ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9635/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2003 reclamanta G.V. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Focșani și C.U.P. RA Focșani solicitând restituirea în natură a suprafeței de 1041 mp situat în localitatea Focșani, județul Vrancea. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2990/1973 a dobândit împreună cu soțul său, proprietatea suprafeței de teren solicitate și a unei case de locuit, bunuri expropriate conform deciziei nr. 155 din 31 mai 1985, casa fiind ulterior demolată. A mai susținut reclamanta că în prezent terenul este ocupat de o parcare, câteva garaje și stâlpi metalici și că la notificările pe care le-a înaintat, pârâtele nu au dat nici o rezolvare.

Întrucât garajele și stâlpii metalici aflați pe terenul în litigiu nu pot fi considerate ca făcând imposibilă restituirea terenului, a solicitat admiterea acțiunii și restituirea în natură a nemișcătorului. Prin sentința civilă nr. 135 din 26 aprilie 2004 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta Primăria municipiului Focșani și admisă în parte acțiunea introductivă. S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 674 mp aflată în administrarea pârâtei Primăria municipiului Focșani și a suprafeței de 206 mp, aflat în administrarea pârâtei C.U.P. RA Focșani. A fost obligată reclamanta să restituie către D.G.F.P.

Vrancea suma de 3.845.083 lei despăgubire încasată și actualizată, pentru suprafața de 880 mp. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că pârâta, urmare a nerespectării obligației stipulate de prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu poate invoca propria culpă constând în nerespectarea procedurii instituite de legiuitor, astfel încât excepția prematurității acțiunii invocate în apărare nu poate fi primită. Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, cât și împrejurarea că suprafața de 316 mp din terenul expropriat este afectată de blocuri și spații aferente de acces, restul terenului fiind ocupat cu 10 garaje auto și niște piloni metalici.

Constatându-se prin urmare aplicabilitatea art. 1 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a reținut temeinicia în parte a cererii introductive și restituirea în natură a terenului corespunzător dispozitivului hotărârii. Instanța nu a admis cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă ce ulterior exproprierii a fost demolat, întrucât aceste pretenții nu au făcut obiectul notificării. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel părțile, calea de atac soluționată prin decizia civilă nr. 1508/A din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați. A fost admis apelul declarat de G.C.L. și G.C.A., în calitate de succesori legali ai defunctei reclamante G.V. A fost schimbată în parte sentința tribunalului, dispunându-se restituirea către reclamanți a sumei de 155.355.407 lei echivalentul construcțiilor demolate și a sumei de 248.925.429 lei echivalentul suprafețelor de teren nerestituit în natură.

A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive și înlăturată dispoziția de plată a sumei de 3.845.083 lei către aceasta. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile. Apelurile declarate de pârâte au fost respinse ca nefondate. Instanța de apel a reținut în esență că în notificările adresate pârâtelor, reclamanta a solicitat despăgubiri și pentru construcția demolată, despăgubiri care, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 i se cuvin, motiv pentru care, în raport de constatările lucrărilor de specialitate efectuate în cauză, s-a dispus obligarea pârâtelor la acordarea acestora.

Cât privește diferența de teren nerestituit, instanța de fond nu a făcut referire cu privire la măsurile reparatorii cuvenite, motiv față de care, în raport de constatările de specialitate formulate în cauză, s-a dispus, de asemenea acordarea și a acestora în cuantumul reținut în dispozitivul deciziei. Este nefondată critica privind imposibilitatea restituirii terenurilor în natură în suprafața menționată în dispozitivul hotărârii atacate, întrucât construcțiile (garaje) aflate pe terenul restituit, au caracter provizoriu și demontabil, neputând a fi apreciate drept construcții în sensul art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani, criticând-o pentru nelegalitate, motivele de căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că, în urma verificărilor efectuate în procedura soluționării, a rezultat imposibilitatea restituirii în natură, întrucât o parte din teren este ocupat de blocurile din strada Unirea Principatelor, spațiu verde, parcare amenajată, alei de acces, rețele subterane, iar o altă parte este ocupată de CUPRA Focșani, cu o hală care se află în execuție pentru secția de modernizare. Față de prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată…

să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”, reclamanților li se cuvin doar măsuri reparatorii prin echivalent, modalitate în care a și procedat, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Recursul este fondat, dar pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții din teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate…

măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător”. Iar potrivit art. 10 alin. (3) din lege „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe aceasta se află edificate fie ilegal construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluționarea notificării va restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora ar fi fost autorizată.

Prin urmare, în acord cu prevederile legale citate, ca și a celor prevăzute de art. 10 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 498/2003, se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare și interpretare a legii, motiv pentru care critica formulată și încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vădește a nu fi fondată. Nu pot fi primite, de asemenea criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât motivele invocate în susținerea acestuia nu se încadrează în prevederile legale citate, care vizează o cu totul altă ipoteză decât cea dezvoltată de parte, iar cele întemeiate formal pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., nu se încadrează în ipoteza textului, care a și fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000. Se constată însă ca nelegală dispoziția curții de apel privind acordarea sub formă bănească a despăgubirilor, modalitate de reparațiune ce nu a fost prevăzută de lege în situațiile alin. (2), (3) și (4) ale textului art. 11 incident în cauză, motiv pentru care, în considerarea art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis cu consecința casării hotărârii atacate corespunzător dispozitivului prezentei decizii. Restul dispozițiilor hotărârii vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 1508 A din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Casează în parte decizia în sensul că înlătură dispoziția privind acordarea sub formă bănească de despăgubiri și dispune obligarea pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul menționat în dispozitivul deciziei recurate. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2006.