ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5052/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 3072/91/2007, reclamanta B.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Focșani, solicitând ca, în baza Legii nr. 10/2001, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie în natură suprafața de 385,66 mp teren situat în Focșani. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că tatăl său a deținut un imobil teren în Focșani, în suprafață de 310 mp loc casă, dobândit prin actul autentificat la nr. 3215/1925 și că, prin contractul de schimb nr. 3341/1925, acesta a dobândit suprafața de 264 mp teren, situat tot în Focșani, ce se învecina cu prima suprafață. Acest teren de 264 mp a fost dobândit prin moștenire testamentară de către reclamantă, iar suprafața de 310 mp a fost dobândită prin moștenire legală.

Terenul a fost preluat în mod abuziv de către Statul român, fără plata vreunei despăgubiri și fără forme legale. În prezent terenul se află pe str. C. nr. 36 și este liber în parte, respectiv suprafața de 385,66 mp. Deși a notificat pârâta în anul 2001, până în anul 2007 aceasta nu a soluționat notificările. În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr. 453 din 19 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să-i restituie suprafața de 394 mp situată în Focșani, reținându-se, în esență, faptul că din terenul revendicat doar suprafața arătată mai sus poate fi restituită în natură.

Prin decizia civilă nr. 36/A din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/200, reținând că „analizând întreg materialul probator administrat la instanța de fond, cât și la instanța de apel, Curtea constată că terenul revendicat de reclamantă a trecut în proprietatea pârâtei fără un titlu legal, motiv pentru care aceasta este îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la restituire”. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani, indicând ca temei legal al criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat următoarele: Decizia recurată este nemotivată, instanța neconformându-se dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților. Se mai arată, că instanța de apel a înțeles să nu le comunice copie după completarea la expertiza N.D. depusă al dosarul cauzei; că, potrivit adresei emise de SC C. RA Focșani nr. 804 din 31 martie 1998, terenul din str. C. nr. 36, fostă proprietate D.V., nu a fost cuprins în nici un decret de expropriere și, drept urmare, notificatoarea nu a făcut dovada preluării abuzive a acestuia; că pentru imobilul din strada C. nr. 23 există notificare înregistrată sub nr. 597 din 12 noiembrie 2001 și că cele două străzi, respectiv str. C. și str. C.C.

au trasee diferite. Examinând recursul în limita criticilor formulate, se constată că este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Prin urmare, „motivarea” hotărârii, înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au format convingerea judecătorului că trebuie să admită sau să respingă cererile părților. În acest sens, sunt aplicabile și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță națională trebuia să fie motivată în fapt și drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată, în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanță.

Se constată, că instanța de apel a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva hotărârii primei instanțe, reținând că, în raport de întregul material probator administrat la fond și apel, „terenul revendicat de reclamantă a trecut în proprietatea pârâtei, fără titlu legal, motiv pentru care aceasta este îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la restituire”, fără a mai analiza criticile formulate de apelanta-pârâtă, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestei hotărâri. Or, nemotivarea hotărârii are conotații care vizează nelegalitatea acesteia, aflându-se în situația încălcării unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege.

Neîndeplinirea acestei cerințe legale, a motivării de către instanța de apel, constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar această situație echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității deciziei în raport de soluția pronunțată prin aceasta, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., întrucât hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde considerentele pe baza cărora s-a întemeiat. Fiind găsit astfel întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fără a mai analiza celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă; va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 36/A din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.