ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4186/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4186/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanta C.I. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Focșani, anularea dispoziției
nr. 85 din 27 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă
cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 516 mp situat
în Focșani, precum și despăgubiri pentru imobilul demolat, situat pe acest
teren.
La termenul din 22 iunie 2006, instanța a
dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a C.U.P. RA Focșani.
Prin sentința nr. 948 din 2 noiembrie
2006, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția
contestată și a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de
195 mp și despăgubiri pentru restul terenului de 321 mp și casa demolată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că reclamanta este proprietara imobilului constând în teren în
suprafață de 516 mp și casă de locuit, situat în Focșani, în baza contractului
de donație autentificat sub nr. 481/1984.
Imobilul a fost expropriat prin Decretul
nr. 303/1987, reclamanta primind despăgubiri în sumă de 37.676 lei.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă
că se poate restitui în natură doar suprafața de 195 mp teren, pentru diferența
de teren, ocupată de construcții, respectiv rezervoare de apă și puț forat, și
pentru casa ce a fost demolată, reclamanta urmând a primi despăgubiri în
condițiile legii speciale.
Prin decizia nr. 54/A din 22 februarie
2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta
Primăria municipiului Focșani și a schimbat în parte sentința tribunalului, în
sensul că a înlăturat dispoziția referitoare la restituirea în natură a
suprafeței de 195 mp teren, precum și pe cea privind dreptul reclamantei la
despăgubiri, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie, a fost obligată
pârâta Primăria municipiului Focșani la plata către reclamantă a cheltuielilor
de judecată în sumă de 1000 lei, la prima instanță.
Instanța de apel a reținut că soluția
tribunalului este greșită întrucât în momentul încheierii actului de donație,
terenul nu a intrat în proprietatea reclamantei, ci în proprietatea statului în
conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel că
reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a avea calitatea de persoană
îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu
recurs de reclamantă și de pârâta Primăria municipiului Focșani.
În recursul său, reclamanta, invocând
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit instanța
de apel a modificat sentința instanței de fond și a înlăturat dispozițiile
referitoare la restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri
pentru casa demolată întrucât se consideră proprietar în baza prescripției
achizitive, ca efect al joncțiunii posesiilor, imobilul fiind dobândit prin
moștenire de la tatăl său, care a exercitat posesia asupra terenului în litigiu
mai mult de 30 de ani, posesie continuată de reclamantă până la data preluării
de către stat. Mai susține recurenta că dispozițiile art. 1 pct. 1.4 lit. c)
teza a
II
a din H.G. 948/2003 nu sunt aplicabile în speță.
Pârâta Primăria municipiului Focșani critică
hotărârea instanței de apel sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de
judecată, susținând că este greșită această dispoziție atâta timp cât apelul
său a fost admis în totalitate.
Verificând legalitatea deciziei recurate în
raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile,
Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru
următoarele considerente:
Cu privire la recursul reclamantei:
Este știut că, grație principiului
disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul este cel care
fixează obiectul și limitele acțiunii în scopul satisfacerii pretențiilor sale.
Din motivarea în fapt și în drept a cererii de
chemare în judecată este evident că raportul juridic obligațional se
circumscrie prevederilor Legii nr. 10/2001, pe tărâmul căreia este reglementată
posibilitatea de a formula contestație împotriva dispoziției prin care a fost
respinsă notificarea.
În recurs, reclamanta invocă dispozițiile legale
care se referă la prescripția achizitivă.
Cum reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea
pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, schimbarea temeiului juridic direct în calea
de atac și transpunerea raportului obligațional de pe tărâmul Legii nr. l0/2001
pe cel al dreptului comun, este o cerere nepertinentă care schimbă cadrul
juridic inițial al investirii.
Aceasta deoarece obiectul și cauza juridică a
unei acțiuni se păstrează în limitele investirii, neputând fi schimbate în
căile de atac, în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) și art. 316 C.
proc. civ.
Și susținerea că în speță instanța de apel a
aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 și pe cele din Normele
Metodologice de aplicare a acestei legi este nefondată întrucât, în condițiile
în care imobilul a fost dobândit prin actul de donație autentificat sub nr.
481/1984, în care s-a specificat, în privința terenului, că urmează regimul
Legii nr. 58/1974, reclamanta are dreptul numai la terenul aferent
construcției, teren ce urmează regimul Legii nr. 18/1991, astfel că nu poate
forma obiectul contestației de față.
Pentru revendicarea restului terenului,
reclamanta nu poate fi considerată persoană îndreptățită în înțelesul art. 3
lit. a) din Legea nr. 10/2001 deoarece aceasta nu a avut niciodată proprietatea,
ci doar folosința acestui teren.
În ce privește recursul pârâtei Primăria
municipiului Focșani:
Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,
partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de
judecată. Potrivit textului citat, la baza obligației de plată a cheltuielilor
efectuate în proces stă culpa procesuală, dedusă din sintagma „partea care cade
în pretențiuni". Prin urmare, partea din vina căreia s-a purtat procesul
trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte, iar rezolvarea
corectă a cererilor privind cheltuielile de judecată asigură repararea completă
a pagubei suferite de partea care câștigă procesul.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziția
juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul
obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea judecătorească de
soluționare a litigiului.
În speță, pârâta a fost obligată să plătească
reclamantei cheltuielile de judecată de la prima instanță urmare soluției prin
care tribunalul, prin sentința nr. 948 din 2 noiembrie 2006, a admis acțiunea
și a anulat dispoziția contestată, astfel că reclamanta este partea
câștigătoare care are dreptul să obțină de la partea potrivnică cheltuielile
făcute în proces. Rezultă că în mod corect s-a hotărât prin decizia recurată
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, vor fi respinse
ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de
reclamanta C.I. și de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva deciziei
nr. 54/A din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi 23 iunie 2008.