ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4132/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1323/C/2002 la Tribunalul Vrancea, reclamantul H.J. a chemat în judecată Primăria municipiului Focșani solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe pârâtă să-i restituie imobilul situat în Focșani, jud. Focșani și să dispună suspendarea lucrărilor de demolare a imobilului, în curs de derulare, efectuate de deținătorul actual al imobilului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1967, împreună cu mama sa, H.M. (care a decedat ulterior), a trebuit să părăsească țara, datorită apartenenței la ritul mozaic iar pentru a putea pleca din țară, au fost nevoiți să doneze statului imobilul revendicat, situat în Focșani, jud. Focșani, ce se compunea din teren în suprafața de 930 mp și construcții, între care casă de locuit.

Reclamantul a arătat că a notificat Primăria municipiului Focșani, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, cu privire la imobilul menționat, însă aceasta nu a răspuns și că în situația în care imobilul nu mai există în natură, ținând cont de faptul că, după depunerea notificării, la imobil s-au efectuat lucrări de demolare, cere să fie despăgubit cu valoarea acestuia. Tribunalul Focșani, secția civilă, prin sentința nr. 45 din 17 februarie 2003 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Primăria municipiului Focșani. A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul H.J.

în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului Focșani și Compania de Utilități Publice și, în consecință: A dispus restituirea în natură a imobilului situat în Focșani, imobil identificat conform schiței anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de expert S.G., din care: - parte din imobil formează obiectul contractului de închiriere nr. 4/1981 din 11 februarie 1975 încheiat între Primăria Focșani și M.N., pentru suprafața de 18 mp suprafață locuibilă și 5,90 dependințe; parte din imobil formează obiectul contractului de închiriere nr. 11/5 din 6 ianuarie 1994 încheiat între Primăria municipiului Focșani și A.I., pentru 15,08 suprafață locuibilă și 29,20 mp, cu obligația reclamantului de a respecta dispozițiile art. 15 din Legea nr. 10/2001 cu privire la protecția chiriașilor; - pentru partea din imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1737 din 16 mai 2002 încheiat între Primăria Focșani și P.M.

și P.M.E., a obligat pârâta Primăria municipiului Focșani să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 507.410.946 lei , din care 117.030.000 lei reprezintă valoarea terenului vândut, în suprafață de 117,03 mp, restul terenului fiind liber; - partea de imobil ce formează obiectul contractului de leasing nr. 11582 din 12 septembrie 2001 încheiat între C. RA și SC N. SRL Focșani, în suprafață de 40 mp, s-a restituit în natură, reclamantul subrogându-se în drepturile pârâtei SC C. SA Focșani; - partea de imobil administrată de C. RA Focșani, în suprafață de 44,28 mp, s-a restituit în natură, reclamantului, fiind liberă de sarcini. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura județului Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 15466/2001 reclamantul H.J. a cerut Primăriei municipiului Focșani restituirea imobilului situat în Focșani, jud. Focșani, pe care l-a deținut împreună cu mama sa și că la notificare nu a primit nici un răspuns, în pofida termenului imperativ prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 și că, așa fiind, demersul judiciar al reclamantului este justificat iar acțiunea sa nu poate fi respinsă ca prematur formulată.

În baza expertizei efectuate în cauză, instanța de fond a reținut că o parte din imobil este administrat de Primăria municipiului Focșani iar o parte de C. RA Focșani; că o parte din imobilul administrat de C. RA Focșani, respectiv 40 mp, face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare în leasing încheiat de C. RA Focșani cu SC N. SRL Focșani și, având în vedere că reclamantul a optat pentru restituirea în natură a părții de imobil afectat de contractul de leasing, acesta urmează a se subroga în locul pârâtei C. RA Focșani iar restul din imobilul administrat de C. RA Focșani, în suprafață de 44,28 mp, urmează a i se restitui în natură reclamantului, liber de orice sarcină. Instanța de fond a mai reținut că o altă parte din imobilul administrat de Primăria municipiului Focșani a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1737 din 16 mai 2002 încheiat cu P.M.

și P.M.E. (respectiv suprafața de 135,37 mp teren curți construcții și cota indiviză de ½ din suprafața de 117,03 mp teren curți construcții au fost vândute lui P.M. iar suprafața de 135,30 mp teren curți construcții și cota indiviză de ½ din 117,03 mp teren curți construcții, lui P.M.E.), valoarea totală de circulație a imobilului astfel înstrăinat fiind de 507.410.946 lei. Tribunalul a admis excepția invocată de Prefectura județului Vrancea și a respins acțiunea formulat în contradictoriu cu această pârâta pentru lipsa calității procesuale pasive în considerarea faptului că, în cauză, reclamantul a cerut restituirea în natură a imobilului iar Primăria municipiului Focșani îi datorează despăgubiri civile (reprezentând valoarea de circulație, astfel cum a fost stabilită prin expertiză, însușită de instanță) întrucât a înstrăinat o parte din imobil și a încasat prețul.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 101 din 27 iunie 2003 a admis apelul declarat de Primăria municipiului Focșani și a schimbat sentința civilă nr. 45 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Vrancea în sensul că a respins acțiunea reclamantului ca fiind prematur introdusă, cu motivarea că acțiunea în justiție întemeiată pe Legea nr. 10/2001 nu poate fi promovată decât după epuizarea procedurii administrative, care este obligatorie și prealabilă. Prin decizia nr. 3032 din 15 aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantul H.J. împotriva deciziei civile nr. 1001 din 27 iunie 203 a Curții de Apel Galați.

A dispus casarea acestei decizii precum și a sentinței nr. 45 din 17 februarie 20903 a Tribunalului Vrancea iar pe fond, Primăria municipiului Focșani a fost obligată să emită dispoziție conform Legii nr. 10/2001. Reclamantul H.J. a cerut revizuirea acestei din urmă decizii în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. iar prin decizia nr. 10314 din 8 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererea de revizuire a deciziei nr. 3032 din 15 aprilie 2005 a ÎCCJ.

A schimbat în tot decizia, în sensul că a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 101 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului declarat de Primăria municipiului Focșani împotriva sentinței civile nr. 45 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Vrancea, reținând că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului iar acest refuz trebuie cenzurat de instanță. Curtea de Apel Galați, secția civilă, rejudecând apelul, prin decizia nr. 143 A din 8 mai 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva sentinței civile nr. 45 din 17 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în temeiul acelorași considerente avute în vedere de instanța de fond.

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului 400 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Focșani a susținut că, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1095 din 15 septembrie 2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al legii din Legea nr. 247/2005, competentă de a stabili și de a acorda cuantumul despăgubirilor este Comisia Centrală de pe lângă Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților și nu Primăria municipiului Focșani.

Recurenta-pârâtă a susținut că, având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanțele de fond și apel puteau să constate cel mult faptul că reclamantul are dreptul la despăgubiri în sumă de 507.410.946 lei și să oblige Primăria municipiului Focșani la emiterea dispoziției privind acordarea de despăgubiri și nicidecum s-o oblige la plata acestei sume, astfel cum s-a dispus, greșit de instanțe. Recurenta-pârâtă a mai susținut că vânzarea imobilelor către P.M. și P.E.

s-a făcut în temeiul Legii nr. 112/1995, că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată pe o lege specială și nu pe dreptul comun și că, date fiind prevederile Legii nr. 10/2001, în situația în care imobilul sau o parte din imobilul ce face obiectul de reglementare al legii nu poate fi restituit în natură deoarece a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor legale către foștii chiriași, Primăria municipiului Focșani poate doar propune despăgubiri, fără a putea fi obligată să le plătească întrucât altele sunt instituțiile abilitate să facă această plată. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Astfel cum reiese din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul H.J.

a cerut Primăriei municipiului Focșani să-i restituie în natură imobilul situat în Focșani, jud. Focșani, notificare la care nu a primit nici un răspuns dar pe care Primăria municipiului Focșani a confirmat că a înregistrat-o sub nr. 15466 din 8 august 2001 (conform întâmpinării formulate în faza procesuală a fondului, fila 24 din dosarul nr. 1323/2002 al Tribunalului Vrancea) . Ulterior datei la care a fost notificată, Primăria municipiului Focșani a vândut lui P.F.M. și P.M.E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1737 din 16 mai 2002 de notar public T.R., o parte din imobilul ce a făcut obiectul notificării.

Așa fiind, nu se poate reține că Primăria municipiului Focșani ar fi înstrăinat o parte din imobil, în anul 2002, cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 către foștii chiriași, cum neîntemeiat susține în motivele de recurs, câtă vreme fusese notificată, în anul 2001, de fostul proprietar, care ceruse, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului în natură. În mod corect, instanța de fond, prin sentința confirmată de instanța de apel, în cadrul procesual stabilit de Legea nr. 10/2001, a statuat că Prefectura județului Vrancea nu are calitate procesuală pasivă în cauză și a stabilit în sarcina pârâtei Primăriei municipiului Focșani obligația de a-i plăti reclamantului despăgubiri civile pentru înstrăinarea imobilului care a fost proprietatea sa.

Aceasta deoarece Primăria municipiului Focșani a fost cea care a încasat prețul pentru terenul înstrăinat în anul 2002 (sporindu-și patrimoniul), cu ignorarea faptului că în anul 2001 fusese investită cu soluționarea notificării ce viza tocmai acest teren, aflându-se astfel într-o evidentă culpă, ce nu poate fi înlăturată de existența dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 care, în atari circumstanțe, nu-și găsesc aplicare în cauza dedusă judecății iar susținerile recurentei-pârâte conform cărora competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor este Comisia Centrală de pe lângă Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților nu sunt fondate. Având în vedere temeiurile arătate, se constată că decizia atacată este legală și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani prin primar împotriva deciziei nr. 143 A din 8 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.