se pronunțe cu

privire la acest aspect, motivarea fiind exclusiv pe contrarietatea cu Sentința

civilă nr. 1123/2008.

instanța de revizuire a respins cererea, invocând Decizia civilă nr. 104/2013 a

Tribunalului Sibiu, deși această decizie nu produce nici un efect, din moment

ce aceasta este potrivnică Sentinței civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Cu

titlu preliminar trebuie menționat că, deși recurenții au formulat pe larg

susțineri în cererea cu care au învestit prezenta instanță, în realitate

aceștia își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluțiile date de instanțe în

litigiile dintre părți.

Potrivit

art. 302

1

alin.(1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art.

304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai

pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui

articol.

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume

imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice

nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Ca

atare, susținerile care vizează situația de fapt și cele care nu au legătură cu

argumentele din decizia recurată nu pot forma obiect al cenzurii instanței de

recurs.

În ce

privește primele două motive de recurs, acestea vizează încheieri ce au fost

pronunțate în Dosar nr. 955/7/2013 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că,

neavând legătură cu dosarul în care s-a pronunțat hotărârea recurată în

prezenta cauză, nu pot fi analizate.

Criticile

structurate de recurenți în motivele nr. 3-6, acestea vizează soluția de

respingere a cererii de revizuire, cu privire la care Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Textul de lege enunțat

instituie, deci, ca primă condiție de admisibilitate a cererii de revizuire ca

hotărârea atacată să evoce fondul cauzei.

Hotărârea care evocă

fondul în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea prin care instanța

rezolvă fondul pretenției deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.

Prin cererea cu care

au investit instanța, s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 512/2009

pronunțată de Judecătoria Mediaș, invocându-se contrarietatea cu Sentința

civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și cu Decizia nr. 144/2012 a

aceleiași instanțe.

Așa fiind, contrar

celor susținute de recurenți, nici Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, nici Decizia nr. 144/2012 a aceleiași instanțe, invocate ca

pretins potrivnice Sentinței civile nr. 512/2009, nu se încadrează în noțiunea

de hotărâre potrivnică, în sensul dispozițiilor susmenționate, întrucât nu

rezolvă raporturile juridice dintre părți. Aceasta întrucât, prin Sentința nr. 1123/2008

s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., în

contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș, iar prin Decizia nr. 144/2012 s-a

desființat Sentința civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș și s-a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Art. 322

pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența

unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu

se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție

vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care

s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

Cele trei hotărâri

invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de obiect și

cauză.

Astfel, contrar celor

susținute prin cererea de recurs, Sentința civilă nr. 512/2009 a Judecătoriei

Mediaș, Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și Decizia

nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, invocate ca fiind potrivnice nu au același

obiect și cauză. Astfel, prin Sentința civilă nr. 512/2009, Judecătoria Mediaș

a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., au

fost obligați pârâții B.I. și B.M. să lase reclamanților în deplină proprietate

și posesie apartamentul situat în Mediaș str. Baznei, iar prin Sentința civilă

nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat perimată

contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., prin care au solicitat

constatarea nulității actelor juridice și a operațiunilor de carte funciară

făcute după preluarea imobilului lor de către stat. În ce privește Decizia nr. 104/2013

a Tribunalului Sibiu, prin această hotărâre s-a respins apelul declarat de

pârâții B.I. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2993/2012 a Judecătoriei

Mediaș, într-un litigiu având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru lipsa

de folosință a imobilului.

Între hotărârile

invocate ca fiind potrivnice nu este îndeplinită nici condiția identității de

părți.

Astfel, deși în litigiile

finalizate cu Sentința civilă nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaș și cu Decizia

nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu au existat aceleași părți: B.V. și B.E.E., în

calitate de reclamanți, respectiv B.I. și B.M., în calitate de pârâți. În ce

privește dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1123/2008 a

Tribunalului Sibiu, litigiul a fost purtat între B.V. și B.E.E., în calitate de

reclamanți și Primăria Mediaș, în calitate de pârâtă.

Prin urmare, nu este

îndeplinită niciuna dintre condițiile identității de părți, obiect și cauză

între hotărârile invocate de revizuenți ca fiind potrivnice.

Față de împrejurarea

că cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. și de art.322 pct. 7 din același cod, nu se mai impune analizarea

susținerii privind respingerea cererii de conexare.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuienții B.I.

și B.M. și, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea

recurenților la plata sumei de 2.257,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

către intimații B.C. și G.G.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienții B.I. și B.M. împotriva deciziei

nr.55 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurenți

să plătească intimaților B.C. și G.G.E. suma de 2.257,20 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2015.