ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1499/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea înregistrată la

executorul judecătoresc sub nr. 14 din 17 ianuarie 2002, reclamanta C.E. a

solicitat restituirea în natură a terenului de 286 mp, expropriat în baza

Decretului nr. 397/1988 și rămas liber.

La data de 8 martie 2004, cu adresa

nr. 2229/2004, pârâta Primăria municipiului Focșani i-a răspuns reclamantei la

notificare în sensul că, terenul revendicat de aceasta a făcut obiectul unui

contract de schimb dintre primărie și o societate comercială, astfel că nu

poate fi restituit în natură, dar comisia internă de evaluare a procedat la

întocmirea documentației de evaluare în vederea acordării măsurilor reparatorii

prin echivalent, urmând a se emite și o dispoziție motivată în acest sens.

Întrucât Primăria nu a emis

dispoziția, la data de 7 aprilie 2004 reclamanta a formulat prezenta acțiune,

înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 143/C/2004. Prin acțiune, reclamanta

a solicitat obligarea pârâtei să-i restituie în natură terenul de 286 mp situat

în Focșani.

Pârâta Primăria municipiului Focșani

a formulat întâmpinare în cauză, invocând excepția prematurității acțiunii,

față de faptul că nu s-a emis dispoziția, precum și excepția lipsei calității

procesuale pasive față de faptul că terenul notificat se află în prezent în

patrimoniul SC I.C.S. SRL București, societate care a fost introdusă în cauză,

în calitate de pârâtă.

Această societate comercială a

formulat și ea întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale active, precum

și lipsa calității ei procesuale, excepția prematurității acțiunii, iar pe fond

a solicitat respingerea acțiunii, ca lipsită de temei.

Litigiul a fost soluționat prin

sentința nr. 287 din 22 noiembrie 2004 Tribunalului Vrancea, secția civilă; au

fost respinse toate excepțiile invocate de pârâte și s-a respins acțiunea

reclamantei ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În baza contractului de vânzare

cumpărare nr. 842 din 1 martie 1974, autentificat și transcris, reclamanta și

soțul său C.S. (în prezent decedat) au devenit proprietarii unui apartament

situat în casa vânzătoarei M.M. și asupra unei părți în suprafață de 286,20 mp

din terenul de 572,40 mp aferent casei, teren asupra căruia părțile

contractante au rămas în indiviziune. Este vorba despre terenul notificat.

În baza Decretului nr. 397/1988,

imobilul reclamantei (casă teren) a fost expropriat pentru lucrări de utilitate

publică; ulterior, casa a fost demolată. Reclamanta și soțul său au primit

despăgubiri în sumă de 27.544 lei, conform adeverinței aflată la dosar.

În anul 1994, vânzătoarea M.M. a

formulat o acțiune în revendicarea terenului vândut reclamantei și soțului său,

acțiune admisă prin sentința nr. 931 din 10 iunie 1994 a Tribunalului București,

secția a III-a civilă. Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 174 din

19 martie 1999, numita M.M. a vândut pârâtei SC I.C.S. SRL acest teren de 286

mp situat în Focșani.

Prin contractul de schimb

autentificat sub nr. 572 din 13 mai 1999, pârâta Primăria municipiului Focșani

a predat în proprietate și posesie pârâtei SC I.C.S. SRL suprafața de 274 mp

teren intravilan în zona Autogară din care o parte aparținuse reclamantei, iar

societatea pârâtă a predat Primăriei în proprietate și posesie, la schimb,

suprafața de 274 mp, situată în aceeași zonă, din care o parte era din cea

cumpărată de la M.M. Schimbul a avut loc pe baza hotărârii nr. 55 din 29

aprilie 1999 a Consiliului Local Focșani, la o dată când reclamanta nu

revendicase terenul, iar Primăria îl avea în proprietate ca urmare a exproprierii.

Reclamanta a solicitat anularea schimbului numai prin concluziile scrise depuse

la momentul rămânerii în pronunțare asupra cauzei, astfel că această cerere nu

a făcut obiectul dezbaterilor și nu a fost examinată.

Față de această stare de fapt, instanța

a reținut că excepția prematurității acțiunii nu este justificată deoarece

pârâta Primăria a depășit, din propria culpă, termenul imperativ prevăzut de

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce nu o poate împiedica pe

reclamantă să se adreseze instanței pentru apărarea drepturilor sale.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale active, instanța a reținut că reclamanta și-a dovedit

calitatea de proprietară a imobilului și calitatea de succesoare a soțului său,

iar legea nu restrânge dreptul reclamantei la măsuri reparatorii doar pentru

cota sa de proprietate, în cauză nefiind aplicabil principiul unanimității,

funcțional în acțiunea în revendicare de drept comun.

Instanța a respins și excepția

lipsei calității procesuale a pârâtei societate comercială în raport de faptul

că litigiul privește un bun din patrimoniul său, iar sentința trebuie să-i fie

opozabilă.

În ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta SC I.C.S. SRL, instanța a

reținut că aceasta este nefondată deoarece reclamanta este persoană

îndreptățită, potrivit legii, să obțină măsuri reparatorii pentru imobilul

expropriat.

Instanța a mai reținut și calitatea

procesuală a pârâtei Primăria municipiului Focșani, în raport de faptul că, în

urma schimbului de terenuri, a rămas totuși proprietara unei mici suprafețe din

cea notificată de reclamantă.

Reținând că terenul solicitat de

reclamantă nu poate fi restituit în natură, prima instanță a respins acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins, prin decizia nr. 565/A din 9 mai 2005 a

Curții de Apel Galați, secția civilă. Instanța a reținut că, deținătorul actual

al terenului solicitat de reclamantă este societatea comercială pârâtă, care

este un dobânditor de bună credință și nu are obligația de a restitui terenul.

Calitatea de dobânditor de bună-credință putea fi verificată în cadrul unei

acțiuni întemeiată pe art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar anularea contractului

de schimb a fost solicitată cu încălcarea prevederilor art. 112 și art. 132 C.

proc. civ. la instanța de fond și a dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. în apel.

S-a reținut că restituirea în natură

nu este posibilă atâta vreme cât nu a fost anulat titlul societății comerciale

cu privire la acest teren.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. Reclamanta recurentă a reluat expunerea stării de

fapt, invocând lipsa bunei credințe a societății deținătoare a terenului la

dobândirea lui, precum și faptul că acțiunea în anularea contractului de schimb

de imprescriptibilă.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Reclamanta este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit legii, pentru imobilul teren de

286 mp pe care l-a avut în proprietate împreună cu soțul său (decedat în

prezent) și care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.

Așa cum rezultă din expertiza

tehnică efectuată în cauză de ing. P.A., terenul se află în întregime în

patrimoniul pârâtei SC I.C.S. SRL, ca urmare a contractului de schimb încheiat

în anul 1999 cu pârâta Primăria municipiului Focșani.

Instanțele care s-au pronunțat în

cauză au reținut corect faptul că, atâta vreme cât nu s-a desființat contractul

de schimb, restituirea în natură a terenului nu este posibilă. Reclamanta nu a

inițiat o acțiune în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001 în acest scop.

Formularea ei în prezenta cauză s-a realizat cu încălcarea normelor de drept

procesual cuprinse în art. 109 alin. (1), art. 132 alin. (1) și art. 294 alin.

(1) C. proc. civ., astfel că, în mod justificat ea nu a fost examinată.

Terenul constituie proprietatea

pârâtei societate comercială și nu poate fi scos din patrimoniul său decât pe

căi legale. În aceste condiții, acțiunea reclamantei a fost corect respinsă, ca

nefondată.

Reclamanta are dreptul însă la alte

măsuri reparatorii, potrivit legii, motiv pentru care urmează să procedeze în

consecință pentru satisfacerea dreptului său.

Pentru considerentele expuse,

instanța constată că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în cererea

de recurs nu-și găsesc suport în cauză, situație în care se va respinge

recursul ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenta reclamantă va fi obligată la plata sumei de 600 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către pârâta intimată SC I.C.S. SRL, aceasta aflându-se

în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta C.E. prin mandatar C.M.C. împotriva deciziei

nr. 565/A din 9 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe recurentă să plătească

intimatei SC I.C.S. SRL București la 600 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.