ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6445/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2001 la Tribunalul

Vrancea reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC I.V. SA Focșani și a

contestat decizia nr. 3686 din 21 august 2001, considerând că decizia atacată

este nelegală și netemeinică, fiind îndreptățit la restituirea în natură sau la

valoarea actuală de circulație a terenului în suprafață de 1376 mp aflat în

posesia pârâtei și situat în interiorul perimetrului ocupat de aceasta în

Focșani.

Fiind astfel investit, Tribunalul Vrancea,

prin sentința civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001, a admis excepțiile invocate

de pârâtă și s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. De

asemenea, s-a constatat prematuritatea și inadmisibilitatea contestației

formulată de reclamant, respingând acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 9 A din 26

februarie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei nr. 9 A din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Galați pe care a

casat-o și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Pentru a hotărî astfel, instanța

supremă a reținut, în esență, că pârâta nu a respectat prevederile art. 23 din

Legea nr. 10/2001 și nu a emis o dispoziție motivată cu privire la restituirea

în natură a imobilului sau cu privire la neaprobarea ori imposibilitatea

restituirii în natură a acestuia pentru motivele reglementate de Legea nr.

10/2001, considerând că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în această

materie trimițând reclamantului o simplă adresă care purta numărul 3686 din 21

august 2001, în care îi atrăgea atenția că s-a adresat greșit unității

deținătoare.

Modalitatea de a se pronunța asupra

notificării ce i-a fost adresată în modul arătat nu se justifică și constituie

o neîndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau în situația în care deținea

imobilul în litigiu chiar dacă a dobândit, așa cum susține, proprietatea

acestuia ca efect al procesului de privatizare.

Aceste aspecte nu au fost avute în

vedere de cele două instanțe.

Referitor la prematuritatea

contestației formulată de reclamant s-a reținut că și această excepție a fost

rezolvată în mod greșit de către instanțe întrucât absența răspunsului

persoanei juridice deținătoare a imobilului în condițiile art. 23 din Legea nr.

10/2001 are valoarea unui refuz de restituire, iar acest refuz, câtă vreme nu

este motivat și întemeiat pe situațiile prevăzute permise de legiuitor, trebuie

cenzurat de către tribunal în condițiile procedurii speciale a Legii nr.

10/2001.

Fiind astfel investită cu

rejudecarea apelului, ca efect al casării cu trimitere, Curtea de Apel Galați,

prin decizia civilă nr. 1509 A din 6 decembrie 2004, a admis apelul

reclamantului și a anulat sentința civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a

Tribunalului Vrancea și a fixat termen la data de 24 ianuarie 2005 pentru

evocarea fondului.

Prin încheierea de la data de 24

ianuarie 2005 (fila 26 dosar nr. 3540/2004) Curtea de Apel Galați, a dispus

introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S.

Prin întâmpinarea depusă la 25

martie 2005, A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Rejudecând, Curtea de Apel Galați,

prin decizia civilă nr. 894 A din 20 decembrie 2005, a respins ca nefondată

excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de A.V.A.S.

București și în consecință:

A admis contestația formulată de

reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și a obligat-o

pe aceasta la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1376 mp

situată în Focșani, județul Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în condițiile

în care imobilul a fost preluat cu titlu, fiind evidențiat în patrimoniul

pârâtei SC I.V. SA Focșani, așa încât, reclamantul în calitate de persoană

îndreptățită trebuie să se adreseze instituției publice implicate în privatizare.

Reclamantul a făcut această dovadă cu notificarea adresată A.V.A.S. la data de

31 ianuarie 2002 prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent sub

formă de despăgubiri bănești întrucât restituirea imobilului (clădire și teren)

nu este posibilă.

Instanța de apel a apreciat că în

speță sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005 conform cărora pentru imobilele evidențiate

în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate altele decât cele

prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare

valorii de piață a imobilelor solicitate.

Instanța a mai reținut că pârâta

A.V.A.S. București trebuie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobilul în discuție (teren și construcție demolată) și că, deși pârâta SC

I.V. SA Focșani are calitate procesuală pasivă, aceasta nu poate fi obligată la

măsuri reparatorii în raport de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 republicată.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată acțiunea față de pârâta SC I.V.

SA Focșani deoarece la momentul formulării notificării aceasta era privatizată

conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 1992 și

care la art. 6 precizează că vânzătorul, în speță A.V.A.S. București,

garantează pe cumpărător (pârâta) împotriva oricăror pretenții ale unor

eventuali proprietari expropriați anterior, obligându-se să acopere orice

răspundere a acestora decurgând din asemenea eventuale pretenții.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

au declarat recurs pârâta A.V.A.S. și reclamantul M.I.

I. Prin recursul declarat, A.V.A.S.,

invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, în esență, că hotărârea atacată

este nelegală în condițiile în care a fost introdusă în proces după casarea cu

trimitere prin decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanța de apel

conform art. 315 C. proc. civ.

II. Prin recursul declarat, reclamantul M.I.

invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că

instanța de apel nu putea concluziona că terenul în litigiu este în întregime

ocupat, câtă vreme expertiza efectuată în cauză a arătat că nu se poate

răspunde la obiective întrucât nu i s-a permis expertului accesul la acest

teren, expertul precizând totuși că „aparent, o porțiune de teren este liberă”

....

A mai susținut că instanța de apel a acordat măsuri reparatorii prin

echivalent cu privire la teren, omițând a se pronunța și cu privire la

construcția demolată a cărei valoare a fost stabilită la 6738 dolari SUA.

Aceeași omisiune a instanței există și cu privire la daunele moratorii

solicitate și la cheltuielile de judecată.

I. Referitor la recursul declarat de A.V.A.S., se privește ca fiind

fondat pentru considerentele ce succed:

Conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „în apel nu se poate schimba

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face alte cereri noi” ....

Apelul a fost reglementat de

legiuitor ca o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri nedefinitive, el

fiind un mijloc procedural de continuare a procesului al cărui cadru, sub

aspectul obiectului și al părților, a fost stabilit înaintea primei instanțe.

Principiul este că efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a

judecat de către prima instanță, neputându-se lărgi cadrul judecății stabilit

în fața primei instanțe, nefiind posibil să se modifice elementele de la prima

instanță și nici să se formuleze cereri noi.

În speță, introducerea în cauză în

calitate de pârâtă a A.V.A.S. dispusă de instanța de apel prin încheierea de la

24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar 3540/2004), reprezintă schimbarea calității

părților, schimbare ce nu este permisă de dispozițiile legale citate.

Cum controlul judiciar nu poate

privi decât ceea ce s-a dezbătut și soluționat în fața primei instanțe și cum

în fața primei instanțe A.V.A.S. nu a avut calitatea de pârâtă, se constată că

introducerea în cauză a acesteia de către instanța de apel s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc.

civ.

De aceea, constatându-se

nelegalitatea hotărârii atacate recursul declarat de A.V.A.S. se privește ca

fiind fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel unde judecata va

avea loc în contradictoriu cu pârâta inițială.

Pentru asigurarea unei judecăți

unitare, se impune admiterea și a recursului declarat de reclamantul M.I.,

instanța de trimitere urmând a avea în vedere criticile formulate de acesta ca

apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

ambele recursuri declarate de recurentul-reclamantul M.I. și recurenta-pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 894/A din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2007.