ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5475/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 27

martie 2001, V.L. a cerut Prefecturii județului Vrancea, în calitate de

moștenitoare a autoarei L.M., restituirea în natură a terenului în suprafață de

625 mp situat în Focșani, precum și măsuri reparatorii în echivalent pentru

construcția ce s-a aflat pe acest teren, demolată în urma exproprierii

imobilului, prin Decretul nr. 242 din 30 august 1982.

Prin dispoziția nr. 193 din 11

aprilie 2003, solicitarea a fost respinsă cu motivarea lipsei calității de

persoană îndreptățită a semnatarei notificării.

Contestația formulată împotriva

acestei dispoziții a fost respinsă de Tribunalul Vrancea, secția civilă, care,

prin sentința nr. 294 din 28 noiembrie 2003 a reținut în esență că reclamantei

nu i se poate recunoaște calitatea de persoană îndreptățită, în accepțiunea

art. 3 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care imobilul în litigiu nu se

afla în patrimoniul autoarei sale, la data întocmirii testamentului

autentificat sub nr. 8100 din 23 august 1990.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 284 din 5 martie 2004, a

respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta V.L. care, invocând

temeiurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ., susține

în esență că în mod greșit s-a reținut lipsa calității sale procesuale active

întrucât la data întocmirii testamentului în discuție terenul se afla în

proprietatea autoarei sale. Astfel, se arată, cum preluarea imobilului a fost

abuzivă acesta nu a ieșit niciodată din patrimoniul celei care a instituit-o

legatară universală asupra întregii sale averi.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.

Potrivit contractului de

vânzare-cumpărare nr. 4041 din 12 august 1980, testatoarea L.M. și soțul său,

L.T., au devenit proprietarii imobilului, casă de locuit, situat în Focșani,

terenul aferent construcției fiind trecut în proprietatea statului, conform dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorii primind doar folosința acestuia, pe

durata existenței construcției.

Ulterior, în anul 1987, imobilul a

fost expropriat în baza Decretului nr. 242/1982, foștii proprietari fiind

despăgubiți cu suma de 80.000 lei pentru construcție.

La data de 23 august 1990, L.M.,

prin act autentic, a instituit-o pe reclamantă, legatară universală asupra

întregii sale averi, mobile și imobile, ce se va găsi în patrimoniul său, la

data decesului.

Urmare decesului testatoarei, la 10

februarie 2001, reclamantei i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 19

din 20 februarie 2001, din masa succesorală făcând parte mai multe categorii de

imobile, fie moștenite de testatoare de la autorii săi, fie dobândite în urma

reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.

În condițiile în care, terenul în

litigiu nu a intrat niciodată în proprietatea autoarei reclamantei care, nu a

înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 36 din Legea nr.18/1991, text ce

condiționa însă existența construcției, pentru ca titularul dreptului de

folosință asupra terenului să poată solicita dobândirea în proprietate a

acestuia, în mod corect au reținut instanțele că reclamanta nu face parte din

categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, în condițiile impuse

de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, din actele cauzei rezultă

că pentru o parte din terenul în litigiu, 455 mp, dreptul de proprietate a fost

reconstituit în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991, fiind emis titlu de

proprietate în favoarea unei alte persoane (fila 21 dosar nr. 876/C/2003 al

Tribunalului Vrancea).

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta V.L. împotriva deciziei civile nr. 284 din 5

martie 2004 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 21 iunie 2005.