ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 169/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 18 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții

M.N. și M.E. au contestat dispoziția nr. 1838/2007 emisă de P.M. Focșani, prin

care li s-a respins notificarea nr. 205/2005 având ca obiect restituirea în

natură a suprafeței de 555 m.p. teren.

Prin sentința civilă nr.

7 din 09 ianuarie 2008, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins excepția autorității

de lucru judecat invocată de pârâta P.M. Focșani prin întâmpinare, a admis

contestația și a obligat pe pârâtă să emită dispoziție cu propunere pentru acordarea

de despăgubiri corespunzătoare terenului în suprafață de 555 m.p., situat în

Focșani, imobil ce nu poate fi restituit în natură.

Prin decizia nr. 101/

A din 20 mai 2008, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința civilă nr. 7 din 09

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în sensul că a dispus

restituirea în natură a suprafeței de 464 m.p., identificată prin raportul de

expertiză întocmit de expertul C.D., a constatat că pentru restul suprafeței de

91 m.p., ce nu poate fi restituită în natură, reclamanții au dreptul la măsuri

reparatorii în echivalent și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta P.M. Focșani, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Ca urmare a decesului

intimatului-reclamant M.N., Înalta Curte, prin încheierea de ședință din data

de 23 aprilie 2010, a dispus la cererea apărătorului intimaților amânarea

judecății în vederea introducerii în cauză a eventualilor moștenitori, iar la

termenul din 29 octombrie 2010 a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 243

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că moștenitorii nu au fost indicați.

Prin rezoluția din

data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea

discutării excepției perimării cererii de recurs.

Înalta Curte constată

că excepția este întemeiată.

Potrivit art. 243 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinii se suspendă de drept prin moartea

uneia din părți, afară de situația în care partea interesată cere termen pentru

introducerea în judecată a moștenitorilor.

În speță, instanța a

acordat termen în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor intimatului

decedat, însă la termenul stabilit apărătorul intimaților a învederat că nu a

putut lua legătura cu moștenitorii și nu este în posesia dovezilor privind

dezbaterea succesiunii și finalizarea acesteia prin emiterea unui certificat de

moștenitor, împrejurare care a determinat suspendarea judecății.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

În speță, de la data

suspendării judecății recursului, 29 octombrie 2010, a trecut mai mult de un

an, cauza fiind lăsată în nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit

niciun act de procedură în vederea continuării procesului.

Constatând întrunite

condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că

nu este incident niciun motiv de suspendare sau întrerupere a cursului

termenului de perimare, în temeiul art. 252 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

urmează a se constata din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta P.M. Focșani împotriva deciziei nr. 101/ A din 20

mai 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2012.