ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2011 sub nr. 1604/59/2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civile, S.A. și S.l. au solicitat, în temeiul dispozițiilor 323 alin. (2), 324 alin. (1) și art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 1645/R din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie în Dosar nr. 2344/90/2007 ca fiind contrară Deciziei civile nr. 1295/R din 11 mai 1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în Dosar nr. 1101/C/1999.

Prin precizările formulate la data de 23, 28 și 29 februarie 2012, revizuențîi au arătat că prin Decizia nr. 1295/R din 11 mai 1999 a Curții de Apel Timișoara i s-a respins reclamantei S. acțiunea de dobândire a imobilului situat în Sibiu, C.F., Sibiu în contradictoriu cu Statul Român și revizuenții intervenienți, în timp ce prin sentința civilă nr. 5390/2007 a Judecătoriei Sibiu (menținută prin Decizia nr. 251/2007 în apel și Decizia nr. 1645/2011 a Curții de Apel Pitești dată în recurs) s-a constatat calitatea procesuală activă a revizuenților și s-a respins acțiunea acestora promovată împotriva pârâților Statul Român și a moștenitorului S., având ca obiect repararea prejudiciilor aduse drepturilor locative reglementate de lege ale reclamanților (revizuenți în prezenta cauză).

Revizuenți i au mai arătat că sentința civilă nr. 1789/2003 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. 1971/2003, reprezentând titlu asupra imobilului în litigiu, a fost emisă în condiții de nelegalitate și că rectificarea unei suprafețe în plus de 100 mp s-a făcut, de asemenea, în mod neiegal, respectiv, fără statul român, la un imobil situat într-o zonă istorică din oraș, fără vecinii de top, printr-o expertiză extrajudiciară a unui expert cu specializarea construcții, și nu topografie, iar pârâta Silaghi nu a dovedit dreptul de proprietate pentru cei 100 mp obținuți abuziv. Prin Decizia civila nr. 1437/R din 24 mai 2012 pronunțată în Dosar nr. 1604/59/2011, Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, raportat la temeiul juridic al cererii, și anume, dispozițiile art. 322 pct, 7 C. proc.

civ., instanța superioară competentă a soluționa cererea de revizuire este instanța supremă. Analizând cererea de revizuire, Înalta Carte constată următoarele: Cererea de revizuire formulată de revizuenții S.A. și S.I. împotriva Deciziei nr. 1645/R/29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă șî asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 aprilie 2011, judecata cauzei fiind suspendată, pentru prima oară, la data de 6 februarie 2013, în temeiul an. 242 afin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Urmare a cererii de repunere pe rol formulată de revizuenți la data de 5 februarie 2014, cauza a fost repusă pe rol, fiind acordat termen de judecată la 12 martie 2014, cu citare părți.

Prin încheierea de ședință din 12 martie 2014 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului decedat S.O., cauza fiind amânată la data de 9 aprilie 2014 în vederea citării acestora. La dala de 9 aprilie 2014 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 6 aprilie 2015, prin fax, revizuenții au transmis o cerere de repunere pe rol a cauzei, a cărei discutare a fost stabilită ia dala de 13 mai 2015. Prin încheierea de ședință din 13 mai 2015 a fost respinsă cererea de repunere pe rol, rețsnându-se că aceasta nu a fost formulată în scopul prevăzut de lege, respectiv, acela al continuării judecății.

Având în vedere că cererea de repunere pe rol formulată de revizuenți la 6 aprilie 2015 a fost respinsă, iar de la data ultimei suspendări a judecății cauzei, și anume, 9 aprilie 2014, nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură în scopul continuării judecății, lăsând în nelucrare pricina. aceasta a fost repusă pe rol din oficiu la data de 19 mai 2015 în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., fiind acordat termen la 27 mai 2015. La termenul din 27 mai 2015 s-a constatat lipsă de procedură cu revizuenții și cu o parte din intimați, sens în care cauza a fost amânată pentru 10 iunie 2015, dată pentru care părțile au fost legal citate în vederea discutării excepției de perimare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în neiucrare din vina părții mai mult de un an". Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestărumței vreme îndelungată în judecată. Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se ailă și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în neiucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. În speță, se constată că de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 9 aprilie 2015 și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 19 mai 2015, nici una din părți nu a întrerupt cursul suspendării prin efectuare de acte de procedură în scopul continuării procesului, lăsând în neiucrare cererea de revizuire formulată.

Cum s-a arătat, deși la data de 6 aprilie 2015 revizuenții au transmis prin fax o cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta a fost respinsă prin încheierea de ședință din 13 mai 2015, întrucât s-a apreciat că nu a fost formulată în scopul prevăzut de lege, respectiv, acela al continuării judecății, de vreme ce titularii acesteia nici nu s-au prezentat în instanță pentru susținerea litigiului, dar nici nu au formulat o cerere de judecată în lipsă a acestuia, circumstanțe în care cererea de repunere pe rol apare ca fiind un act procedural înfăptuit în unicul scop de a împiedica împlinirea termenului de perimare.

însă, trebuie avut în vedere că legiuitorul a recunoscut acest efect doar actelor de procedură îndeplinite în scopul continuării procesului, ceea ce, pentru motivele arătate, a lipsit cererii de repunere pe rol din 6 aprilie 2015, conduita procesuală a revizii lenților fiind evidențiată și de împrejurarea că aceștia au procedat în același fel și în urma formulării precedentei cereri de repunere pe rol a dosarului, respectiv cea datând din 5 februarie 2014, după formularea căreia, de asemenea, pricina a fost suspendată pentru lipsa părților și lăsată în nelucrare. Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, în baza art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte va constata perimarea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții S.A. și S.I. împotriva Deciziei nr. 1645/R din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.