ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6223/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 octombrie 2007, sub nr. 3072/91/2007, pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanta B.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Focșani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i restituie, în natură, suprafața de 385,66 mp teren situat în Focșani. Prin Sentința civilă nr. 453 din 19 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să-i restituie suprafața de 394 mp situată în Focșani, cu vecinii indicați în dispozitivul hotărârii. Prima instanță a reținut, în pronunțarea acestei sentințe, că reclamanta este fiica defuncților D.G.

și D.M.. Tatăl său a decedat în anul 1953, reclamanta rămânând moștenitoare testamentară alături de mama sa. Prin testament i s-a testat reclamantei suprafața de 264 mp teren situat în str. C.C., dobândit prin actul de schimb autentic nr. x/1925. Același autor a dobândit, în anul 1925, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1925, suprafața de 310 mp teren, ce se învecinează cu prima. Acest teren, în suprafață totală de 574 mp, a fost preluat de stat fără titlu. Din raportul de expertiză întocmit de expert P. și din răspunsul la obiecțiuni, rezultă că terenul se află în T.x, și că, din vechea proprietate, este liberă suprafața de 394 mp, pe care reclamanta este îndreptățită să o primească în natură, conform art. 2 lit. i), art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 36/A din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile sus-menționate, reținând, în urma efectuării unei noi expertize în apel, că terenul revendicat de reclamantă a trecut în proprietatea pârâtei fără titlu legal, nu este afectat de utilități publice și nu se suprapune cu terenul solicitat de numitul O.V., motiv pentru care aceasta este îndreptățită, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, la restituire. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani.

Prin Decizia nr. 5052 din 7 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtă împotriva Deciziei civile nr. 36/A din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, constatând că hotărârea atacată nu este motivată, ceea ce se circumscrie motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 273/A din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă. Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize topometrice, prin care să se identifice amplasamentul actual al suprafeței de 385,66 mp situată în municipiul Focșani str. M., devenită, ulterior, str. C.C.

Raportul de expertiză efectuat de expert O.P. (dosar apel) concluzionează că suprafața de teren revendicată de reclamantă este situată în intravilanul municipiului Focșani, str. C.V., fără număr poștal, în tarlaua x, fiind spațiu verde și alee pietonală. Expertul precizează că fosta str. M. a devenit str. C. și nu C.C., iar, la numărul 27, conform evidențelor Primăriei municipiului Focșani, figurează proprietate personală. Prin urmare, se confirmă soluția instanței de fond, în sensul că terenul revendicat se află în str. C.V., tarlaua x, nefăcându-se dovada că există o notificare pentru restituirea în natură a acestei suprafețe, de către altă persoană, cum a susținut apelanta Primăria municipiului Focșani.

În acest sens erau și concluziile expertizei efectuate de expert N.D. la Curtea de Apel Galați (dosar 3072/91/2007, pe baza căreia s-a pronunțat hotărârea recurată). Cât privește obiecțiunile formulate de Primăria municipiului Focșani la raportul de expertiză, în sensul că expertul nu a identificat, prin schiță, actualul amplasament al imobilului din str. M., acestea nu sunt întemeiate. Expertul a anexat la expertiză extrasul de plan cadastral cu fosta stradă M., din care rezultă că aceasta a devenit str. C., zona respectivă nefiind expropriată pentru lucrări de utilitate publică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără o motivare legală, în drept și în fapt, a soluției, cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecații și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia civilă nr. 5052 din 7 octombrie 2010, că instanța de apel are obligația, în rejudecare, să verifice toate motivele de apel formulate de pârâtă și toate aspectele referitoare la amplasamentul solicitat de reclamanta B.T.. Potrivit raportului de expertiză O.P., fostul amplasament din Focșani, str. M., devenită ulterior str. C.C., se regăsește, în fapt, pe str. C.V., T.x. Contrar dispozițiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost analizat motivul de apel cu privire la lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei, determinat de lipsa dovezii de preluare abuzivă a imobilului revendicat.

Prin notificare, intimata a solicitat restituirea, în natură, a terenului în suprafață de 264 mp, situat în Focșani, str. C.C., care, potrivit adeverinței SC C. SA Focșani din 31 martie 1998, nu a fost cuprins în niciun decret de expropriere; ca urmare, notificatoarea nu face dovada preluării abuzive. Din actele de proprietate ale intimatei B.T. rezultă o contradicție mare în privința amplasamentelor, și anume: Actele de proprietate din anul 1925, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. x/1925 pentru 310 mp și contractul de schimb nr. x/1925 pentru 264 mp menționează că terenurile sunt amplasate pe str. M., astăzi str. C. (așa cum a susținut expertul P. și cum a confirmat și pârâta prin nomenclatorul stradal), unde, tot potrivit expertului, figurează proprietăți particulare.

Testamentul din 1952 vizează terenul de 264 mp loc de casă (grădina închisă situată în orașul F., str. C.C. nr. 36), iar, prin acțiune, se revendică un teren pe strada C.V., deși, conform actelor de proprietate, amplasamentul s-a aflat fie pe str. M., actualmente str. C., fie pe str. C.C., amplasamente distincte de cel din str. C.V.. Din acest punct de vedere, obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză erau pertinente, iar instanța avea obligația să verifice cu exactitate amplasamentele terenurilor. În ceea ce privește amplasamentul solicitat de intimata B.T., în mod greșit reține instanța de apel că vechiul amplasament din str. M. se suprapune peste amplasamentul din str. C.V.

și că recurenta nu a făcut dovada că amplasamentul de la această din urmă adresă nu a fost solicitat în natură de altă persoană, fiind depuse toate probele necesare în acest sens (relații cu privire la nesuprapunerea str. M. cu str. C.V., notificarea nr. x/2011 a lui O.V. pentru amplasamentul din C.V., copie conformă cu originalul de pe harta municipiului Focșani, din anul 1974, din care rezultă că str. C.V. și str. C.C. au trasee diferite). Mai mult, dacă se are în vedere că, din ultima expertiză, reiese că str. M. este actuala str. C., iar intimata înțelege să se folosească doar de testamentul din 1952, unde este menționată adresa din str. C.C., aceasta ar fi îndreptățită să solicite restituirea doar a 264 mp, cât se regăsește în acest act, și nu 574 mp, cât însumează cele două acte de proprietate din 1925. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei recurate, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 7 cu referire la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Cum s-a arătat în precedent, prima instanță de recurs a casat decizia atacată pentru nemotivare, constatând că sunt îndeplinite cerințele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar, potrivit alin. (3) din același text de lege, în rejudecare, instanța de fond va soluționa cauza ținând seama de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost casată.

În esență, motivele de apel vizau împrejurarea că terenul solicitat de reclamantă, prin acțiune, nu corespunde cu cel din actele de proprietate ale autorului său, că niciodată str. C.C. nu a corespuns cu str. C.V., că terenul în litigiu a fost notificat de o altă persoană și că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, de către stat. În rejudecare, instanța de apel nu a lămurit aceste aspecte, confirmând, fără o motivare pertinentă și fără administrarea probelor corespunzătoare, soluția primei instanțe, prin care s-a dispus obligarea pârâtei să restituie, în natură, suprafața de 394 mp teren situat în Focșani, str. C.V., tarlaua x. Astfel, prin notificarea nr. x/2001, care face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea, în natură, a unei suprafețe de 264 mp, loc de casă, teren situat în Focșani, str. C.C., preluat abuziv de către stat.

Această notificare a fost completată cu o altă cerere, înregistrată la 3 iulie 2007, la B.E.J. T.I.C., prin care a solicitat restituirea, în natură, a suprafeței totale de 385,66 mp, teren dobândit de autorul său, D.V., în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare și a unuia de schimb, autentificate în anul 1925, situate, inițial, în str. M., actuală str. C.V. (în opinia intimatei). Pentru acest teren, reclamanta a invocat calitatea sa, de moștenitor legal și testamentar (testamentul olograf din 1952 întocmit de D.V. în favoarea sa). Urmare a nesoluționării notificării, partea s-a adresat instanței, pretinzând suprafața de teren de 385,66 mp, situată în str. C.V., tarlaua x. În actele de proprietate ale autorului reclamantei, depuse în susținerea notificării și a acțiunii (act de vânzare autentificat sub nr. x/1925, prin care D.V.

dobândește suprafața de teren de 310 mp, și contract de schimb autentic, prin care dobândește suprafața de teren de 264 mp în schimbul unei suprafețe de 44 mp, transmisă către co-schimbaș) adresa terenurilor dobândite de acesta este menționată în str. M. și, respectiv, str. M.. În testamentul olograf întocmit de autorul reclamantei, D.V., este indicată suprafața de 264 mp loc de casă, situată în str. C.C., pe care acesta o testează în favoarea fiicei sale. În raportul de expertiză întocmit în dosarul de apel, în rejudecare, și pe care instanța și-a fundamentat decizia recurată în prezenta cauză, expertiză efectuată fără a se avea în vedere actele de proprietate și de moștenire menționate mai sus, care nu sunt indicate în cuprinsul său, se arată de către expert O.P.

că "fosta stradă M. a devenit strada C. și nu C.C., iar la nr. 27 ... figurează proprietate particulară", același expert, desemnat în dosarul primei instanțe, menționând, în cadrul primei expertize efectuate în proces, că "autorul reclamantei a dobândit, prin cele două acte, 530 mp teren, situat în F., devenită, ulterior, str. C.C.". Potrivit adeverinței din 31 martie 1998 a SC C. SA, terenul din Focșani, str. C.C., proprietatea lui D.V., nu a făcut obiectul vreunui decret de expropriere "întocmit" de această unitate. În concluzie, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe un raport de expertiză întocmit de același expert care a efectuat expertiza și la prima instanță și care, în noul raport, a menționat concluzii contrare față de primul în ceea ce privește str. M. și str. C.C..

De asemenea, în cadrul expertizei nu a indicat niciun mijloc de probă (acte) și niciun alt criteriu în funcție de care a ajuns la concluzia că suprafața de teren pretinsă de reclamantă și, deci, existentă în actele sale de proprietate și de moștenire, ar fi situată, în prezent, în str. C.V., fără număr poștal, tarlaua x. Aceasta cu atât mai mult cu cât, cum s-a arătat deja, expertul a menționat că str. M., indicată în actele de proprietate ale autorului reclamantei, este diferită de str. C.C., indicată în testamentul din 1952, și nici nu rezultă din expertiză că str. M. ar purta, actual, denumirea de str. C.V., unde i s-a restituit, în natură, terenul reclamantei; dimpotrivă, expertul arată că str. M. este actuala str. C. În plus, expertul menționează că, pe terenul restituit reclamantei, din str. C.V., se află, în prezent, o alee pietonală și spațiu verde, ceea ce ar fi impus instanței de apel să verifice dacă destinația actuală a terenului permite restituirea, în natură, față de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv dacă terenul este afectat sau nu de utilități publice, de natură să împiedice acordarea acestei forme de reparație.

De asemenea, instanța de apel a reținut, din extrasul de plan cadastral atașat la expertiză, că str. M. a devenit str. C. și că zona respectivă nu a fost expropriată pentru lucrări de utilitate publică, ceea ce ar implica preluarea fără titlu a imobilului. Curtea a omis, însă, cu privire la acest considerent, că, prin confirmarea soluției primei instanțe, a obligat pe pârâtă să restituie, în natură, un teren din str. C.V., iar nu din actuala str. C., astfel încât împrejurarea că terenul din fostă M., în prezent, C., nu a fost expropriat nu prezintă relevanță, nelămurind situația terenului din C.V., privind modalitatea de preluare, așa cum ar fi fost necesar. De altfel, singura probă existentă la dosar în ceea ce privește preluarea vizează terenul din str. C.C., și anume adresa SC C. SA nr. x/1998, în care se menționează că terenul de la această adresă, nr. y, fostă proprietate a lui D.V., nu a făcut obiectul unui decret de expropriere.

Or, expertul a menționat tocmai că str. M., adresă indicată în actele de proprietate ale autorului reclamantei, nu a purtat niciodată denumirea de str. C.C., așa încât, și din acest punct de vedere, situația preluării bunului restituit în natură nu a fost lămurită. Pe de altă parte, verificarea modalității de preluare a bunului de către stat nu se poate realiza prin compararea unor planuri cadastrale, care nu conțin, prin ele însele, informații în acest sens, ci, în urma identificării exacte a amplasamentului solicitat în funcție de actele de proprietate, prin solicitarea de relații în acest sens de la instituțiile abilitate să le comunice.

În ceea ce privește existența pretențiilor unor terțe persoane asupra terenului în litigiu, tot raportat la expertiză, instanța a reținut că, pentru fosta str. M., actuală C., figurează proprietate personală, iar, pentru terenul din C.V., nu s-a dovedit existența vreunei notificări formulată de un terț pentru restituirea în natură. Nu a avut în vedere, însă, sub acest aspect, ca, de altfel, nici pentru stabilirea amplasamentului terenului pretins de reclamantă, că, în actele de proprietate ale autorului acesteia, terenul pretins figura în str. M., că expertul nu a stabilit, în rejudecarea apelului, dacă, pentru terenul din C.V., există cereri de restituire din partea terților, precum și faptul că recurenta a invocat și depus la dosar notificarea din 12 noiembrie 2011, formulată de O.V.

(dosar fond) pentru amplasamentul din C.V.. Toate aceste chestiuni expuse mai sus au format atât motive ale apelului declarat de pârâtă, care nu au fost analizate și lămurite pe baza unor probe concludente, de către instanța de apel, și, totodată au fost invocate pe calea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit în rejudecare, greșit respinse de către aceeași instanță. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a lămurit, pe deplin, aspectele de fapt enunțate mai sus și nici nu a răspuns motivelor de apel invocate de pârâtă, care conțin critici în același sens, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 7 și art. 314 C. proc.

civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța va completa probatoriul cu orice mijloc de probă pe care îl va considera necesar pentru lămurirea situației de fapt în legătură cu identificarea terenului pretins de reclamantă, față de cel din actele de proprietate și de moștenire depuse în susținerea notificării și a acțiunii, va stabili modalitatea de preluare a imobilului, de către stat, dacă, pentru imobilul pretins există sau nu pretenții formulate de terțe persoane, care este afectațiunea actuală a imobilului în raport de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și, raportat la această chestiune, care este forma de reparație cuvenită reclamantei.

În acest sens, va ordona efectuarea unei expertize de specialitate de către un alt expert decât cel care a efectuat expertizele în fond și apel, sau, eventual, de către o comisie formată din trei experți, care vor avea în vedere toate actele de proprietate și de moștenire depuse la dosar, precum și orice alt mijloc de probă relevant, dar și destinația actuală a imobilului, precum și apărarea pârâtei privind notificarea formulată de O.V. pentru amplasamentul din str. C.V., urmând a se stabili dacă terenul pretins de acesta corespunde cu cel solicitat de reclamantă.

La efectuarea expertizei și la rejudecarea apelului se vor avea în vedere și susținerile formulate în recurs și prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către apărătorul reclamantei, în sensul că terenul notificat de aceasta se află în str. C., tarlaua y (și nu în str. C.V., tarlaua x, adresă menționată în sentința atacată) și că, în locul terenului reclamantei, imposibil de restituit în natură (fiind afectat de blocuri de locuințe), solicită restituirea, prin compensare, a terenului menționat în sentință, din str. C.V., tarlaua x. Identificarea amplasamentului terenului notificat se va face și în raport de aspectul sus-menționat, urmând ca instanța de apel să aibă în vedere forma de reparație cuvenită reclamantei, reținându-se că terenul din str. C.V.

fără nr. tarlaua nr. x, a fost restituit, în natură, acesteia, prin sentința atacată, iar nu ca formă de reparație în echivalent, prin compensare. Curtea va verifica temeinicia și legalitatea soluției primei instanțe inclusiv sub acest aspect, al formei de reparație stabilită în natură, deși, aparent, a fost restituit un alt teren decât cel notificat, precum și, în ce măsură este posibilă acordarea terenului menționat, în compensare, în cazul în care terenul pretins de reclamantă nu se poate restitui în natură. În acest ultim caz, se va avea în vedere și corespondența valorică a terenurilor pretins și, respectiv, solicitat în compensare, raportat la locul situării, caracteristicile și dimensiunile fiecăruia dintre bunuri, sub rezerva posibilității restituirii prin compensare, în condițiile Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește invocarea, în recurs, a motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., aceste cazuri de recurs nu au fost avute în vedere de prezenta instanță, deoarece recurenta nu a formulat critici care să se circumscrie unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății, cu consecința schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8); de asemenea, nu se poate verifica interpretarea și aplicarea legii (art. 304 pct. 9) decât la o situație de fapt pe deplin stabilită, ceea ce nu este cazul deciziei recurate, iar reevaluarea situației de fapt nu se poate realiza în recurs, fiind incompatibilă cu structura actuală a căii de atac în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva Deciziei nr. 273/A din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL