ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9045/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea sub nr. 817/C/2003 reclamantul D.A. a chemat în judecată

pârâta Primăria municipiului Focșani solicitând restituirea unui teren în

suprafață de 449 mp.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a deținut în proprietate un imobil situat în Focșani, compus din casă

și teren în suprafață de 449 mp. Casa a fost demolată în octombrie 1977, în mod

abuziv, iar terenul, deși este liber și l-a solicitat și în temeiul Legii nr.

18/1991 și al Legii nr. 169/1997 nu i-a fost restituit.

Prin sentința civilă nr. 195 din 24

iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele: tatăl reclamantului a fost proprietarului

terenurilor în suprafață de 141 mp și respectiv 308 mp, dobândite în anul 1957

prin contracte de vânzare-cumpărare. Terenul în suprafață de 141 mp a fost

expropriat prin Decretul nr. 4 din 18 ianuarie 1972, cu acordare de despăgubiri

proprietarilor. Terenul în suprafață de 308 mp a făcut obiectul unui schimb în

baza deciziei nr. 390 din 21 octombrie 1977 a fostului Consiliu popular al

județului Vrancea, cu un teren situat în strada Vâlcele. Instanța a mai reținut

că din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că întreaga suprafață

de 449 mp este ocupată de detalii de sistematizare astfel că cererea

reclamantului, de restituire a terenului în natură nu este întemeiată, acesta

având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamantul a declarat apel

împotriva sentinței pronunțate în cauză, susținând că instanța de fond nu a

analizat toate probele administrate în cauză, din care rezultă că terenul în

cauză este liber.

Prin decizia civilă nr. 795/A din 5

octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a admis apelul, s-a

schimbat sentința și în rejudecare i s-a admis acțiunea, s-a anulat dispoziția

nr. 1088/2004 și s-au acordat reclamantului despăgubiri bănești în sumă de

458.011.851 lei pentru suprafața de 141 mp expropriată. S-a dispus obligarea

Primăriei municipiului Focșani de a atribui reclamantului prin compensare,

suprafața de 308 mp sau să stabilească valoarea despăgubirilor pentru această

suprafață prin consensul ambelor părți.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că din cele trei expertize efectuate în cauză a reieșit că suprafața

308 mp este ocupată de strada Unității, spațiu între blocuri și rețele tehnice

edilitare, dar că alături de acest teren se află suprafața de 1900 m teren

liber, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 2 din Legea nr.

10/2001, cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Pentru terenul în suprafață de 141

mp s-a reținut că reclamantul urmează a primi despăgubiri bănești în cuantumul

stabilit prin expertiza din apel, acesta nefiind liber pentru a putea fi

restituit în natură.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs Primăria municipiului Focșani care a cerut desființarea

acesteia și menținerea sentinței pronunțate de tribunal.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a susținut că în mod cu totul eronat instanța de apel a dispus ca terenul

situat la pct. A din schița raportului de expertiză să-i fie atribuit

reclamantului, ca fiind liber. Acesta nu a fost proprietatea reclamantului, iar

în municipiul Focșani nu există terenuri libere pentru a fi atribuite prin

compensare.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Prin dispozițiile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 se consacră principiul restituirii în natură a imobilelor

preluate în mod abuziv de către stat, măsurile reparatorii prin echivalent

acordându-se numai în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă.

În speță sunt aplicabile prevederile

din teza a II-a a acestui articol, coroborată cu dispozițiile art. 11 alin. (4)

și (8) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent constând în,

potrivit ultimului text, compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de către unitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale.

Deasemeni, trebuie observate și

prevederile art. 24 alin. (2) astfel cum au fost explicitate prin Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin hotărârea

nr. 498/2003, potrivit cărora în cazul imobilelor cu destinația de locuință,

dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin

echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești sau persoana

îndreptățită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului.

Analiza textelor de lege menționate

determină concluzia că oferta de despăgubire prin echivalent este atributul

entității investită cu soluționarea notificării, persoana îndreptățită având

posibilitatea să-și dea sau nu acordul cu privire la oferta primită.

O asemenea concluzie este cu atât

mai evidentă în situația atribuirii măsurilor reparatorii prin compensare,

entitatea în cauză fiind în măsură să constate și să aprecieze cu privire la

existența unor alte bunuri, în speță terenuri, și, posibilitatea restituirii

acestora pentru considerentele că nu ar fi utile entităților respective.

În sensul considerentelor expuse,

rezultă cu evidență că nici instanța de judecată nu poate dispune cu privire la

acordarea prin compensare a unui teren anume solicitat de reclamant, cum s-a

întâmplat în cauză.

Recurenta-pârâtă a susținut

permanent că terenul cerut de intimatul-reclamant nu a fost proprietatea

acestuia, iar în municipiul Focșani nu există terenuri care să poată fi

atribuite în compensare, prin adresa nr. 14511 din 13 septembrie 2005, 82 dosar

apel, precizându-se, la solicitarea expresă a instanței de apel, că nu este de

acord cu acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând într-un teren

la schimb pe un alt amplasament, deoarece până la acea dată nu au fost

identificate toate amplasamentele revendicate în baza Legii nr. 10/2001 de

către foștii proprietari și având în vedere și împrejurarea că termenul pentru

depunerea cererilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991,

modificate și completate, a fost prelungit.

Față de toate considerentele expuse,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a admite recursul declarat în cauză și a casa în parte

decizia atacată în sensul înlăturării obligației stabilită în sarcina

recurentei de a atribui, prin compensare, suprafața de 308 mp, astfel cum a

fost individualizată prin raportul de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 795/A din 5 octombrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează în parte decizia atacată, în

sensul că, păstrând celelalte dispoziții, înlătură obligația alternativă

stabilită în sarcina Primăriei Municipiului Focșani de a atribui reclamantului

D.A., decedat și continuat procesual de moștenitorii D.V. și D.R.I. prin

compensare suprafața de 308 mp, individualizată la punctul A din raportul de

expertiză tehnică întocmit de B.V. (planșa 3).

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2006.