ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2001 la Tribunalul Vrancea reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC I. Vrancea SA Focșani, contestând decizia nr. 3686 din 21 august 2001, considerând că decizia atacată este nelegală, fiind îndreptățită la restituirea în natură sau la valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1376 mp aflat în posesia pârâtei și situat în interiorul perimetrului ocupat de aceasta în Focșani. Prin sentința civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001 Tribunalul Vrancea a admis excepțiile invocate de pârâți și s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, s-a constatat tardivitatea și inadmisibilitatea contestației formulată de reclamant, respingând acțiunea. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 9 A din 26 februarie 2002 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe. Prin decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 9 A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Galați pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta nu a respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și nu a emis o dispoziție motivată cu privire la restituirea în natură a imobilului, sau cu privire la neapelarea ori imposibilitatea restituirii în natură a acestuia pentru motivele reglementate de Legea nr. 10/2001, considerând că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în această materie, expediind o adresă reclamantului (nr. 3686 din 21 august 2001), în care s-a consemnat că s-a adresat greșit unității deținătoare. Instanța a mai reținut că modalitatea de a se pronunța asupra notificării ce i-a fost adresată în modul menționat nu se justifică, constituind o neîndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau în situația în care deținea imobilul în litigiu, chiar dacă a dobândit, așa cum se susține, proprietatea acestuia ca efect al procesului de privatizare.

Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 894 A din 20 decembrie 2005 a admis cererea reclamantului și a anulat sentința civilă nr. 1509 A din 6 decembrie 2004, a admis apelul reclamantului și a anulat sentința civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea și a fixat termen la data de 24 ianuarie 2005 pentru evocarea fondului. Prin încheierea de la data de 24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar nr. 3540/2004) Curtea de Apel Galați, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.). Prin întâmpinarea depusă la 25 martie 2005, A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 894 A din 20 decembrie 2005, a respins ca nefondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de A.CV.A.S.

București și în consecință: A admis contestația formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și a obligat-o pe aceasta la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1376 mp situată în Focșani, județul Vrancea. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în condițiile în care imobilul a fost preluat cu titlu, fiind evidențiat în patrimoniul pârâtei SC I.V. SA Focșani, așa încât, reclamantul în calitate de persoană îndreptățită trebuie să se adreseze instituției publice implicate în privatizare. Reclamantul a făcut această dovadă cu notificarea adresată A.V.A.S. la data de 31 ianuarie 2002 prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești întrucât restituirea imobilului (clădire și teren) nu este posibilă.

Instanța de apel a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 conform cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Instanța a mai reținut că pârâta A.V.A.S. București trebuie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în discuție (teren și construcție demolată) și că, deși pârâta SC I.V.

SA Focșani are calitate procesuală pasivă, aceasta nu poate fi obligată la măsuri reparatorii în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată. Instanța de apel a apreciat ca nefondată acțiunea față de pârâta SC I.V. SA Focșani deoarece la momentul formulării notificării aceasta era privatizată conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 1992 și care la art. 6 precizează că vânzătorul, în speță A.V.A.S. București, garantează pe cumpărător (pârâta) împotriva oricăror pretenții ale unor eventuali proprietari expropriați anterior, obligându-se să acopere orice răspundere a acestora decurgând din asemenea eventuale pretenții. Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București (A.V.A.S.) și reclamantul M.I.

Prin prisma recursului declarat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține, în esență, că hotărârea atacată este nelegală în condițiile în care a fost introdusă în proces după casarea cu trimitere prin decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanța de apel conform art. 315 C. proc. civ. Prin recursul declarat, reclamantul M.I. invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel nu putea concluziona că terenul în litigiu este în întregime ocupat, câtă vreme expertiza efectuată în cauză a arătat că nu se poate răspunde la obiective întrucât nu i s-a permis accesul la acest teren, expertul precizând totuși că „aparent, o porțiune de teren este liberă”…

A mai susținut că instanța de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la teren, omițând a se pronunța cu privire la construcția demolată a cărei valoare a fost stabilită la 6738 dolari SUA. Aceeași omisiune a instanței există și cu privire la daunele moratorii solicitate și la cheltuielile de judecată. Prin decizia civilă nr. 6445 din 5 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamantul M.I. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 894 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați. A fost casată decizia civilă nr. 894 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în motivarea deciziei că potrivit dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. În speță introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului dispusă de instanța de apel prin încheierea din 24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar nr. 3540/2004) reprezintă schimbarea calității părților, schimbare ce nu este permisă de dispozițiile art. 294 C. proc. civ. Admițându-se recursul declarat de A.V.A.S. pentru aceste considerente, s-a considerat că se impune și admiterea recursului declarat de reclamant pentru asigurarea unei judecăți unitare.

În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr. 3/44/2008 la Curtea de Apel Galați. Reclamantul, printr-o cerere adresată instanței și-a precizat poziția în sensul că a optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent sub forma unor despăgubiri bănești. SC I.V. SA Focșani a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea ca nefondat apreciind ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Prin decizia civilă nr. 59 A din 11 martie 2008 Curtea de Apel Galați, secția civilă, în rejudecare, după anularea sentinței civile nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.V.A.S.

București, s-a admis contestația formulată de petentul M.I. în contradictoriu cu SC I.V. SA Focșani și a obligat pârâta la plata despăgubirilor în sumă de 266.572,30 RON pentru imobilul situat în Focșani. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către petent. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele: intimata-pârâtă SC I.V. SA Focșani nu a respectat prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu a emis o dispoziție motivată cu privire la atribuirea în natură a imobilului sau cu privire la imposibilitatea restituirii acestuia, considerând că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în această materie, trimițând contestatorului o simplă adresă cu numărul 3686 din 21 august 2001 în care îi atrăgea atenția că s-a adresat greșit unității deținătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate. Cum restituirea în natură nu este posibilă iar reclamantul a optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent sub forma unor despăgubiri bănești urmează a se constata că valoarea acestor despăgubiri a fost stabilită de expertul R.I. prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3540/2006 al Curții de Apel Galați la 256.572,30 lei noi (filele 108 – 109). Având în vedere decizia nr. 6445 din 5 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se stabilește că A.V.A.S.

nu are calitate procesuală în prezenta cauză conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) C. proc. civ., s-a concluzionat că pârâta SC I.V. SA Galați este beneficiara terenului preluat abuziv de la reclamant așa cum constată și expertul R.I. în raportul de expertiză efectuat în dosarul 3540/2004 al Curții de Apel Galați. Chiar în concluziile scrise pârâta recunoaște că folosește terenul respectiv care nu mai poate fi însă restituit în natură întrucât este afectat de lucrări de investiții și utilități. Având în vedere cadrul procesual stabilit prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor bănești către reclamant urmând eventual să-și valorifice pretențiile către A.V.A.S.

pe calea unei acțiuni ulterioare invocând prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată. Pe calea de consecință, în conformitate cu dispoziția art. 296 C. proc. civ. s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea și după anularea acesteia, s-a admis contestația formulată în contradictoriu cu pârâta SC I.V. SA Focșani. S-a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 256.572,30 lei pentru imobilul situat în Focșani (în incinta societății pârâte). Împotriva deciziei a declarat recurs SC I.V.

SA care a învederat următoarele motive de nelegalitate: Nu s-a avut în vedere faptul că petentul s-a adresat cu notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești și instituției implicate în procesul de privatizare (A.V.A.S.) la data de 31 ianuarie 2002; dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu prevăd faptul că, în situația în care unitatea deținătoare nu răspunde solicitantului printr-o dispoziție motivată, aceasta va putea fi sancționată cu obligarea la plata măsurilor reparatorii solicitate, chiar dacă răspunderea revine altei instituții. Motivarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de Curtea de Apel Galați care, în rejudecare apelului, a reținut că A.V.A.S.

nu are calitate procesuală pasivă și, drept urmare, singura care mai poate fi obligată la plata de despăgubiri către reclamantul-apelant este pârâta SC I.V. SA. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că nu se pot introduce părți noi în proces în căile de atac, dar nu că A.V.A.S. nu ar fi răspunzător, în calitate de instituție care a efectuat privatizarea. În al doilea rând, se susține că art. 29 din Legea nr. 10/2001 este pe deplin aplicabil în cauză, deoarece SC I.V. SA nu este o regie autonomă, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, o organizație cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept privat prevăzută de art. 21 din lege.

O altă critică vizează aplicarea greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dar nu în sensul prevăzut de legiuitor, acela al răspunderii instituțiilor implicate în privatizarea societății comerciale față de cererile de despăgubire formulate de foștii proprietari ai imobilelor expropriate care se află în prezent în proprietatea unor astfel de societăți. Se susține în drept incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 29 din Legea nr. 10/2001, conform cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate personale îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.

Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 6445 din 5 octombrie 2007 în cadrul procesual stabilit, pârâtă este SC I. Vrancea, iar Curtea de Apel Galați prin decizia civilă recurată a stabilit în mod just că această pârâtă este deținătorul terenului în litigiu, teren ce nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de lucrări de investiții și utilități. Astfel, nu se pot reține motivele de recurs privind greșita obligare a recurentei în raportul juridic dedus judecății, ea fiind singura pârâtă care justifică această calitate procesuală pasivă, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001. Susținerile privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. nu se justifică.

Prin decizia civilă nr. 6445 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că A.V.A.S. nu are calitate procesuală, deoarece introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S. dispusă de instanța de apel prin încheierea din 24 ianuarie 2005 echivalează cu o schimbarea a calității părților, ceea ce ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de apel a procedat la o justă aplicare a prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel Galați a rejudecat cauza în sensul și limitele stabilite prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanță, cu privire la problemele de drept dezlegate.

A dispune în sensul celor solicitate de recurentă și anume a se constata calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. în cauză ar fi echivalent cu încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., deoarece modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema acestei calități procesuale este obligatoriu pentru instanța de trimitere. Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de SC I.V. SA și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.V.S.A. împotriva deciziei nr. 59 A din 11 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010 .