ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2678/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la data de 05 mai 2014, revizuienta R.R. a solicitat revizuirea

deciziei nr. 153 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Alba, secția civilă, în raport

de decizia nr. 93 din 14 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția

civilă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, revizuienta a arătat că prin

decizia civilă nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba irevocabilă prin decizia nr. 93/2008

a Curții de Apel Alba Iulia, s~a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului

de moștenitor nr. XX/2002 emis de B.N.P. T.E., s-a dispus anularea încheierii de

intabulare nr. 1024/1997 operată în CF nr. C1 Alba Iulia sub nr. B 10-11, anularea

încheierii de intabulare nr. 9023/2002 operată în CF nr. C1 Alba lulia, sub nr.

B 32-19 și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanților U.V.

și A. asupra cotei de 1/1 parte construcții, cu titlu de cumpărare cu referire la

contractul de vânzare-cumpărare nr. AA/1996 încheiat în baza Legii nr. 112/1995,

A mai arătat că, prin decizia nr. 153/2014,

s-a anulat încheierea de intabulare nr. 1024 din 3 februarie 1997 și s-a dispus

intabularea dreptului de proprietate al reclamanților U.V. și U.A. asupra cotei

de 1/1 părți construcții cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, ceea

ce înseamnă o soluție contrară cu cea pronunțată prin decizia nr. 93/2008 a Curții

de Apel Alba lulia, secția civilă. Această măsură contravine și obiectului contractului

de vânzare-cumpărare nr. AA/1996, prin care reclamanții au cumpărat locuința care

le-a fost închiriată prin contractul de închiriere din 1 august 1996, adică o cameră

și o magazie.

A mai susținut că decizia ce se solicită

a fi revizuită contravine și soluției date prin decizia civilă nr. 226/A/2007 a

Tribunalului Alba privitor la respingerea acțiunii reclamanților pentru nulitatea

certificatului de moștenitor nr. XX/2002 al B.N.P. T.E. și a încheierii nr. 9023/2002,

prin care acest certificat de moștenitor s~a intabulat în CF nr. C1 Alba îulia,

sub B 12-19.

În fine, a susținut că prin decizia civilă

nr. 292/A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia s-a stabilit definitiv și irevocabil

că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, în baza Decretului nr. 223/1974,

iar Statul român s-a intabulat în cartea funciară cu încheierea nr. 1434/1976 asupra

cotei de 1/6 părți construcții și 1/6 părți teren.

Intimații U.V. și U.A. au depus întâmpinare,

prin care au invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, întrucât

hotărârile pretins contrare nu evocă fondul, pentru că nu sunt întrunite cele trei

condiții de admisibilitate a cererii, cu referire la identitatea de cauză, deoarece

în cel de-al doilea litigiu s-a invocat și analizat autoritatea de lucru judecat

a celui dintâi.

Analizând cererea de revizuire formulată,

Înalta Curte constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare pentru următoarele

considerente:

Prin sentința civilă nr. 2824/2007

pronunțată de Judecătoria Alba lulia a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanții U.V. și U.A. în contradictoriu cu

pârâții B.E., P.F. și R.R., s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului

de moștenitor autentificat sub nr. XX/2002 de B.N.P. E.T., în sensul radierii din

acest act a imobilului casă de locuit înscris în CF nr. C1 Alba Iulia ca fiind masa

succesorală rămasă după defuncții S.R., S.M. și S.Ma., s-a dispus anularea încheierii

de intabulare nr. 1204/1997 operată în foaia A a CF nr. C1 Alba lulia sub B 10-11,

anularea încheierii de intabulare nr. 9023/2002 operată în foaia A a CF nr. C1 Alba

lulia sub B 12-19, intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în CF nr.

C1 Alba lulia asupra imobilului construcție, în cotă de 1/1 părți, cu titlu cumpărare,

reintabularea dreptului de proprietate asupra terenului conform certificatului de

moștenitor nr. XX/2002 a B.N.P. E.T. în favoarea moștenitorilor, s-a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca nefondată și au fost obligați

pârâții la plata sumei de 938 RON în favoarea reclamanților cu titlu cheltuieli

de judecată.

Prin decizia civilă nr. 226 din 20 noiembrie

2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanții U.V.

și U.A. împotriva sentinței civile nr. 2824/2007 pronunțată de Judecătoria Alba

Iulia, a admis apelul declarat de pârâta R.R. împotriva aceleiași sentințe și, în

consecință, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea,

a obligat pe intimații U. să plătească apelantei R.R. suma de 19 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă,

prin decizia nr. 93 din 14 martie 2008 a respins recursul declarat de reclamanții

U.V. și U.A. împotriva deciziei de mai sus.

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Alba lulia la data de 5 iulie 2011,

reclamanții

U.V. și U.A. au chemat în judecată pe pârâții P.F., B.E., R.R. și Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate că imobilul compus din cameră, bucătărie și hol (casă veche nr. 1),

ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. ZZ/1962 înscris în CF nr. C1

Alba lulia nr. top T1, a fost demolată cu ocazia inundațiilor din anul 1970; să

se constate că pe imobilul înscris în CF nr. C1 Alba lulia nr. top T2, R.R. și R.V.

au edificat o altă construcție compusă dintr-o cameră, bucătărie și hol (casă veche

nr. 2) în cota de 1/1 părți, în părți egale, cu titlu de bun comun; să se dispună

ca OCPI Alba să noteze această construcție compusă dintr-o cameră, bucătărie și

hol (casa veche nr. 2) în CF nr. C1 - A.+2 nr. top T2 și să intabuleze dreptul de

proprietate asupra acestei construcții în favoarea lui R.R. și R.V., în cota de

1/1 părți, cu titlu de bun comun; să se constate că această construcție, identificată

mai sus, a făcut obiectul deciziei nr. 374 din 23 septembrie 1975, de trecere a

acesteia în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974; să

se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de intabulare nr. 1434 din

19 mai 1976 din CF nr. C1 Alba lulia și să se dispună, pe cale de consecință, intabularea

dreptului de proprietate al Statului Român asupra cotei de 1/1 părți din construcția

(casă veche nr. 2) proprietatea lui R.R. și R.V. și asupra cotei de proprietate

de 1/6 părți teren din imobilul de sub A+1 a lui R.R.; să se anuleze încheierea

de intabulare nr. 1024 din 03 februarie 1997 și să se dispună, pe cale de consecință,

intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra cotei de 1/1 părți

construcții (casa veche nr. 2) cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995;

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5107 din 5 decembrie

2012, acțiunea a fost respinsă de Judecătoria Alba lulia, însă, ulterior, prin decizia

civilă nr. 153 din 1 aprilie 2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis recursul

declarat de reclamanții U.V. și U.A., a modificat în parte sentința atacată și a

admis acțiunea pe fond, a constatat că imobilul casa, compus din două camere bucătărie

și hol (casa veche nr. 1), ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr.

ZZ/1962, înscris în CF nr. C1 Alba lulia nr. top T1, a fost demolat anterior anului

1975, că pe imobilul înscris în CF nr. C1 Alba lulia, A+2, nr. top T2 R.R. și R.V.

au edificat o altă construcție, compusă dintr-o cameră, bucătărie și hol (casa veche

nr. 2), în cotă de 1/1 părți, în părți egale cu titlu de bun comun. Instanța a dispus

OCPl să noteze această construcție, compusă dintr-o cameră, bucătărie și hol (casa

veche nr. 2) în CF nr. C1 A+2 nr. top T2 și să se intabuleze dreptul de proprietate

asupra acestei construcții în favoarea Iui R.R. și R.V., în cota de 1/1 părți, cu

titlu de bun comun. Totodată, a constatat că această construcție (casa veche

nr. 2) a făcut obiectul deciziei nr. 374 din 23 septembrie 1975, de trecere în proprietatea

Statului român în temeiul Decretului nr. 223/1974, precum și nulitatea absolută

parțială a încheierii de intabulare nr. 1434 din 19 mai 1976, din CF nr. C1 Alba

lulia în ce privește dreptul de proprietate al Statului român asupra construcției,

a dispus intabularea dreptului de proprietate al Statului român asupra cotei de

1/1 părți din construcție (casa veche nr. 2) proprietatea lui R.R. și R.V., cotei

de proprietate 1/6 părți, teren din imobilul de sub A-1, a lui R.R. A anulat încheierea

de intabulare nr. 1024 din 3 februarie 1997 și a dispus intabularea dreptului de

proprietate al reclamanților asupra cotei de 1/1 părți construcții (casa veche

nr. 2), cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, contract de vânzare -

cumpărare nr. 1489/1996, a obligat intimații, în favoarea recurenților, îa plata

sumei de 2.168 RON cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru la fond și în

recurs, a obligat intimații P.F., B.E., R.R. să plătească în solidar în favoarea

Statului român suma de 115 3,60 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, sub forma

ajutorului public judiciar.

În considerentele acestei ultime hotărâri

s-a reținut că pârâta R.R. a invocat, în primă instanță, la data de 08

noiembrie 2011, excepția autorității de lucru judecat, admisă în parte la termenul

de judecată din 03 mai 2012.

Instanța de fond a constatat, în privința

acestei excepții, că prin sentința civilă nr. 2824/2007 a Judecătoriei Alba Iulia

a fost admisă în primă instanță acțiunea, constatându-se nulitatea absolută a certificatului

de moștenitor nr. XX/2002, a încheierii nr. 1024/1997, a încheierii de intabulare

nr. 9023/2002 și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor

în favoarea reclamanților. Hotărârea a fost însă desființată în apel prin decizia

nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba, pe fond fiind respinsă acțiunea, decizie menținută

și de către instanța de recurs.

Prin sentința civilă nr. 4905 din 15 decembrie

2009 pronunțată în Dosarul nr. 1601/176/2008 a fost respinsă cea de a doua acțiune

a reclamanților, prin care s-a solicitat, în esență, intabularea Statului Român

în cota de 1/1 părți construcții și. respectiv, a reclamanților, și anularea încheierii

de intabulară nr. 1434/3.976, hotărâre menținută și în apel. Dosarul se află însă

suspendat în faza de recurs la Curtea de Apel Alba lulia.

În ce privește cea de a treia acțiune promovată

tot de către reclamanți, cu același scop, cel privind cota de 1/3 părți construcții

de pe imobil, în cauză au fost invocate de către pârâta R.R. a mai multe excepții;

a prescripției dreptului material la acțiune, a lipsei de interes, a lipsei calității

procesual active a reclamanților, a inadmisibilitații și a autorității de lucru

judecat, cea din urmă admisă în parte cu privire la capătul VI de cerere.

În recurs, conform deciziei nr. 153 din

1 aprilie 2014, ce se cere a fi revizuită, aceeași instanță a reținut că prin decizia

nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba, irevocabilă prin decizia civilă nr. 93/2008

a Curții de Apel Alba lulia, a fost respinsă acțiunea reclamanților U.V. și U.A.,

prin care au solicitat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor

nr. XX/2002 al B.N.P. E.T., anularea încheierilor de intabulare nr. 1024 din 3 septembrie

1927 și 9023 din 18 decembrie 2002, rectificarea reclamanților sub B10-13 asupra

cotei de 1/6 părți din construcții din CF nr. C1 Alba lulia și intabularea acestora

asupra cotei de 1/1 părți construcții, rectificarea intabulării pârâților sub B12-19

asupra imobilelor nr. top. T2 din CF nr. C1 Alba lulia. Fața de această hotărâre

judecătorească a fost admisă parțial excepția autorității de lucru judecat în ce

privește anularea încheierii de intabulare nr. 1024/1997, pârâții susținând că această

excepție operează asupra întregii acțiuni.

Instanța de recurs a apreciat că în mod

greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat cu privire la anularea încheierii

nr. 1024 din 3 februarie 1997, deoarece în această situație nu sunt incidente dispozițiile

art. 1203 C. civ. privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, care să conducă

la admiterea excepției. în ceea ce privește anularea încheierii de intabulare nu

există identitate de cauză cu aceeași cerere formulată în Dosarul nr. 3448/376/2006,

soluționată prin decizia civilă nr. 93/2008 a Curții de Apel Alba lulia. Astfel,

în prezenta cauză reclamanții nu contestă componența masei succesorale după defunctul

S.Ma., așa cum este ea atestată în certificatul de moștenitor din 26 septembrie

1962 și care a condus și la emiterea certificatului de moștenitor nr. XX/2012 contestat

în Dosarul nr. 3448/176/2006, ci este promovată o acțiune în rectificare de carte

funciară prin care se tinde să se dovedească faptul că imobilul ce a constituit

masa succesorală după defunctul S.Ma. nu este unul și aceiași cu imobilul preluat

de Statul Român și ulterior înstrăinat reclamanților. Or, sub celelalte aspecte

excepțiile au fost corect, soluționate de instanța de fond, niciuna din părți neînțelegând

să Ie aducă critici prin promovarea recursului.

În speța de față, Înalta Curte reține că,

potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapeiare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice,

date de instanța de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire

o constituie prevenirea încălcării principiului puterii lucrului judecat. Astfel,

posibilitatea de a obține revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată

de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția

puterii lucrului judecat sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi

omis să se pronunțe.

Raportat la situația de fapt și de drept

prezentată, Înalta Curte constată că revizuienta R.R. nu mai poate reitera pe calea

revizuirii excepția puterii lucrului judecat, aceasta fiind deja respinsă în dosarul

soluționat prin decizia nr. 153 din 1 aprilie 2014 de Tribunalul Alba, secția civilă.

Pentru considerentele ce preced, se constată

că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 322 pct 7 C. proc. civ., iar

cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuienta R.R. împotriva deciziei nr. 153 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului

Alba, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

10 octombrie 2014.