ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3032/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3032/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 24 iunie 2002, H.J. a
chemat în judecată C.U.P. RA, Prefectura județului Vrancea și Primăria
municipiului Focșani, urmând să fie obligate să-i restituie în natură, în baza
art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilul situat în municipiul Focșani, iar,
totodată, să suspende lucrările de demolare a acestui imobil. În subsidiar, a
solicitat obligarea pârâtei Primăria municipiului Focșani să se pronunțe asupra
notificării sale de retrocedare a bunului.
Tribunalul Vrancea, secția civilă,
prin sentința nr. 45 din 17 februarie 2003, a admis acțiunea și a obligat pe
pârâtele C.U.P. RA și Primăria municipiului Focșani să restituie, în natură,
reclamantului bunul solicitat. A respins acțiunea față de pârâta Prefectura județului
Vrancea.
Curtea de Apel Galați, secția
civilă, prin decizia nr. 1101 din 27 iunie 2003, a admis apelul pârâtei
Primăria municipiului Focșani și, schimbând sentința, a respins ca prematură
acțiunea cu motivarea că sesizarea tribunalului competent potrivit Legii nr. 10/2001,
este posibilă numai după îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii
prevăzute de art. 21 și urm. din lege.
Împotriva acestei decizii,
reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că instanțele
erau obligate să rezolve pozitiv subsidiarul acțiunii sale, prin obligarea
pârâtei Primăria municipiului Focșani să se pronunțe asupra cererii sale de
restituire a bunului solicitat.
Recursul este întemeiat.
Art. 6 și art.13 Convenția Europeană
a Drepturilor Omului precum și art. 21 din Constituția României, consacră
drepturi depline oricărei persoane să se adreseze efectiv justiției pentru a
hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Cum dreptul de proprietate, invocat
prin acțiune, este eminamente un drept civil și cum prin tăcerea pârâtei
Primăria municipiului Focșani de a răspunde la notificarea de retrocedare a
bunului, a fost vătămat, indiscutabil, accesul reclamantului la un tribunal există,
așa încât, nelegal i-a fost respinsă acțiunea (ca fiind promovabilă).
Cum, procedural, rezolvarea
notificării, ca procedură administrativă prealabilă și obligatorie, premerge
sesizării tribunalului, logic și firesc, soluționarea litigiilor izvorâte din
temporizarea ori refuzul de finalizare a acestei proceduri, este atribuită,
simetric, aceleiași instanțe (care va judeca acțiunea principală), adică tot
tribunalului civil prevăzut de Legea nr. 10/2001.
În consecință, se impune admiterea
recursului și reformarea deciziei din apel în sensul admiterii subsidiarului
acțiunii și obligării pârâtei Primăria municipiului Focșani să se pronunțe
asupra notificării de restituire a bunului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul H.J.
împotriva deciziei civile nr. 101/A din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Galați.
Casează decizia recurată precum și
sentința civilă nr. 45 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Vrancea și, pe
fond, obligă pârâta Primăria municipiului Focșani să emită dispoziția prevăzută
de Legea nr. 10/2001.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.