ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6223/2012

HOTĂRÂRE
15.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6223/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22

octombrie 2007, sub nr. 3072/91/2007, pe rolul Tribunalului Vrancea, secția

civilă, reclamanta B.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Focșani -

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligată pârâta să-i restituie, în natură, suprafața de 385,66

mp teren situat în Focșani.

Prin Sentința civilă

nr. 453 din 19 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă să-i restituie suprafața de 394 mp situată în Focșani, cu vecinii

indicați în dispozitivul hotărârii.

Prima instanță a

reținut, în pronunțarea acestei sentințe, că reclamanta este fiica defuncților

D.G. și D.M.. Tatăl său a decedat în anul 1953, reclamanta rămânând

moștenitoare testamentară alături de mama sa. Prin testament i s-a testat

reclamantei suprafața de 264 mp teren situat în str. C.C., dobândit prin actul

de schimb autentic nr. x/1925.

Același autor a

dobândit, în anul 1925, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1925,

suprafața de 310 mp teren, ce se învecinează cu prima.

Acest teren, în

suprafață totală de 574 mp, a fost preluat de stat fără titlu.

Din raportul de

expertiză întocmit de expert P. și din răspunsul la obiecțiuni, rezultă că

terenul se află în T.x, și că, din vechea proprietate, este liberă suprafața de

394 mp, pe care reclamanta este îndreptățită să o primească în natură, conform

art. 2 lit. i), art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă

nr. 36/A din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins,

ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile

sus-menționate, reținând, în urma efectuării unei noi expertize în apel, că

terenul revendicat de reclamantă a trecut în proprietatea pârâtei fără titlu

legal, nu este afectat de utilități publice și nu se suprapune cu terenul

solicitat de numitul O.V., motiv pentru care aceasta este îndreptățită,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, la restituire.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani.

Prin Decizia nr. 5052

din 7 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de pârâtă împotriva Deciziei civile nr. 36/A din 2 februarie 2010 a

Curții de Apel Galați și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță,

constatând că hotărârea atacată nu este motivată, ceea ce se circumscrie

motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În rejudecare, prin

Decizia civilă nr. 273/A din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția I

civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

Curtea de Apel a

dispus efectuarea unei expertize topometrice, prin care să se identifice

amplasamentul actual al suprafeței de 385,66 mp situată în municipiul Focșani

str. M., devenită, ulterior, str. C.C.

Raportul de expertiză

efectuat de expert O.P. (dosar apel) concluzionează că suprafața de teren

revendicată de reclamantă este situată în intravilanul municipiului Focșani,

str. C.V., fără număr poștal, în tarlaua x, fiind spațiu verde și alee

pietonală.

Expertul precizează

că fosta str. M. a devenit str. C. și nu C.C., iar, la numărul 27, conform

evidențelor Primăriei municipiului Focșani, figurează proprietate personală.

Prin urmare, se

confirmă soluția instanței de fond, în sensul că terenul revendicat se află în

str. C.V., tarlaua x, nefăcându-se dovada că există o notificare pentru

restituirea în natură a acestei suprafețe, de către altă persoană, cum a

susținut apelanta Primăria municipiului Focșani.

În acest sens erau și

concluziile expertizei efectuate de expert N.D. la Curtea de Apel Galați (dosar

3072/91/2007, pe baza căreia s-a pronunțat hotărârea recurată).

Cât privește

obiecțiunile formulate de Primăria municipiului Focșani la raportul de

expertiză, în sensul că expertul nu a identificat, prin schiță, actualul

amplasament al imobilului din str. M., acestea nu sunt întemeiate.

Expertul a anexat la

expertiză extrasul de plan cadastral cu fosta stradă M., din care rezultă că

aceasta a devenit str. C., zona respectivă nefiind expropriată pentru lucrări de

utilitate publică.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani - Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru următoarele motive:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., instanța de apel a

pronunțat o hotărâre fără o motivare legală, în drept și în fapt, a soluției,

cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecații și cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia civilă nr. 5052 din 7 octombrie

2010, că instanța de apel are obligația, în rejudecare, să verifice toate

motivele de apel formulate de pârâtă și toate aspectele referitoare la

amplasamentul solicitat de reclamanta B.T..

Potrivit raportului

de expertiză O.P., fostul amplasament din Focșani, str. M., devenită ulterior

str. C.C., se regăsește, în fapt, pe str. C.V., T.x.

Contrar dispozițiilor

Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost analizat motivul de apel cu

privire la lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei, determinat

de lipsa dovezii de preluare abuzivă a imobilului revendicat.

Prin notificare,

intimata a solicitat restituirea, în natură, a terenului în suprafață de 264

mp, situat în Focșani, str. C.C., care, potrivit adeverinței SC C. SA Focșani

din 31 martie 1998, nu a fost cuprins în niciun decret de expropriere; ca

urmare, notificatoarea nu face dovada preluării abuzive.

Din actele de

proprietate ale intimatei B.T. rezultă o contradicție mare în privința

amplasamentelor, și anume:

Actele de proprietate

din anul 1925, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. x/1925 pentru 310 mp și

contractul de schimb nr. x/1925 pentru 264 mp menționează că terenurile sunt

amplasate pe str. M., astăzi str. C. (așa cum a susținut expertul P. și cum a confirmat

și pârâta prin nomenclatorul stradal), unde, tot potrivit expertului, figurează

proprietăți particulare.

Testamentul din 1952

vizează terenul de 264 mp loc de casă (grădina închisă situată în orașul F.,

str. C.C. nr. 36), iar, prin acțiune, se revendică un teren pe strada C.V.,

deși, conform actelor de proprietate, amplasamentul s-a aflat fie pe str. M.,

actualmente str. C., fie pe str. C.C., amplasamente distincte de cel din str.

C.V..

Din acest punct de

vedere, obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză erau

pertinente, iar instanța avea obligația să verifice cu exactitate

amplasamentele terenurilor.

În ceea ce privește

amplasamentul solicitat de intimata B.T., în mod greșit reține instanța de apel

că vechiul amplasament din str. M. se suprapune peste amplasamentul din str.

C.V. și că recurenta nu a făcut dovada că amplasamentul de la această din urmă

adresă nu a fost solicitat în natură de altă persoană, fiind depuse toate

probele necesare în acest sens (relații cu privire la nesuprapunerea str. M. cu

str. C.V., notificarea nr. x/2011 a lui O.V. pentru amplasamentul din C.V.,

copie conformă cu originalul de pe harta municipiului Focșani, din anul 1974,

din care rezultă că str. C.V. și str. C.C. au trasee diferite).

Mai mult, dacă se are

în vedere că, din ultima expertiză, reiese că str. M. este actuala str. C., iar

intimata înțelege să se folosească doar de testamentul din 1952, unde este

menționată adresa din str. C.C., aceasta ar fi îndreptățită să solicite

restituirea doar a 264 mp, cât se regăsește în acest act, și nu 574 mp, cât

însumează cele două acte de proprietate din 1925.

Recurenta-pârâtă a

solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei recurate, iar,

pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 7 cu

referire la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru următoarele considerente:

Cum s-a arătat în

precedent, prima instanță de recurs a casat decizia atacată pentru nemotivare,

constatând că sunt îndeplinite cerințele motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar, potrivit alin. (3) din

același text de lege, în rejudecare, instanța de fond va soluționa cauza ținând

seama de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost

casată.

În esență, motivele

de apel vizau împrejurarea că terenul solicitat de reclamantă, prin acțiune, nu

corespunde cu cel din actele de proprietate ale autorului său, că niciodată

str. C.C. nu a corespuns cu str. C.V., că terenul în litigiu a fost notificat

de o altă persoană și că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a

imobilului, de către stat.

În rejudecare,

instanța de apel nu a lămurit aceste aspecte, confirmând, fără o motivare pertinentă

și fără administrarea probelor corespunzătoare, soluția primei instanțe, prin

care s-a dispus obligarea pârâtei să restituie, în natură, suprafața de 394 mp

teren situat în Focșani, str. C.V., tarlaua x.

Astfel, prin

notificarea nr. x/2001, care face obiectul prezentului dosar, reclamanta a

solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea, în natură, a unei

suprafețe de 264 mp, loc de casă, teren situat în Focșani, str. C.C., preluat

abuziv de către stat. Această notificare a fost completată cu o altă cerere,

înregistrată la 3 iulie 2007, la B.E.J. T.I.C., prin care a solicitat

restituirea, în natură, a suprafeței totale de 385,66 mp, teren dobândit de

autorul său, D.V., în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare și a

unuia de schimb, autentificate în anul 1925, situate, inițial, în str. M.,

actuală str. C.V. (în opinia intimatei). Pentru acest teren, reclamanta a

invocat calitatea sa, de moștenitor legal și testamentar (testamentul olograf

din 1952 întocmit de D.V. în favoarea sa).

Urmare a

nesoluționării notificării, partea s-a adresat instanței, pretinzând suprafața

de teren de 385,66 mp, situată în str. C.V., tarlaua x.

În actele de

proprietate ale autorului reclamantei, depuse în susținerea notificării și a

acțiunii (act de vânzare autentificat sub nr. x/1925, prin care D.V. dobândește

suprafața de teren de 310 mp, și contract de schimb autentic, prin care

dobândește suprafața de teren de 264 mp în schimbul unei suprafețe de 44 mp,

transmisă către co-schimbaș) adresa terenurilor dobândite de acesta este

menționată în str. M. și, respectiv, str. M..

În testamentul

olograf întocmit de autorul reclamantei, D.V., este indicată suprafața de 264

mp loc de casă, situată în str. C.C., pe care acesta o testează în favoarea

fiicei sale.

În raportul de

expertiză întocmit în dosarul de apel, în rejudecare, și pe care instanța și-a

fundamentat decizia recurată în prezenta cauză, expertiză efectuată fără a se

avea în vedere actele de proprietate și de moștenire menționate mai sus, care

nu sunt indicate în cuprinsul său, se arată de către expert O.P. că "fosta

stradă M. a devenit strada C. și nu C.C., iar la nr. 27 ... figurează

proprietate particulară", același expert, desemnat în dosarul primei

instanțe, menționând, în cadrul primei expertize efectuate în proces, că

"autorul reclamantei a dobândit, prin cele două acte, 530 mp teren, situat

în F., devenită, ulterior, str. C.C.".

Potrivit adeverinței

din 31 martie 1998 a SC C. SA, terenul din Focșani, str. C.C., proprietatea lui

D.V., nu a făcut obiectul vreunui decret de expropriere "întocmit" de

această unitate.

În concluzie,

instanța de apel și-a întemeiat soluția pe un raport de expertiză întocmit de

același expert care a efectuat expertiza și la prima instanță și care, în noul

raport, a menționat concluzii contrare față de primul în ceea ce privește str.

de probă (acte) și niciun alt criteriu în funcție de care a ajuns la concluzia

că suprafața de teren pretinsă de reclamantă și, deci, existentă în actele sale

de proprietate și de moștenire, ar fi situată, în prezent, în str. C.V., fără

număr poștal, tarlaua x. Aceasta cu atât mai mult cu cât, cum s-a arătat deja,

expertul a menționat că str. M., indicată în actele de proprietate ale

autorului reclamantei, este diferită de str. C.C., indicată în testamentul din

1952, și nici nu rezultă din expertiză că str. M. ar purta, actual, denumirea

de str. C.V., unde i s-a restituit, în natură, terenul reclamantei; dimpotrivă,

expertul arată că str. M. este actuala str. C.

În plus, expertul

menționează că, pe terenul restituit reclamantei, din str. C.V., se află, în

prezent, o alee pietonală și spațiu verde, ceea ce ar fi impus instanței de

apel să verifice dacă destinația actuală a terenului permite restituirea, în

natură, față de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv

dacă terenul este afectat sau nu de utilități publice, de natură să împiedice

acordarea acestei forme de reparație.

De asemenea, instanța

de apel a reținut, din extrasul de plan cadastral atașat la expertiză, că str.

de utilitate publică, ceea ce ar implica preluarea fără titlu a imobilului.

Curtea a omis, însă, cu privire la acest considerent, că, prin confirmarea

soluției primei instanțe, a obligat pe pârâtă să restituie, în natură, un teren

din str. C.V., iar nu din actuala str. C., astfel încât împrejurarea că terenul

din fostă M., în prezent, C., nu a fost expropriat nu prezintă relevanță,

nelămurind situația terenului din C.V., privind modalitatea de preluare, așa

cum ar fi fost necesar. De altfel, singura probă existentă la dosar în ceea ce

privește preluarea vizează terenul din str. C.C., și anume adresa SC C. SA nr.

x/1998, în care se menționează că terenul de la această adresă, nr. y, fostă

proprietate a lui D.V., nu a făcut obiectul unui decret de expropriere. Or,

expertul a menționat tocmai că str. M., adresă indicată în actele de

proprietate ale autorului reclamantei, nu a purtat niciodată denumirea de str.

C.C., așa încât, și din acest punct de vedere, situația preluării bunului

restituit în natură nu a fost lămurită.

Pe de altă parte,

verificarea modalității de preluare a bunului de către stat nu se poate realiza

prin compararea unor planuri cadastrale, care nu conțin, prin ele însele,

informații în acest sens, ci, în urma identificării exacte a amplasamentului

solicitat în funcție de actele de proprietate, prin solicitarea de relații în

acest sens de la instituțiile abilitate să le comunice.

În ceea ce privește

existența pretențiilor unor terțe persoane asupra terenului în litigiu, tot

raportat la expertiză, instanța a reținut că, pentru fosta str. M., actuală C.,

figurează proprietate personală, iar, pentru terenul din C.V., nu s-a dovedit

existența vreunei notificări formulată de un terț pentru restituirea în natură.

Nu a avut în vedere, însă, sub acest aspect, ca, de altfel, nici pentru

stabilirea amplasamentului terenului pretins de reclamantă, că, în actele de

proprietate ale autorului acesteia, terenul pretins figura în str. M., că

expertul nu a stabilit, în rejudecarea apelului, dacă, pentru terenul din C.V.,

există cereri de restituire din partea terților, precum și faptul că recurenta

a invocat și depus la dosar notificarea din 12 noiembrie 2011, formulată de

O.V. (dosar fond) pentru amplasamentul din C.V..

Toate aceste

chestiuni expuse mai sus au format atât motive ale apelului declarat de pârâtă,

care nu au fost analizate și lămurite pe baza unor probe concludente, de către

instanța de apel, și, totodată au fost invocate pe calea obiecțiunilor

formulate la raportul de expertiză întocmit în rejudecare, greșit respinse de

către aceeași instanță.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a lămurit, pe

deplin, aspectele de fapt enunțate mai sus și nici nu a răspuns motivelor de

apel invocate de pârâtă, care conțin critici în același sens, astfel încât, în

baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 7 și art. 314 C.

proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza,

spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Cu ocazia

rejudecării, instanța va completa probatoriul cu orice mijloc de probă pe care

îl va considera necesar pentru lămurirea situației de fapt în legătură cu

identificarea terenului pretins de reclamantă, față de cel din actele de

proprietate și de moștenire depuse în susținerea notificării și a acțiunii, va

stabili modalitatea de preluare a imobilului, de către stat, dacă, pentru

imobilul pretins există sau nu pretenții formulate de terțe persoane, care este

afectațiunea actuală a imobilului în raport de dispozițiile art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 și, raportat la această chestiune, care este forma de

reparație cuvenită reclamantei. În acest sens, va ordona efectuarea unei

expertize de specialitate de către un alt expert decât cel care a efectuat

expertizele în fond și apel, sau, eventual, de către o comisie formată din trei

experți, care vor avea în vedere toate actele de proprietate și de moștenire

depuse la dosar, precum și orice alt mijloc de probă relevant, dar și

destinația actuală a imobilului, precum și apărarea pârâtei privind notificarea

formulată de O.V. pentru amplasamentul din str. C.V., urmând a se stabili dacă

terenul pretins de acesta corespunde cu cel solicitat de reclamantă.

La efectuarea

expertizei și la rejudecarea apelului se vor avea în vedere și susținerile

formulate în recurs și prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză

întocmit în rejudecarea apelului de către apărătorul reclamantei, în sensul că

terenul notificat de aceasta se află în str. C., tarlaua y (și nu în str. C.V.,

tarlaua x, adresă menționată în sentința atacată) și că, în locul terenului

reclamantei, imposibil de restituit în natură (fiind afectat de blocuri de

locuințe), solicită restituirea, prin compensare, a terenului menționat în

sentință, din str. C.V., tarlaua x.

Identificarea

amplasamentului terenului notificat se va face și în raport de aspectul

sus-menționat, urmând ca instanța de apel să aibă în vedere forma de reparație

cuvenită reclamantei, reținându-se că terenul din str. C.V. fără nr. tarlaua

nr. x, a fost restituit, în natură, acesteia, prin sentința atacată, iar nu ca

formă de reparație în echivalent, prin compensare. Curtea va verifica

temeinicia și legalitatea soluției primei instanțe inclusiv sub acest aspect,

al formei de reparație stabilită în natură, deși, aparent, a fost restituit un

alt teren decât cel notificat, precum și, în ce măsură este posibilă acordarea

terenului menționat, în compensare, în cazul în care terenul pretins de

reclamantă nu se poate restitui în natură. În acest ultim caz, se va avea în

vedere și corespondența valorică a terenurilor pretins și, respectiv, solicitat

în compensare, raportat la locul situării, caracteristicile și dimensiunile

fiecăruia dintre bunuri, sub rezerva posibilității restituirii prin compensare,

în condițiile Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește

invocarea, în recurs, a motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., aceste cazuri de recurs nu au fost avute în vedere de prezenta

instanță, deoarece recurenta nu a formulat critici care să se circumscrie unei

interpretări greșite a actului juridic dedus judecății, cu consecința

schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia

(art. 304 pct. 8); de asemenea, nu se poate verifica interpretarea și aplicarea

legii (art. 304 pct. 9) decât la o situație de fapt pe deplin stabilită, ceea

ce nu este cazul deciziei recurate, iar reevaluarea situației de fapt nu se

poate realiza în recurs, fiind incompatibilă cu structura actuală a căii de

atac în discuție.

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani - Comisia de aplicare a Legii

nr. 10/2001 împotriva Deciziei nr. 273/A din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Galați, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5145/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față: Prin cererea înregistrată la nr. 4042/91/2008 reclamantele N.S. și A.V. au chemat în judecată civilă pârâții Consiliul Județean Vrancea, Complexul M. Vrancea, în
ÎCCJ 2012-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7069/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2010 la Tribunalul Vrancea sub nr. 5627/91/2010, reclamantul N.V.Ș., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Focșani a solicitat anulare
ÎCCJ 2011-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 937/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 422 din 11 iunie 2009, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Focșani, având ca obiect
ÎCCJ 2012-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 169/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții M.N. și M.E. au contestat dispoziția nr. 1838/2007 emisă de P.M. Focșani, prin care li s-a respins
ÎCCJ 2007-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5128/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 562 din 13 iulie 2006, pronunțată în fond după casare, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată contestația formulată de numita
Sursă