ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 1315 din 13 aprilie 2011, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins

ca nefondat recursul declarat de H.A., - pârâtă în cauză - împotriva sentinței civile

nr. 6005 din 5 iulie 2010, dată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 6079/280/2006,

fiind admisă astfel în mod irevocabil acțiunea formulată de reclamanta P.A.R., la

18 mai 2006, prin care a solicitat obligarea pârâtei de a-i respecta proprietatea

asupra unui teren de 5000 m.p., situat în comuna Poiana Lacului, punctul „S.".

În

motivarea deciziei dată în recurs, s-a reținut că terenul

în litigiu, identificat de expert în punctul „ S." are suprafața de 3692 m.p,

iar actele de proprietate ale părților se suprapun peste această suprafață de teren;

de altfel și în decizia de casare nr. 1381/R/2007 este vorba despre terenul de 5.000

m.p „ S.", teren ce a intrat în patrimoniul C.A.P.-ului, și a fost dobândit

de autorul pârâtei, prin uzucapiune.

Pentru terenul în litigiu, se mai arată,

s-a formulat cerere de reconstituire potrivit Legii nr. 18/1991, de către autorul

reclamantei B.I., căruia i s-a emis titlul de proprietate din 23 decembrie 1993,

act în baza căruia s-a încheiat contractul de donație din 20 decembrie 2002.

În

mod corect, conchide tribunalul, prima instanță a apreciat

că certificatul de moștenitor invocat de recurenta pârâtă, cel care a stat la baza

înstrăinărilor către ceilalți pârâți nu are valoare de titlu de proprietate, el

neputând fi opus terților, ca titlu într-o acțiune în revendicare.

Or, menționarea terenului în certificatul

de moștenitor s-a făcut pe baza declarației verbale a recurentei, deși aceasta nu

a făcut dovada în sensul că autorul său a avut în proprietate imobilul, sau că s-ar

fi îndeplinit condițiile privitoare la uzucapiune.

În

consecință, comparând titlurile, s-a concluzionat că actele

de proprietate, exhibate de reclamantă, sunt preferabile.

La 18 mai 2011, H.A., S.C.E., R.G.C.E.

și H.D.C.M., au formulat cerere de revizuire, împotriva deciziei dată în recurs

de Tribunalul Argeș, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând

contrarietatea dintre hotărârea atacată și sentințele nr. 6005 din 5 iulie 2010

și nr. 9162 din 15 noiembrie 2010, pronunțate de Judecătoria Pitești.

Prin decizia nr. 257 din 30 ianuarie 2012,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Curții de Apel Pitești, în acord cu prevederile art. 323 (2) C.

proc. civ..

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

prin decizia nr. 26 din 13 aprilie 2012, a respins cererea de revizuire, reținând

în esență că decizia ce se solicită a fi retractată este rezultatul mai multor faze

procesuale, sentințele menționate fiind pronunțate în una și aceeași cauză,urmare

casărilor cu trimitere spre rejudecare.

Ca atare, conchide curtea de apel, nu există

hotărâri potrivnice, ci hotărâri pronunțate în diferite cicluri procesuale în dosarul

nr. 6079/280/2006.

împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat

recurs, în termen legal, H.A., S.C.E., R.G.C.E. și H.D.C.M., care susțin în esență

că decizia este nelegală, în condițiile în care au reușit să facă dovada că există

două hotărâri judecătorești potrivnice, date între aceleași părți și având același

obiect, care sunt contradictorii.

Astfel, se arată, după ce inițial, prin

sentința nr. 901 din 27 februarie 2006, a fost respinsă acțiunea în revendicare

formulată de reclamanta P.A.R., ulterior, după mai multe cicluri procesuale, s-a

pronunțat sentința nr. 6005 din 5 iulie 2010, rămasă irevocabilă urmare respingerii

recursului, prin care acțiunea, vizând revendicarea aceluiași imobil, a fost admisă.

Se apreciază că motivele, astfel cum au

fost dezvoltate, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmând a fi examinate în consecință.

Recursul se privește ca nefondat, urmând

a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit exigențelor art. 322 pct. 7 din

C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat,

carte nu se pot executa simultan.

Rațiunea reglementării o constituie necesitatea

de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele

au dat soluții contrare, în dosare diferite.

Nu sunt îndeplinite cerințele textului

și o eventuală cerere de revizuire nu poate fi primită, atunci când soluțiile pretins

contradictorii sunt pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri

procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.

Ca atare, inclusiv pentru motivul prevăzut

de art. 322 pct. 7, C. proc. civ., hotărârea dată în recurs, ce se cere a fi retractată

pe motiv de contradictorialitate, trebuie a fi rezolvat fondul cauzei, în această

categorie intrând toate hotărârile prin care se rejudecă fondul, după casare.

Or, este unanim admis, atât în practica

judiciară cât și în literatura de specialitate că nu au acest caracter și deci,

nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul

sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

În

speță, prin decizia atacată pe calea revizuirii, nu s-a evocat

fondul pricinii, recursul declarat de H.A., împotriva sentinței civile nr. 6005

din 5 iulie 2010 a Judecătoriei Pitești, fiind respins ca nefondat.

Tot astfel, așa cum judicios a reținut

curtea de apel, hotărârile pretins contradictorii au fost pronunțate în una și aceeași

cauză, urmare casărilor cu trimitere spre rejudecare, determinate de căile de atac

exercitate de părți.

În

afara acestor decizii, pretins contradictorii, petenții nu

au invocat în mod explicit alte hotărâri al căror dispozitiv nu ar putea fi adus

la îndeplinire, datorită celor stipulate în mod irevocabil prin hotărârea atacată.

Pe cale de consecință, cererea de revizuire

fiind formulată cu ignorarea susmenționatelor dispoziții legale, a fost în mod corect

respinsă.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul

urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de revizuentii H.A., S.C.E., R.G.C.E. și H.D.C.M. împotriva deciziei nr. 26 din

13 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

ianuarie 2013.