ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

După deliberare,

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06 iulie 2009 sub

nr. 4805/176/2009 la Judecătoria Alba Iulia, precizată la data de 28 iunie 2010

de reclamanții O.N. și OA., s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta T.O.: să

se constate valabil antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de

17 iulie 2002 între reclamanți și pârâtă, având ca obiect imobilul înscris în

C.F. a localității Alba Iulia, în suprafață de 5.935 mp, ulterior precizarea

vizând imobilul înscris în C.F., U.A.T. Alba Iulia, în suprafață de 3.277 mp, provenită

din C.F. a localității Alba Iulia,; să fie obligată pârâta să elibereze

reclamanților act apt de intabulare, în caz contrar sentința să țină loc de act

apt de intabulare; să se constate că reclamanții au plătit pârâtei suma de

550.000 lei, în loc de 11.000 dolari SUA, potrivit antecontractului de vânzare

încheiat la 17 iulie 2002, din care au achitat 1.000 dolari SUA la data de 17

iulie 2002 cu titlu de arvună; să fie obligată pârâta să achite reclamanților

suma de 526.200 lei, cu titlu de plată nedatorată; să se dispună ca O.C.PI.

Alba - Biroul C.F. să intabuleze dreptul de proprietate al reclamanților astfel

dobândit, în cotă de 1/1 părți, cu titlu de cumpărare, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare -

cumpărare la 17 iulie 2002, dată la care s-a achitat suma de 1.000 dolari SUA,

cu titlu de arvună. Ulterior, reclamanții au plătit pârâtei suma de 550.000

lei, conform extraselor de cont, aspect pe care pârâta însă nu îl mai

recunoaște. Deși prețul a fost plătit, la terminarea procesului la care se face

vorbire în antecontract pârâta a refuzat să elibereze act apt de intabulare.

În drept au invocat

dispozițiile art. 22 și 24 din Decretul Lege nr. 115/1938 și art. 27 din Legea nr.

7/1996.

Prin întâmpinare,

pârâta T.O. a solicitat respingerea acțiunii, întrucât în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unui act de intabulare. Astfel,

prețul nu a fost integral achitat, reclamanții nu dețin posesia imobilului, mai

mult, reclamantul O.N. datorează pârâtei, în calitate de mandatar, o importantă

sumă de bani (pârâta a încheiat, prin intermediul acestui reclamant, un

contract de vânzare cumpărare pentru suma de 757.530 euro, din care i-a fost

remisă de către mandatar suma de 129.778,19 euro).

La data de 21

octombrie 2010, reclamanții O.N. și OA. au completat acțiunea, solicitând ca,

în contradictoriu cu pârâții C.E., C.I., O.M. și O.L., să se constate valabil

antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 17 iulie 2002 între

reclamanți și pârâtă, având ca obiect imobilul înscris în C.F. a localității

Alba Iulia, în suprafață de 5.935 mp; să se constate valabil antecontractul de

vânzare - cumpărare încheiat la data de 17 iulie 2002 între reclamanți și

pârâtă, având ca obiect imobilul înscris în C.F., U.A.T. Alba Iulia, în

suprafață de 3.277 mp, provenită din C.F. a localității Alba Iulia; să fie

obligată pârâta să elibereze reclamanților act apt de intabulare, în caz

contrar sentința să țină loc de act apt de intabulare; să se constate că

reclamanții au plătit pârâtei suma de 550.000 lei, în loc de 11.000 dolari SUA,

potrivit antecontractului de vânzare încheiat la 17 iulie 2002, din care au

achitat 1.000 dolari SUA la data de 17 iulie 2002 cu titlu de arvună; să fie

obligată pârâta să achite reclamanților suma de 526.200 lei, cu titlu de plată

nedatorată; să se constate ca fiind încheiat cu rea credință și în frauda creditorilor

reclamanți contractul de donație din 16 iunie 2010, între pârâta T.O. și

pârâții C.E. și C.I.; să se dispună anularea contractului de donație din 16

iunie 2010, ca fiind act fraudulos al debitoarei T.O., prin care aceasta și-a

creat starea de insolvabilitate față de reclamanții creditori; să se constate

încetarea condițiilor de existență ale antecontractului de vânzare - cumpărare din

2008 de sub B 2, încheiat între pârâta T.O., prin mandatar O.N., și pârâții O.M.

și O.L.; să se dispună O.C.P.I. Alba - Biroul C.F. să efectueze următoarele

operațiuni în C.F., U.A.T. Alba Iulia (provenită din C.F. Alba Iulia): să

radieze promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare de sub B2 din C.F.,

U.A.T. Alba Iulia; să anuleze încheierea de intabulare din 17 iunie 2010 de sub

B4 din C.F., U.A.T. Alba Iulia; să intabuleze dreptul de proprietate al

reclamanților astfel dobândit, în cotă de 1/1 părți cu titlul de cumpărare.

Reclamanții au

precizat că pe parcursul derulării procesului, la 16 iunie 2010, pârâta T.O. a

încheiat un contract de donație cu pârâții C.E. și C.I., pârâta C.E. fiind cea

care a semnat, în calitate de martor, antecontractul de vânzare cumpărare

încheiat la 17 iulie 2002, având ca obiect imobilul în litigiu. Așadar, pârâta

avea cunoștință la momentul primirii donației că terenul donat era deja vândut

reclamanților. Ca atare, pârâții T.O., C.E. și C.I. au înțeles să încheie actul

de donație în frauda drepturilor reclamanților, chiar dacă aveau cunoștință de

existența antecontractului de vânzare cumpărare din 17 iulie 2002, precum și de

prezentul litigiu, pârâta C.E. fiind nepoata pârâtei T.O.

Pârâta T.O. a decedat

la data de 06 iunie 2011, succesorii acesteia fiind pârâții C.E. și C.I.,

conform certificatului de legatar din 15 iunie 2011 eliberat de B.N.P., D.A.D.

Prin sentința civilă nr.

5233 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, a fost

respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost admisă în

parte cererea reclamanților O.N. și OA., s-a dispus anularea contractului de

donație autentificat din 16 iunie 2010 încheiat între defuncta T.O. și C.E. și C.I.,

s-au constatat a fi încetate condițiile de existență ale contractului de

vânzare cumpărare autentificat din 2008 de sub B2 încheiat între defuncta T.O.

și pârâții O.M. și O.L., au fost obligați pârâții C.E. și C.I. să elibereze

reclamanților O.N. și OA. act apt de intabulare pentru parcela, arabil în

suprafață de 3.277 mp, înscris în C.F., U.A.T. Alba Iulia, în caz contrar

sentința urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu condiția

plății sumei de 5.500 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plății în

favoarea pârâților C.E. și C.I., s-a dispus ca O.C.P.I. Alba să efectueze

operațiunile corespunzătore în C.F., U.A.T. Alba Iulia (provenită din C.F. Alba

Iulia).

Prin Decizia civilă nr.

71/A din 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, rămasă irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 410 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost

casată sentința civilă nr. 5233 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Alba

Iulia, fiind stabilită competența materială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba ca instanță de fond, avându-se în vedere criteriul valoric.

Tribunalul Alba, prin

sentința civilă nr. 1666 din 03 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4805/176/2009,

a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea

civilă formulată de reclamanții O.N. și OA. împotriva pârâților T.O., C.E. și C.I.

(în nume propriu și ca moștenitori ai pârâtei T.O.), O.M. și O.L., a constatat

valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în data de 17

iulie 2002 între pârâta T.O. - în calitate de vânzătoare și reclamanții O.N. și

OA. - în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Alba Iulia,

înscris ulterior în C.F., U.A.T. Alba Iulia, în suprafață de 3.277 mp, provenită

din C.F. Alba Iulia, a obligat pe pârâții C.E. și C.I., în calitate de

moștenitori ai defunctei T.O., să predea în favoarea reclamanților act apt de intabulare

asupra imobilului ce a făcut obiectul antecontractului sus menționat, în caz

contrar sentința urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, a dispus

rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare din 2008 de sub B2 încheiat

între defuncta T.O. și pârâții O.M. și O.L. și anularea contractului de donație

din 2010 încheiat între defuncta T.O. și pârâții C.E. și C.I., a dispus O.C.P.I

Alba să efectueze următoarele operațiuni în C.F., U.A.T. Alba Iulia (provenită

din C.F. Alba Iulia): să radieze promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare de

sub B2 din C.F., U.A.T. Alba Iulia; să anuleze încheierea de intabulare din 17

iunie 2010 de sub B4 din C.F., U.A.T. Alba Iulia; să intabuleze dreptul de

proprietate al reclamanților conform sentinței, a obligat pe pârâții C.I. și C.E.

să restituie în favoarea reclamanților suma de 526.200 lei, cu titlu de plată

nedatorată și să plătească în favoarea reclamanților suma de 3.000 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că între pârâta T.O., în calitate

de vânzător, și reclamanții O.N. și OA. a intervenit un antecontract de vânzare

cumpărare la data de 17 februarie 2002, prin care s-a transmis dreptul de proprietate

asupra imobilului situat în Alba Iulia, în locul numit „L.N.”, în suprafață de

5.935 mp, înscris în C.F. Alba Iulia, dobândit cu titlu de moștenire de la

antecesorii vânzătoarei. Prețul a fost stabilit la 11.000 dolari SUA, din care

în momentul încheierii înscrisului s-a achitat suma de 1.000 dolari SUA,

diferența de 10.000 dolari SUA urmând a fi plătită în momentul perfectării

contractului de vânzare cumpărare în fața notarului public.

Prin acest înscris

vânzătoarea s-a obligat să înstrăineze acest imobil făcând cunoscut cumpărătorilor

că se vinde un bun litigios, care face obiectul unui proces aflat pe rolul

Judecătoriei Alba Iulia, actul notarial urmând a se încheia după finalizarea acelui

proces. De asemenea, s-a stipulat în antecontract plata de către vânzătoare a

unei penalități de 10.000 dolari SUA în ipoteza în care aceasta renunță la

acțiunile judiciare sau nu formulează căile de atac împotriva soluțiilor

pronunțate.

Prin urmare, situația

juridică a terenului supus vânzării nu era reglementată la momentul întocmirii

înscrisului; acțiunile în justiție vizând retrocedarea terenului în litigiu au

durat aproximativ 5 ani.

A mai reținut

instanța de fond că, la 20 august 2007, pârâta T.O., în calitate de mandantă, a

întocmit în favoarea reclamantului O.N. o procură, prin care l-a împuternicit pe

acesta cu depline puteri să o reprezinte în orice relație prezentă sau viitoare

privind cota sa întreagă de proprietate din imobilul care a făcut obiectul

antecontractului de vânzare cumpărare. În virtutea acestei împuterniciri,

reclamantul avea posibilitatea de a încheia în numele pârâtei și pentru ea

orice cereri, inclusiv promisiuni de vânzare, antecontracte, contracte de vânzare

cumpărare, de a negocia prețul, arvuna, avansul, restul de preț pe care îl va

încasa și va putea să îl folosească dacă va fi cazul, precum și alte drepturi

menționate expres în cuprinsul împuternicirii.

În baza acestei

împuterniciri, reclamantul O.N. a parcelat imobilul, iar o parcelă a fost

vândută în favoarea SC A.I.C.G. SRL, prețul fiind stabilit la suma de 757.530

lei. Acest preț a fost primit de către vânzătoarea T.O., prin mandatar, astfel

cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus la dosar.

Cât privește

antecontractul de vânzare cumpărare, pârâta a recunoscut faptul că a primit 1.000

dolari SUA cu titlu de arvună, iar ordinele de plată atașate demonstrează

faptul că reclamantul O.N. a mai plătit suma de 5.500.000 lei, deși trebuia să

mai achite doar 10.000 dolari SUA.

Instanța de fond,

față de situația de fapt prezentată, a apreciat că acțiunea nu este prescrisă,

raportat la obligația de perfectare a contractului autentic. Operațiunea trebuia

să se încheie odată cu finalizarea proceselor de retrocedare, care s-a realizat

doar în cursul anului 2007. Prin urmare, acțiunea, fiind introdusă la 06 iulie 2009,

a fost promovată în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.

Aceeași instanța a

constatat că, în speță, s-a demonstrat existența antecontractului de vânzare cumpărare

a imobilului menționat în petit, în suprafață de 5.935 mp. Parte din acest

imobil a fost ulterior vândut și prețul încasat de către pârâtă. În consecință,

situația juridică a terenului fiind clarificată, iar prețul achitat, pârâta

avea obligația de a se prezenta la notar în vederea perfectării contractului de

vânzare cumpărare.

Pârâta a susținut că

antecontractul de vânzare cumpărare a fost desființat prin eliberarea procurii

speciale pe numele reclamantului O.N. Or, a reținut instanța de fond, această

susținere nu a fost probată în nicio modalitate, dispozițiile procurii autentificate

fiind clare, fără echivoc, revocarea acestei procuri fiind realizată în anul

vânzare cumpărare prin eliberarea procurii. Această procură, așa cum rezultă

din probatoriul administrat, a fost dată reclamantului pentru ca acesta să se

ocupe de toate formalitățile necesare reglementării situației juridice a

terenului, în contextul în care pârâta T.O. era în vârstă, bolnavă și greu de

transportat. Nicio probă din dosar nu a demonstrat rezoluțiunea

antecontractului și nici existența unei alte înțelegeri; de asemenea, nu s-a

dovedit inițierea unei propuneri de a se reține sume cu titlu de comision

pentru ajutorul dat pentru câștigarea procesului de reconstituire a dreptului

de proprietate asupra terenului.

Drept consecință, în

baza art. 22 și 24 din Decretul Lege nr. 115/1938 coroborat cu art. 27 din

Legea nr. 7/1996, pârâții C.E. și C.I., în calitate de moștenitori ai defunctei

T.O., au fost obligați să predea act de intabulare pentru imobilul menționat în

antecontractul de vânzare cumpărare și să restituie suma de 526.200 lei

achitată cu titlu de plată nedatorată.

Conform art. 274 C.

proc. civ., pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 3.000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții C.E. și C.I., solicitând schimbarea în parte

a hotărârii Tribunalului Alba, cu consecința respingerii acțiunii formulate de

reclamanții O.N. și OA.. Au solicitat, totodată, să fie menținută sentința doar

în ceea ce privește respingerea excepției dreptului material la acțiune și

rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare din 2008, încheiat între

defuncta T.O. și pârâții O.M. și O.L., cu cheltuieli de judecată atât în fond,

cât și în apel.

În esență, apelanții

au arătat că sentința apelată este neîntemeiată, deoarece a stabilit o greșită

stare de fapt ca urmare a interpretării eronate a unor probe din dosar și a

ignorării altor probe. De asemenea, sentința este nelegală, întrucât a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

În speță, terenul ce

a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, în suprafață de 5.935

mp, a fost dobândit prin moștenire de pârâta T.O. și reconstituit în baza Legii

nr. 18/1991. Cu ocazia punerii în posesie a fost refuzat vechiul amplasament,

inițiindu-se proceduri judiciare pe rolul Judecătoriei Alba Iulia. Reclamantul O.N.

a promis pârâtei C.E., nepoata lui T.O., că o va ajuta să obțină restituirea

terenului pe vechiul amplasament, cu condiția ca T.O., mătușa acesteia, să

încheie formal un antecontract cu privire la teren. Urmare acestor discuții, a

fost încheiat antecontractul de vânzare cumpărare în litigiu, semnat în

calitate de martor de C.M. și C.E. În realitate, însă, înțelegerea a fost nu de

a vinde reclamanților terenul, ci pentru ca T.O. să vândă ulterior imobilul,

iar din prețul obținut reclamantul să primească un comision pentru ajutorul

acordat în soluționarea litigiilor. De procese s-a ocupat reclamantul, care a

suportat cheltuielile ocazionate de onorariu avocat și alte sarcini. De

asemenea, s-a ocupat de punerea în posesie și eliberarea Titlului de

proprietate din 1997.

Apelanții au mai

învederat că, în vara anului 2007, după ce terenul a fost înscris în CF, între

părți s-a realizat o nouă înțelegere, fiind revocat în întregime contractul de

vânzare cumpărare încheiat în anul 2002. Reclamantul O.N. le-a adus la

cunoștință că a găsit un cumpărător al unei părți din teren și le-a propus

apelanților să se ocupe de vânzare, iar, din suma de 757.530 euro, să rețină

suma de 257.530 euro, cu titlu comision pentru ajutorul dat, iar antecesoarea T.O.

să rămână cu 500.000 euro. Urmare acestei înțelegeri, la 20 august 2007,

reclamantul s-a deplasat la domiciliul pârâtei T.O. împreună cu un notar, unde

aceasta a semnat împuternicirea. În baza acestei procuri, reclamantul a

întocmit o documentație de parcelare a terenului de 5.935 mp în două loturi și

a dat declarație de parcelare ce a fost înscrisă în C.F. La 28 august 2007,

reclamantul a încheiat cu SC A.I.C.G. SRL un antecontract de vânzare cumpărare,

prin care a promis cumpărătoarei să vândă terenul proprietatea antecesoarei

Totocea Onița, în suprafață de 2.538 mp, în baza procurii, și un teren al

acestuia, cumpărat de la martora C.M. Potrivit acestui antecontract a fost

încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat din 04 octombrie 2007.

Pentru terenul

antecesoarei T.O., reclamanții au încasat de la cumpărătoare suma de 757.530 euro.

Din prețul primit, reclamantul O.N. a virat în contul lui T.O. suma de 550.000

lei, cu ordinele de plată din 2007, din 2008, din 2009. În vara anului 2009,

reclamantul le-a propus pârâților ca pe lângă sumele virate să le mai predea

suma de 1.400.000.000 lei vechi și două apartamente în valoare de 8.600.000.000

lei vechi, propunere respinsă.

Apelanții au arătat,

totodată, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 969 C. civ., neaplicate

de instanța de fond, referitoare la revocarea convenției din 2002 și încheierea

convenției din 2007, iar nu prevederile art. 22 și 24 din Decretul Lege nr. 115/1938,

coroborate cu art. 27 din Legea nr. 7/1996. În plus, nu sunt aplicabile

dispozițiile legale referitoare la acțiunea pauliană, cum s-ar deduce din

motivarea hotărârii apelate, greșit fiind obligați pârâții să restituie

reclamanților suma de 526.200 lei cu titlu de plată nedatorată. În realitate,

cum reiese din cele patru ordine de plată, reclamanții au restituit antecesoarei

T.O. o parte din prețul încasat din vânzarea terenului către SC A.I.C.G. SRL,

ordinele de plată purtând mențiunea „contravaloare teren”. Aceste ordine de

plată au fost întocmite de reclamanți, cu bună știință și în considerarea

înțelegerii făcute cu T.O. cu ocazia procurii speciale din 20 august 2007.

În aceste condiții,

în mod greșit instanța de fond a anulat și contractul de donație din 2010

încheiat de antecesoarea T.O. cu pârâții, acest act fiind perfectat urmare a

celei de a doua înțelegeri cu aceștia din 2007, potrivit căruia terenul donat

rămânea în proprietatea lui T.O.

Apelanții au precizat

și că în mod greșit prin sentință au fost obligați la plata sumei de 3.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare,

reclamanții O.N. și OA. au solicitat respingerea apelului ca nefondat. Aceștia

au susținut, în esență, că antecontractul de vânzare cumpărare nu a fost

revocat de către părți și nu a fost încheiat în mod formal, primindu-se și

recunoscându-se plata cu titlu de arvună a sumei de 1.000 dolari SUA. Între

părți nu a existat nicio altă înțelegere, încheiată cu scopul de a se reține

sume cu titlu de comision pentru ajutorul dat în cursul procesului. Susținerea pârâților,

în sensul că antecontractul a fost desființat, operând revocarea prin

eliberarea procurii speciale pe numele reclamantului, nu poate fi luată în

considerare, deoarece, potrivit art. 1021 C. civ., desființarea trebuia să se

ceară în justiție.

Prin Decizia civilă nr.

60 din 24 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4805/176/2009*, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția I civilă, a admis

apelul declarat de pârâții C.E. și C.I.

împotriva sentinței civile nr. 1666 din 03 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul

Alba, a schimbat în parte hotărârea apelată, numai în ceea ce privește

dispoziția de obligare a pârâților Corodea să restituie reclamanților suma de

526.200 lei cu titlu de plată nedatorată, pe care a înlăturat-o, a menținut

neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate, a obligat intimații să

plătească apelanților suma de 7.118 lei, cheltuieli de judecată.

În considerentele

hotărârii, instanța de apel a reținut că reclamanții O.N. și OA. au învestit

instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri

judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare urmare

constatării valabilității antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la

data de 17 iulie 2002 și a constatării nulității contractului de donație din 2010,

precum și cu obligarea pârâților C.E. si C.I. să restituie reclamanților suma

de 526.000 lei, cu titlu de plată nedatorată.

În speță, părțile nu

contestă încheierea antecontractului de vânzare cumpărare la data de 17 iulie 2002

între defuncta T.O., în calitate de vânzătoare, și reclamanții O.N. și OA., în

calitate de cumpărători, având ca obiect vânzarea imobilului teren în suprafață

de 5.935 mp, înscris în C.F. Alba Iulia, ce a fost dobândit de vânzătoarea T.O.

cu titlu moștenire după antecesorii săi B.N. și M. Potrivit înscrisului din

dosar, prețul de vânzare cumpărare a fost de 11.000 dolari SUA, din care la

data încheierii convenției s-a achitat suma de 1.000 dolari SUA, diferența

urmând a fi plătită în momentul încheierii actului autentic. Vânzătoarea s-a

obligat să înstrăineze în formă autentică imobil ce face obiectul vânzării,

făcând cunoscut că se vinde un bun litigios, obiect al unui proces aflat pe

rolul Judecătoriei Alba Iulia. La data încheierii antecontractului, în anul

2002, imobilul teren făcea obiectul procedurilor de reconstituire în temeiul

Legii nr. 18/1991 și, astfel, nu putea fi încheiat un act translativ de

proprietate. Procedurile judiciare au fost susținute de către reclamanții O.,

care au suportat toate cheltuielile ocazionate, inclusiv de punere în posesie,

eliberarea titlului de proprietate și intabularea în cartea funciară.

În cauză, pârâții C.E.

și C.I. au susținut că antecontractului din anul 2002 a fost încheiat în mod

formal, în realitate înțelegerea a fost de a se vinde ulterior terenul, iar din

prețul obținut reclamantul O.N. să primească un comision pentru ajutorul acordat

în soluționarea litigiilor.

Or, a apreciat

instanța de apel, această susținere nu ar putea fi primită, întrucât în proces

nu s-a dovedit afirmația referitoare la existența unei alte înțelegeri, cum corect

a reținut instanța de fond.

Este real că, la data

de 20 august 2007, între aceleași părți s-a încheiat un contract de mandat prin

care vânzătoarea T.O., în calitate de mandantă, l-a împuternicit pe O.N. să o

reprezinte în orice relații prezente sau viitoare privind cota sa întreagă de

proprietate a terenului în suprafață de 5.935 mp. În baza procurii speciale

dată în acest sens de mandantă, mandatarul era îndrituit să formuleze cereri,

să semneze declarații, să încheie promisiuni de vânzare cumpărare, antecontrate,

contracte de vânzare cumpărare și să negocieze prețul, arvuna sau avansul,

schimbul de preț pe care îl va încasa și va putea să îl folosească, să consimtă

la îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, să facă parcelări, să

declare că imobilul nu este grevat sau înstrăinat în întregime sau în parte în

favoarea unei terțe persoane fizice sau juridice, nu este revendicat de nicio

persoană și nici nu face obiectul vreunui proces, fiind liber de orice sarcini.

Urmare contractului

de mandat încheiat, imobilul teren în suprafață de 5.935 mp a fost dezmembrat

în două corpuri de avere, în suprafață de 2.858 mp, și în suprafață de 3.277

mp. Parcela în suprafață de 2.858 mp a constituit obiectul contractului de

vânzare cumpărare autentificat din 4 octombrie 2007 între reclamanți și SC

A.I.C.G. SRL. Prețul de vânzare cumpărare potrivit mențiunilor acestui contract

a fost stabilit la 737.530 euro, echivalent a 2.461.972,30 lei, din care

vânzătoarea T.O. prin mandatar a recunoscut că a primit cu titlu de arvună suma

de 75.753 euro virată în contul mandatarului, restul de preț de 681.772 euro

fiind achitat la data autentificării tot prin virament în lei în contul

mandatarului, în baza procurii din 20 august 2007.

Cu ordinele de plată din

2007, din 2008 și din 2009, mandatarul O.N. a virat în contul vânzătoarei T.O.

suma de 550.000 lei, reprezentând contravaloare teren.

Procura autentificată

din 20 august 2007 a fost revocată la data de 08 septembrie 2009, prin

declarația autentificată din 2009.

A mai constatat

instanța de apel că, în speță, ambele părți susțin că reclamantul a găsit

cumpărătorul pentru partea din terenul ce a constituit obiectul

antecontractului de vânzare cumpărare, însă pârâții C.E. și C.I. arată că a

intervenit o nouă înțelegere, fiind revocat în întregime contractul de vânzare cumpărare

din 2002, soldat cu încheierea contractului de mandat din 20 august 2007,

susținere ce nu poate fi primită.

Așa cum chiar

apelanții menționează, mandatul special s-a dat reclamantului O.N. tocmai în

considerarea posibilității vânzării unei porțiuni din teren la un preț foarte

bun, existând un potențial cumpărător, în contextul în care vânzătoarea,

defuncta T.O., era bolnavă, greu de transportat. Această împrejurare este

dovedită cu înscrisurile din dosarul fond, inclusiv cu declarația de parcelare

dată la două zile de la încheierea mandatului. Astfel, cu încheierea de

autentificare din 28 august 2007 s-a încheiat antecontractul de vânzare

cumpărare referitor la imobilul teren în suprafață de 2.658 mp, imobil pentru

care s-a încheiat contractul autentic din 04 octombrie 2007 pentru suma de

737.530 euro. Prin urmare, antecontractul a fost încheiat la 8 zile de la data

încheierii contractului de mandat, aspect ce justifică în plus procura dată de

vânzătoare. Mai mult, imobilul era intabulat pe numele defunctei T.O., iar

încheierea unor contracte succesive și intabulări succesive este evident că

presupunea cheltuieli suplimentare.

În aceste condiții, nu

pot fi primite susținerile pârâților în sensul că din cuprinsul contractului de

vânzare cumpărare și recunoașterea la interogatoriu rezultă că reclamanții au

recunoscut că terenul proprietatea antecesoarei T. nu era grevat sau revendicat

de nicio persoană, fiind liber de orice sarcini sau servituți, adică au

recunoscut implicit că a fost revocat antecontractul din 2002.

Este adevărat că în

cuprinsul contractului de vânzare cumpărare a parcelei de 2.858 mp,

autentificat din 4 octombrie 2007, vânzătorul în nume propriu și prin mandatar

declară pe proprie răspundere că imobilele nu sunt grevate sau revendicate de

nicio persoană, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 sau vreunei legi speciale de

retrocedare și nici nu fac obiectul vreunui proces, fiind liber de orice

sarcini și servituți. Însă această mențiune din cuprinsul contractului, contrar

celor susținute de pârâți, nu face dovada recunoașterii implicite a revocării

antecontractului din anul 2002. Și aceasta întrucât pârâții omit a observa că

respectiva mențiune, în sensul că terenul este liber de orice sarcini sau

servituți, a fost înscrisă și în procura specială acordată de vânzătoare la 20

august 2007, prin care mandatarul O.N. a fost autorizat să declare că imobilul

nu este grevat sau înstrăinat. Or, această mențiune din cuprinsul contractului

face dovada îndeplinirii mandatului și nu a recunoașterii implicite a revocării

antecontractului din anul 2002. Mai mult, prin niciun răspuns la interogatoriu

reclamanții nu au recunoscut o nouă înțelegere intervenită cu pârâții și nici

revocarea antecontractului din 2002.

Pornind de la realitatea

că un antecontract, prin care părțile s-au obligat să constituie în viitor un

drept real asupra unui imobil, naște în sarcina acestora obligația de a încheia

contractul asumat, s-a apreciat că instanța are posibilitatea să pronunțe o

hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare; aceasta se

impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor și reparării

în natură a prejudiciului, prevăzut de art. 1073 - 1077 C. civ., care permit

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.

Sub acest aspect, al

temeiului de drept al acțiuni, instanța de apel a constatat că nu pot fi aplicate

dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938 ce justifică acțiunea în prestație

tabulară și de predare a înscrisului în vederea intabulării. Ca atare, în

considerarea prevederilor art. 969 C. civ. și ale art. 1073 și 1077 C. civ. se

impune a se recunoaște valabilitatea antecontractului și pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, în condițiile

în care în cauză nu s-a făcut dovada revocării de părți a antecontractului

încheiat în 2002. Revocarea unui contract sinalagmatic este supusă condițiilor art.

1020 - 1021 C. civ., ceea ce în speță nu s-a probat și, de altfel, nici nu s-a

solicitat pe cale reconvențională.

Instanța de apel a

mai reținut că s-a încercat modificarea unor clauze contractuale, și anume cele

referitoare la prețul imobilului vândut, în sensul că vânzătoarea nu a mai fost

de acord cu prețul inițial stabilit prin antecontract. Chiar pârâții C.E. și C.I.,

în cuprinsul declarației de apel, au arătat că în vara anului 2009 reclamanții

le-au propus ca pe lângă sumele virate (de 550.000 lei) să le mai predea o sumă

de bani și 2 apartamente, propunere refuzată. Din probe a rezultat că un teren

învecinat cu cel în litigiu, în suprafață de 3.848 mp și 690 mp, a făcut

obiectul unui antecontract de vânzare cumpărare în 2002, cu aceleași clauze ca

cel în cauză, iar în anul 2007 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare

între martora C.M., semnatară, și reclamantul O.N., pentru suma de 517.000 lei.

Această martoră a mai primit o sumă de bani și două apartamente, aspecte

recunoscute la interogator. Reclamantul O.N. a declarat că a aflat după ce s-a

anulat procura că pârâții C.E. și C.I. doresc restituirea prețului încasat din

vânzarea terenurilor lui T.O. și C.M.. Or, din coroborarea acestor probe

rezultă cu evidență împrejurarea că vânzătoarea nu a mai fost de acord cu

prețul stipulat în antecontractul de vânzare cumpărare, iar aceste aspecte nu

fac dovada încheierii unei alte convenții sau a revocării antecontractului de

către ambele părți.

Aceeași instanța de

apel a constatat că, pentru îndeplinirea obligației vânzătoarei T.O. de a

încheia contractul asumat, întrucât terenul a făcut obiectul unui contract de

donație perfectat în cursul procesului cu pârâții C.E. și C.I., moștenitorii

defunctei T.O., corect prima instanță a anulat acest din urmă act, fiind

întemeiat pe o cauză ilicită și în frauda reclamantului, așadar lovit de nulitate

absolută, în conformitate cu prevederile art. 986 și 975 C. civ.

În speță, nu poate fi

primită susținerea pârâților că acest contract de donație nu a fost încheiat prin

fraudă, ci urmare a unei noi înțelegeri în 2007, nefiind probată încheierea unei

noi convenții, cu excepția contractului de mandat. Declarația martorului F.I.

nu poate fi avută în vedere întrucât aspectele relatate privind vânzarea

terenului erau cunoscute de martor de la vânzătoarea T.O., iar reaua credință a

pârâților C.E. și C.I. a fost dovedită, aceștia având cunoștință de existența

prezentului proces declanșat la 06 iulie 2009 (pârâta C.E. s-a ocupat de

litigiile privind terenurile pârâtei T., iar la dosar există depusă procură

specială pe numele acesteia, prin care a fost împuternicită să ridice sumele

virate în contul pârâtei de reclamanți, aspecte de altfel recunoscute chiar

prin întrebările formulate în interogatoriul pentru reclamantul O.N. Mai mult, C.E.

a semnat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2002 în calitate

de martor).

Instanța de apel a

considerat însă că este fondată critica referitoare la obligarea pârâților la

restituirea sumei de 526.000 lei, cu titlu de plată nedatorată.

A reținut că prin

ordinele de plată depuse la dosar s-a virat în contul vânzătoarei T.O. suma

totală de 550.000 lei, începând cu data de 05 octombrie 2007. Aceste ordine de

plată au fost întocmite de reclamantul O.N. cu bună știință și în considerarea

negocierilor purtate privitoare la prețul imobilului, valoarea acestuia

crescând, dovada fiind prețul primit pe parte din teren în toamna anului 2007

prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu societatea cumpărătoare.

În cauză, prin

întâmpinare reclamanți nu au formulat nicio apărare privitoare la acest motiv

de apel, or, aceasta a convins instanța de apel că suma de bani virată în

contul vânzătoarei nu are calitatea de plată nedatorată.

În conformitate cu

prevederile C. civ. ce reglementează plata nedatorată, pentru a se naște

raportul juridic în temeiul căruia accipiensul va fi obligat la restituirea

către solvens a ceea ce a primit este necesară întrunirea mai multor condiții,

și anume: prestația pe care solvensul a executat-o să fi avut semnificația

juridică a unei plăți, să fi fost făcută, așadar, cu titlu de plată; datoria în

vederea căruia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, în

raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost făcută din eroare. În

speță, aceste cerințe de plată nedatorată nu sunt îndeplinite. Plata celor

550.000 lei prin ordinele de plată arătate nu s-a făcut din eroare, ci tocmai

în considerarea convenției încheiate de părți, cu privire la imobilul în

litigiu.

Cât privește critica

referitoare la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat că nu

poate fi reținută, întrucât prima instanță, față de soluția dată în mod corect,

a obligat partea căzută în pretenții să plătească cheltuielile de judecată

efectuate de reclamanți, conform art. 274 C. proc. civ. Instanța de fond a

obligat numai la plata cuantumului onorariului de apărător, în sumă de 3.000

lei, fără a avea în vedere și celelalte cheltuieli efectuate de reclamanți (taxa

de timbru, timbrul judiciar și rest onorariu apărător).

Față de dispozițiile art.

274 C. proc. civ. și soluția dată în apel, intimații au fost obligați la plata

parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de apelanți și justificate cu

înscrisurile de la dosar, reprezentând onorariu apărător de 2.500 lei și

cuantumul taxei judiciare de timbru de 4.618 lei.

În termen legal au

declarat recurs reclamanții O.N. și OA. și pârâții C.E. și C.I.

Reclamanții O.N. și OA.

au solicitat modificarea în parte a Deciziei civile nr. 60/2014 pronunțate de

Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, obligarea

pârâților C.E. și C.I. la plata sumei de 526.000 lei, precum și la cheltuieli

de judecată în toate ciclurile procesuale.

În motivarea

recursului, reclamanții au arătat că decizia recurată este netemeinică,

deoarece a stabilit o greșită stare de fapt ca urmare a interpretării eronate a

unor probe de la dosar și este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii.

Astfel, în mod eronat

instanța de apel a dispus înlăturarea din sentința instanței de fond a dispoziției

de obligare a pârâților la plata sumei de 526.000 lei achitată de reclamanți cu

titlul de plata nedatorată, considerând „că nu sunt îndeplinite cerințele de

plată nedatorată”.

Totodată,

greșit a reținut că prin

discuțiile purtate de părți s-a modificat prețul imobilului în litigiu.

În situația în care acesta

ar fi suferit modificări, părțile ar fi fost diligente (în special defuncta T.O.)

și ar fi încheiat un înscris în acest sens. Or, un astfel de înscris nu s-a semnat

pentru ca pârâții să dovedească presupusa majorare a prețul imobilului. Potrivit

art. 1191 C. civ., „Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce

depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face

decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătura privată. Nu se va primi

niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul,

nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma

confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește

250 lei”.

În consecință, este

greșită soluția, precum și argumentul potrivit căruia din relatările martorilor

instanța de apel a apreciat că prețul imobilul s-a modificat, iar suma a cărui

restituire a fost solicitată de reclamanți nu reprezintă o plată nedatorată. De

asemenea, este eronat considerentul instanței de apel prin care se apreciază că

prin întâmpinare „reclamanți nu au formulat nicio apărare privitoare la acest

motiv de apel”, ceea ce „convinge instanța că suma de bani virată în contul

vânzătoarei nu are calitatea de plată nedatorată”. Or, f

aptul că nu a fost

criticat acest motiv de apel prin întimpinare nu poate fi apreciat de către

instanță ca o recunoaștere în condițiile în care tocmai reclamanții au învestit

instanța cu un astfel de petit.

Reclamanții au mai susținut

că sunt incidente prevederilor art. 1092 C. civ., respectiv „Orice plată

presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus

repetițiunii”. În cauză, suma de 526.000 lei achitată de reclamantul O.N. a

fost plătită fără ca acesta să aibă o datorie către defuncta T.O. și excede

sumei de 10.000 dolari SUA, rest de plata din suma de 11.000 dolari SUA,

contravaloarea terenului în litigiu convenită de părți prin antecontractul

de vânzare cumpărare din 17 iulie 2002. Plata efectuată de reclamant nu a fost făcută

în baza unui raport convențional care să implice o intenție comună de a stinge

prin efectuarea și primirea plății raportul de obligații ce exista între părți.

De asemenea, se

aplică și prevederile art. 992 C. civ., potrivit cu care „Cel ce, din eroare

sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui

aceluia de la care a primit”. În cazul de față, atât timp cât între părți nu a

existat nicio convenție pentru 526.000 lei, iar defuncta T.O. a primit aceasta

sumă fără ca reclamantul O.N. să se fie obligat printr-un înscris să achite

această valoare, sunt incidente dispozițiile art. 992 C. civ.

Au mai precizat

reclamanții că în mod greșit instanța de apel i-a obligat la plata

cheltuielilor de judecată, în condițiile în care apelul formulat de pârâți a

fost admis în parte.

În drept, au invocat

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Pârâții C.E. și C.I.

au solicitat să fie modificată în parte Decizia civilă nr. 60 din 24 iunie 2014

a Curții de Apel Alba Iulia, în sensul admiterii în întregime a apelului pe

care l-au declarat împotriva sentinței civile nr. 1666 din 03 iulie 2013 a

Tribunalului Alba și, drept consecință: să fie respinsă acțiunea formulată de

reclamanții O.N. și O.A. cu privire la următoarele capete de cerere:

constatarea valabilității antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la

data de 17 iulie 2002 între T.O., în calitate de vânzătoare, și reclamanții O.N.

și O.A., în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Alba

Iulia (Lumea Nouă) înscris ulterior în C.F., U.A.T. Alba Iulia, în suprafață de

3.277 mp, provenită din C.F. Alba Iulia; obligarea pârâților, în calitate de

moștenitori ai defunctei T.O., de a preda reclamanților act apt de intabulare

asupra imobilului ce a făcut obiectul antecontractului mai sus menționat, în

caz contrar sentința urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare;

anularea contractului de donație din 2010 încheiat între defuncta T.O. și

pârâți; obligarea O.C.P.I. Alba de a efectua operațiuni în C.F., U.A.T. Alba

Iulia (provenită din C.F. Alba Iulia), respectiv radierea promisiunii

bilaterale de vânzare cumpărare de sub B2 din C.F., U.A.T. Alba Iulia, anularea

încheierii de intabulare din 17 iunie 2010 de sub B4 din C.F., U.A.T. Alba

Iulia, intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în baza sentinței.

Au solicitat, totodată, să fie menținută sentința apelată doar cu privire la

respingerea excepției dreptului material la acțiune și la rezilierea antecontractului

de vânzare cumpărare din 2008 încheiat între defuncta T.O. și pârâții O.M. și O.L.,

să fie obligați reclamanții să plătească suma de 21.020 lei, cheltuieli de

judecată făcute în primă instanță și la suportarea cheltuielilor de judecată

din recurs.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâții au arătat că decizia

atacată este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea greșită a

actului dedus judecății, cu schimbarea înțelesului lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, pârâții au precizat următoarele:

interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare

încheiat la data de 17 iulie 2002 între antecesoarea T.O., în calitate de

vânzătoare și reclamanții O.N. și OA., apreciind că acesta nu a fost modificat,

revocat, prin procura specială dată de T.O. reclamantului O.N., autentificată

cu încheierea din 20 august 2007 de B.N.P., Ș.R.M.

În cauză, s-a reținut

în considerente că mențiunea făcută în procura specială reprezintă un contract

de mandat, iar declarația privind faptul că terenul este liber de orice sarcini

și servituți nu reprezintă o recunoaștere implicită a revocării

antecontractului din anul 2002.

Or, prin actul

intitulat „Procură specială”, care reprezintă un contract de mandat, promitenta

vânzătoare T.O. și promitenții cumpărători O.N. și OA. au modificat clauzele

antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 17 iulie 2002,

respectiv au încheiat o nouă convenție, cu privire la terenul în suprafață de

5.935 mp, așa cum rezultă din interpretarea corelativă a actelor din dosar,

precum și a celorlalte probe administrate.

Prin antecontractul

de vânzare cumpărare părțile au convenit să încheie în formă autentică

contractul de vânzare cumpărare cu privire la teren la finalizarea procesului

aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia. Litigiul a fost încheiat în anul 2007,

iar promitenta vânzătoare și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului

în C.F. Alba Iulia la data de 15 august 2007. După terminarea acelui proces,

potrivit clauzei din antecontractul de vânzare cumpărare, promitenta vânzătoare

T.O. și promitenții cumpărători urmau să încheie contractul de vânzare

cumpărare în formă autentică, operațiune care nu a mai avut loc având în vedere

contractul de mandat consemnat în actul intitulat „Procură specială” din 20

august 2007.

Inițiativa emiterii

procurii speciale a avut-o reclamantul O.N., așa cum acesta recunoaște în

răspunsul la întrebările nr. 10 și 11 din interogatoriul luat de Judecătoria

Alba Iulia.

În procură, T.O. l-a

împuternicit cu puteri depline pe reclamantul O.N. ca în numele ei și pentru ea

să formuleze cereri, să semneze declarații, să încheie promisiuni de vânzare cumpărare,

antecontract, contract autentic de vânzare cumpărare, să negocieze prețul,

arvuna sau avansul, restul de preț, pe care le va încasa și va putea să-l

folosească dacă va fi cazul, va garanta pe cumpărători împotriva evicțiunii

totale sau parțiale, va putea face parcelări dacă este cazul, va declara că

imobilul nu este grevat sau înstrăinat în întregime sau în parte în favoarea

unei persoane fizice sau juridice, nu este revendicat de nicio persoană și nici

nu face obiectul vreunui proces, fiind liber de orice sarcini.

Reclamantul O.N. a

solicitat lui T.O. să-i dea o procură specială întrucât a găsit un client care

dorește să cumpere o parte din teren, respectiv suprafața de 2.658 mp, cu

prețul de 757.530 euro, convenind cu aceasta ca din suma încasată să-și rețină o

parte - 257.530 lei, cu titlu de comision pentru ajutorul dat la câștigarea

procesului și pentru că a găsit cumpărător, iar restul de 500.000 euro să-l

predea promitentei vânzătoare, care să rămână și cu restul suprafeței de teren

de 3.277 mp.

În baza acestei

procuri reclamantul a întocmit o documentație de parcelare a terenului arabil

de 5.935 mp, înscris în C.F. Alba Iulia, în două loturi: lotul nr. 1 - în

suprafață de 2.658 mp; lotul nr. 2 - în suprafață de 3.277 mp. Apoi, acesta a

dat „Declarația de parcelare” autentificată cu încheierea din 22 august 2007 de

B.N.P., Ș.R.M., după care parcela a fost reînscrisă în C.F. Iulia.

Reclamantul a

parcelat și terenul arător de 690 mp, cumpărat de la martora C.M., iar parcela

- arător de 177 mp, învecinată cu terenul lui T.O., a înscris-o în C.F. Alba

Iulia, după care, la data de 28 august 2007, la B.N.P., Ș.R.M., a încheiat cu SC

A.I.C.G. SRL antecontractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 august 2007.

Prin acest

antecontract, reclamantul a promis cumpărătoarei să vândă terenul proprietatea

antecesoarei T.O. - arabil de 2.658 mp, în baza procurii din 2007 și terenul

proprietatea acestuia și al soției, - arător de 177 mp, cumpărat de la martora C.M.

În baza antecontractului

de vânzare cumpărare a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare

autentificat din 04 octombrie 2007 la B.N.P., Ș.R.M. În contractul de vânzare cumpărare

reclamanții au declarat că terenurile vândute nu fac obiectul vreunui proces,

fiind libere de orice sarcini și servituți, nu sunt scoase din circuitul

civil.

Pentru terenul

proprietatea antecesoarei T.O., reclamanții au încasat de la SC A.I.C.G. SRL suma

de 757.530 euro, care a fost virată în contul reclamantului.

Din prețul încasat

reclamantul a transferat în contul antecesoarei T.O. suma de 550.000 lei, cu

ordinele de plată din 05 octombrie 2007, din 19 mai 2008, din 20 ianuarie 2009

și din 05 februarie 2009.

Din examinarea

acestor ordine de plată, întocmite de reclamant, se observă că acesta le-a

completat cu mențiunea „contravaloare teren”.

De altfel, că

reclamanții, prin procura din 20 august 2007, au încheiat o nouă înțelegere cu

privire la terenul în suprafață de 5.935 mp, rezultă și din actele pe care

aceștia le-au perfectat cu martora C.M. (un antecontract de vânzare cumpărare

pentru un teren învecinat cu cel al antecesoarei T.O., în suprafață tot de

5.935 mp, stabilind prețul de 11.000 dolari SUA și având aceleași clauze cu

cele cuprinse în antecontractul pe care l-au încheiat cu T.O.; contractul de

vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 de B.N.P., Ș.R.M., prin care

au cumpărat de la martora C.M. terenul înscris în C.F. Alba Iulia, în suprafață

de 3.848 mp, în suprafață de 160 mp și în suprafață de 690 mp, învecinat cu

terenul antecesoarei T.O., pentru prețul de 517.000 lei, nu prețul de 11.000 dolari

SUA consemnat în antecontractul de vânzare cumpărare).

Audiată ca martor, C.M.

a declarat că, după încasarea prețului, pârâții C.E. și C.l., împreună cu aceasta

au avut cu reclamantul O.N. mai multe discuții legate de restituirea prețului

încasat din vânzarea terenurilor lui T.O. și C.M. către SC A.I.C.G. SRL, dată

fiind procura primită de pârâta C.E. de la antecesoarea T.O.

În primăvara anului

2009, la insistențele pârâților, reclamantul O.N. le-a propus ca, pe lângă

sumele virate în contul lui T.O. (de 550.000 lei), să le mai predea suma de

1.400.000.000 lei vechi și două apartamente în valoare de 8.600.000.000 lei

vechi. Aceeași propunere a fost făcută de reclamant și martorei C.M., care a

acceptat-o, primind pe lângă suma de 517.000 lei și două apartamente, plus

1.600.000.000 lei vechi, așa cum rezultă din declarația acesteia dată în

instanță.

Antecesoarea T.O. și pârâții

nu au acceptat oferta; întrucât reclamantul a fost nesincer, la data de 08

aprilie 2009 a fost revocată procura din 2007, după care pârâții s-au adresat

instanței de judecată, solicitând să fie obligați reclamanții să le restituie

suma încasată, litigiul formând obiectul Dosarului nr. 1859/107/2009 al

Tribunalului Alba, în prezent suspendat până la soluționarea cauzei de față.

În atare condiții, pe

baza probelor aflate la dosar, instanța de apel trebuia să admită apelul pârâților

și să respingă în întregime acțiunea reclamanților, deoarece antecontractul de

vânzare cumpărare din 17 iulie 2002 a fost revocat de părți în vara anului 2007,

cu ocazia întocmirii procurii speciale autentice din 20 august 2007; cu acea

ocazie părțile au încheiat o nouă convenție, prin care reclamantul era

împuternicit să vândă suprafața de 2.658 mp, iar din prețul încasat să rețină

suma de 257.530 euro, cu titlu de comision pentru sprijinul acordat în justiție

în vederea restituirii terenului și pentru vânzarea unei porțiuni din teren,

urmând să predea antecesoarei T.O. suma de 500.000 euro, iar restul de teren

nevândut, în suprafață de 3.277 mp, să rămână în proprietatea antecesoarei T.O.;

după încasarea prețului din vânzarea terenului reclamantul a transferat în

contul antecesoarei T.O. suma totală de 550.000 lei cu titlu de plată preț, iar

pentru diferența de preț a oferit două apartamente și 1.400.000.000 lei vechi,

încercând să modifice a doua înțelegere încheiată cu pârâții; dacă nu ar fi

fost revocat antecontractul de vânzare cumpărare atunci reclamanții ar fi

încheiat cu antecesoarea T.O. contract de vânzare cumpărare în formă autentică

și mai apoi ar fi încheiat în nume propriu contractul de vânzare cumpărare în

formă autentică cu SC A.I.C.G. SRL, așa cum a procedat cu martora C.M.;

reclamanții au încheiat cu martora C.M. contract autentic de vânzare cumpărare

consemnând prețul de 517.000 lei, deși în realitate i-a plătit o diferență de

preț până la 15.000.000.000 lei vechi, revocând și cu aceasta înțelegerea

făcută la aceeași dată cu antecesoarea T.O., respectiv 17 iulie 2002; cele de

mai sus sunt dovedite și cu declarația martorului F.l., care greșit a fost

înlăturată de instanța de apel ca fiind probă indirectă;

În consecință, respingând

apelul, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, în sensul că a

apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 969 C. civ. referitoare la

revocarea convenției din anul 2002 și încheierea convenției din anul 2007. De

asemenea, a considerat greșit că în cauză nu a operat o asemenea revocare în

condițiile prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ., pentru care nu s-a formulat

cerere reconvențională. În speță, pârâți au făcut dovada revocării

antecontractului prin procura specială menționată și nu era necesară formularea

unei cereri pe cale reconvențională.

prin decizia recurată instanța de apel a constatat că este nefondată cr