ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9635/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 18 aprilie 2003 reclamanta G.V. a chemat în judecată pe pârâta

Primăria municipiului Focșani și C.U.P. RA Focșani

solicitând restituirea în natură a suprafeței de 1041 mp situat în

localitatea Focșani, județul Vrancea.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare nr.

2990/1973 a dobândit împreună cu soțul său, proprietatea

suprafeței de teren solicitate și a unei case de locuit, bunuri

expropriate conform deciziei nr. 155 din 31 mai 1985, casa fiind ulterior

demolată.

A mai susținut reclamanta

că în prezent terenul este ocupat de o parcare, câteva garaje și

stâlpi metalici și că la notificările pe care le-a înaintat,

pârâtele nu au dat nici o rezolvare.

Întrucât garajele și stâlpii

metalici aflați pe terenul în litigiu nu pot fi considerate ca făcând

imposibilă restituirea terenului, a solicitat admiterea acțiunii

și restituirea în natură a nemișcătorului.

Prin sentința civilă nr.

135 din 26 aprilie 2004 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă ca

neîntemeiată excepția prematurității acțiunii,

invocate de pârâta Primăria municipiului Focșani și admisă

în parte acțiunea introductivă.

S-a dispus restituirea în

natură către reclamantă a suprafeței de 674 mp aflată

în administrarea pârâtei Primăria municipiului Focșani și a

suprafeței de 206 mp, aflat în administrarea pârâtei C.U.P. RA

Focșani.

A fost obligată reclamanta

să restituie către D.G.F.P. Vrancea suma de 3.845.083 lei

despăgubire încasată și actualizată, pentru suprafața

de 880 mp.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut în esență

că pârâta, urmare a nerespectării obligației stipulate de

prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu poate invoca propria culpă

constând în nerespectarea procedurii instituite de legiuitor, astfel încât

excepția prematurității acțiunii invocate în apărare

nu poate fi primită.

Cât privește fondul cauzei, s-a

reținut că reclamanta a dovedit calitatea de persoană

îndreptățită, cât și împrejurarea că suprafața de

316 mp din terenul expropriat este afectată de blocuri și spații

aferente de acces, restul terenului fiind ocupat cu 10 garaje auto și

niște piloni metalici.

Constatându-se prin urmare

aplicabilitatea art. 1 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a reținut

temeinicia în parte a cererii introductive și restituirea în natură a

terenului corespunzător dispozitivului hotărârii.

Instanța nu a admis cererea

reclamantei privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă ce

ulterior exproprierii a fost demolat, întrucât aceste pretenții nu au

făcut obiectul notificării.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel părțile, calea de atac soluționată prin

decizia civilă nr. 1508/A din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel

Galați.

A fost admis apelul declarat de G.C.L. și G.C.A., în calitate de

succesori legali ai defunctei reclamante G.V.

A fost schimbată în parte

sentința tribunalului, dispunându-se restituirea către

reclamanți a sumei de 155.355.407 lei echivalentul construcțiilor

demolate și a sumei de 248.925.429 lei echivalentul suprafețelor de

teren nerestituit în natură.

A fost respinsă acțiunea

formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Vrancea pentru lipsa

calității procesuale pasive și înlăturată

dispoziția de plată a sumei de 3.845.083 lei către aceasta.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței civile.

Apelurile declarate de pârâte au

fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut

în esență că în notificările adresate pârâtelor, reclamanta

a solicitat despăgubiri și pentru construcția demolată, despăgubiri

care, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 i se

cuvin, motiv pentru care, în raport de constatările lucrărilor de

specialitate efectuate în cauză, s-a dispus obligarea pârâtelor la

acordarea acestora.

Cât privește diferența de

teren nerestituit, instanța de fond nu a făcut referire cu privire la

măsurile reparatorii cuvenite, motiv față de care, în raport de

constatările de specialitate formulate în cauză, s-a dispus, de asemenea

acordarea și a acestora în cuantumul reținut în dispozitivul

deciziei.

Este nefondată critica privind

imposibilitatea restituirii terenurilor în natură în suprafața

menționată în dispozitivul hotărârii atacate, întrucât

construcțiile (garaje) aflate pe terenul restituit, au caracter provizoriu

și demontabil, neputând a fi apreciate drept construcții în sensul

art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani, criticând-o

pentru nelegalitate, motivele de căii de atac fiind încadrate în

prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâta a susținut că, în urma verificărilor efectuate în

procedura soluționării, a rezultat imposibilitatea restituirii în

natură, întrucât o parte din teren este ocupat de blocurile din strada

Unirea Principatelor, spațiu verde, parcare amenajată, alei de acces,

rețele subterane, iar o altă parte este ocupată de CUPRA

Focșani, cu o hală care se află în execuție pentru

secția de modernizare.

Față de prevederile art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „dacă restituirea

în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz,

deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau, după

caz, dispoziție motivată… să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului”, reclamanților li se cuvin doar

măsuri reparatorii prin echivalent, modalitate în care a și procedat,

motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recursul este fondat, dar pentru

considerentele ce succed:

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral

demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține

restituirea în natură a părții din teren rămasă

liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate…

măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Dispozițiile art.

10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător”.

Iar potrivit art. 10 alin. (3) din

lege „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1

ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”.

Norma cuprinsă la alin. (3) al

art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a

terenurilor în ipoteza în care pe aceasta se află edificate fie ilegal

construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții

ușoare sau demontabile.

În aceste cazuri entitatea

învestită cu soluționarea notificării va restitui în natură

terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau

demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă

amplasarea acestora ar fi fost autorizată.

Prin urmare, în acord cu prevederile

legale citate, ca și a celor prevăzute de art. 10 pct. 4 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G.

nr. 498/2003, se constată că instanțele au făcut o

corectă aplicare și interpretare a legii, motiv pentru care critica

formulată și încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se vădește a nu fi fondată.

Nu pot fi primite, de asemenea

criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât

motivele invocate în susținerea acestuia nu se încadrează în

prevederile legale citate, care vizează o cu totul altă ipoteză

decât cea dezvoltată de parte, iar cele întemeiate formal pe prevederile

art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu se încadrează în ipoteza textului, care

a și fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000.

Se constată însă ca

nelegală dispoziția curții de apel privind acordarea sub

formă bănească a despăgubirilor, modalitate de

reparațiune ce nu a fost prevăzută de lege în situațiile

alin. (2), (3) și (4) ale textului art. 11 incident în cauză, motiv

pentru care, în considerarea art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis cu consecința

casării hotărârii atacate corespunzător dispozitivului prezentei

decizii.

Restul dispozițiilor

hotărârii vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 1508 A din 3

decembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Casează în parte decizia în

sensul că înlătură dispoziția privind acordarea sub

formă bănească de despăgubiri și dispune obligarea

pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul

menționat în dispozitivul deciziei recurate.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2006.