ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4186/2008

HOTĂRÂRE
23.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4186/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanta C.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Focșani, anularea dispoziției

nr. 85 din 27 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă

cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 516 mp situat

în Focșani, precum și despăgubiri pentru imobilul demolat, situat pe acest

teren.

La termenul din 22 iunie 2006, instanța a

dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a C.U.P. RA Focșani.

Prin sentința nr. 948 din 2 noiembrie

2006, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția

contestată și a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de

195 mp și despăgubiri pentru restul terenului de 321 mp și casa demolată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamanta este proprietara imobilului constând în teren în

suprafață de 516 mp și casă de locuit, situat în Focșani, în baza contractului

de donație autentificat sub nr. 481/1984.

Imobilul a fost expropriat prin Decretul

nr. 303/1987, reclamanta primind despăgubiri în sumă de 37.676 lei.

Din expertiza efectuată în cauză rezultă

că se poate restitui în natură doar suprafața de 195 mp teren, pentru diferența

de teren, ocupată de construcții, respectiv rezervoare de apă și puț forat, și

pentru casa ce a fost demolată, reclamanta urmând a primi despăgubiri în

condițiile legii speciale.

Prin decizia nr. 54/A din 22 februarie

2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta

Primăria municipiului Focșani și a schimbat în parte sentința tribunalului, în

sensul că a înlăturat dispoziția referitoare la restituirea în natură a

suprafeței de 195 mp teren, precum și pe cea privind dreptul reclamantei la

despăgubiri, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, a fost obligată

pârâta Primăria municipiului Focșani la plata către reclamantă a cheltuielilor

de judecată în sumă de 1000 lei, la prima instanță.

Instanța de apel a reținut că soluția

tribunalului este greșită întrucât în momentul încheierii actului de donație,

terenul nu a intrat în proprietatea reclamantei, ci în proprietatea statului în

conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel că

reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a avea calitatea de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu

recurs de reclamantă și de pârâta Primăria municipiului Focșani.

În recursul său, reclamanta, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit instanța

de apel a modificat sentința instanței de fond și a înlăturat dispozițiile

referitoare la restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri

pentru casa demolată întrucât se consideră proprietar în baza prescripției

achizitive, ca efect al joncțiunii posesiilor, imobilul fiind dobândit prin

moștenire de la tatăl său, care a exercitat posesia asupra terenului în litigiu

mai mult de 30 de ani, posesie continuată de reclamantă până la data preluării

de către stat. Mai susține recurenta că dispozițiile art. 1 pct. 1.4 lit. c)

teza a

II

a din H.G. 948/2003 nu sunt aplicabile în speță.

Pârâta Primăria municipiului Focșani critică

hotărârea instanței de apel sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de

judecată, susținând că este greșită această dispoziție atâta timp cât apelul

său a fost admis în totalitate.

Verificând legalitatea deciziei recurate în

raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Cu privire la recursul reclamantei:

Este știut că, grație principiului

disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul este cel care

fixează obiectul și limitele acțiunii în scopul satisfacerii pretențiilor sale.

Din motivarea în fapt și în drept a cererii de

chemare în judecată este evident că raportul juridic obligațional se

circumscrie prevederilor Legii nr. 10/2001, pe tărâmul căreia este reglementată

posibilitatea de a formula contestație împotriva dispoziției prin care a fost

respinsă notificarea.

În recurs, reclamanta invocă dispozițiile legale

care se referă la prescripția achizitivă.

Cum reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, schimbarea temeiului juridic direct în calea

de atac și transpunerea raportului obligațional de pe tărâmul Legii nr. l0/2001

pe cel al dreptului comun, este o cerere nepertinentă care schimbă cadrul

juridic inițial al investirii.

Aceasta deoarece obiectul și cauza juridică a

unei acțiuni se păstrează în limitele investirii, neputând fi schimbate în

căile de atac, în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) și art. 316 C.

proc. civ.

Și susținerea că în speță instanța de apel a

aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 și pe cele din Normele

Metodologice de aplicare a acestei legi este nefondată întrucât, în condițiile

în care imobilul a fost dobândit prin actul de donație autentificat sub nr.

481/1984, în care s-a specificat, în privința terenului, că urmează regimul

Legii nr. 58/1974, reclamanta are dreptul numai la terenul aferent

construcției, teren ce urmează regimul Legii nr. 18/1991, astfel că nu poate

forma obiectul contestației de față.

Pentru revendicarea restului terenului,

reclamanta nu poate fi considerată persoană îndreptățită în înțelesul art. 3

lit. a) din Legea nr. 10/2001 deoarece aceasta nu a avut niciodată proprietatea,

ci doar folosința acestui teren.

În ce privește recursul pârâtei Primăria

municipiului Focșani:

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de

judecată. Potrivit textului citat, la baza obligației de plată a cheltuielilor

efectuate în proces stă culpa procesuală, dedusă din sintagma „partea care cade

în pretențiuni". Prin urmare, partea din vina căreia s-a purtat procesul

trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte, iar rezolvarea

corectă a cererilor privind cheltuielile de judecată asigură repararea completă

a pagubei suferite de partea care câștigă procesul.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziția

juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul

obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea judecătorească de

soluționare a litigiului.

În speță, pârâta a fost obligată să plătească

reclamantei cheltuielile de judecată de la prima instanță urmare soluției prin

care tribunalul, prin sentința nr. 948 din 2 noiembrie 2006, a admis acțiunea

și a anulat dispoziția contestată, astfel că reclamanta este partea

câștigătoare care are dreptul să obțină de la partea potrivnică cheltuielile

făcute în proces. Rezultă că în mod corect s-a hotărât prin decizia recurată

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, vor fi respinse

ambele recursuri.

Respinge recursurile declarate de

reclamanta C.I. și de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva deciziei

nr. 54/A din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 23 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 58/2009
Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2173/91 din 2 august 2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamantul R.C. a solicitat anularea dispoziției
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81996)
, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5018 din 19 iunie 2007 Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 754 din 28 septembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.S. împotriva primarului ș
ÎCCJ 2006-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9635/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2003 reclamanta G.V. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Focșani și C.U.P. RA Focșani sol
ÎCCJ 2006-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9045/2006
acesta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței pronunțate în cauză, susținând că instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză, din care rezultă că terenul în
ÎCCJ 2012-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2012
ată, iar pentru teren s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Prin Sentința civilă nr. 549/2007, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea acesteia
Sursă