ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5209/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: La data de 5 ianuarie 2010, M.C. a introdus pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 411 din 26 septembrie 2005, pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. 175/C/2005. În motivarea acesteia, revizuentul a arătat că prin Sentința civilă nr. 411 din 26 septembrie 2005 i s-a restituit suprafața de 168 mp, iar pentru diferența de 84 mp s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent. Refuzul de restituire în natură și a suprafeței de 84 mp s-a bazat pe o adresă a Primăriei Focșani, prin care s-a arătat că acest teren face parte din domeniul public. Revizuentul și-a fundamentat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., Dispoziția nr. 1914 din 9 septembrie 2006 fiind un înscris nou care atestă că, în realitate, cei 84 mp nu fac parte din domeniul public, Primăria Focșani acționând cu rea-credință și restituind în cadrul procedurii administrative aceeași suprafață de teren ce era în litigiu pe rolul instanței. În drept s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C proc civ. Prin Sentința civilă 130/2010 a Tribunalului Vrancea s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu este îndeplinită în cauză condiția instituită de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., și anume aceea ca înscrisul nou să fi existat la data pronunțării revizuirii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul, solicitând repunerea în termenul de apel pentru că sentința i-a fost comunicată la adresa din Focșani, str. C., adresă de la care s-a mutat, noul domiciliul fiind în com.

T., jud. Vrancea. A depus în acest sens o adeverință eliberată de Primăria com. T., precum că apelantul deține o locuință proprietate personală și locuiește pe raza acestei comune. Prin Decizia nr. 147A din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel. S-a respins ca tardiv apelul formulat de revizuentul M.C., împotriva Sentinței civile nr. 130 din 25 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații Primăria Mun. Focșani, I.L., I.G., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura jud. Vrancea - Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din Focșani.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin petiție la dosar (…)”. Ca atare, schimbarea domiciliului nu se încadrează în sintagma „o împrejurare mai presus de voința părții”, care să fi împiedicat partea să exercite calea de atac în termen, așa cum prevede art. 103 C. proc. civ., astfel că în raport de data comunicării sentinței și data declarării apelului, acesta este tardiv. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.C.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod nelegal instanța nu a admis cererea de repunere în termen, în condițiile în care a făcut dovada comunicării la o altă adresă a sentinței apelate și a faptului că a fost în imposibilitate de a comunica schimbarea de domiciliu, datorită unor probleme grave de sănătate. Recurentul a formulat critici și pe fondul judecății, susținând admisibilitatea cererii de revizuire. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Împrejurarea invocată de către revizuent, că nu a putut declara apel în termen, urmarea neluării la cunoștință de hotărârea pronunțată, prin schimbarea de domiciliu și pe care de asemenea, nu a putut-o aduce la cunoștință instanței, din motive de sănătate, nedovedite însă, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează procedura repunerii în termen, cererea de repunere în termen fiind respinsă în mod fondat. Se constată că procedura de comunicare a sentinței apelate a fost legal îndeplinită, la domiciliul ales la data formulării acțiunii, schimbarea de domiciliu nefiind indicată instanței în condițiile art. 98 C. proc. civ., anterior pronunțării sau după pronunțarea hotărârii, dar înainte de comunicarea hotărârii.

Schimbarea de domiciliu, cu consecința neluării la cunoștință de hotărârea comunicată în mod legal nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părții și care trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către revizuent. Deși prin cererea de recurs, recurentul a criticat decizia tribunalului și pentru motive ce vizează fondul cauzei, întrucât apelul a fost respins ca tardiv formulat, în recurs are relevanță numai critica privind greșita soluționare a cererii de repunere în termen, deoarece numai soluționarea greșită a cererii de repunere în termen atrage, potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare, iar soluționarea corectă a excepției împiedică cercetarea celorlalte motive ce vizează fondul cauzei.

Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C. împotriva Deciziei nr. 147A din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ