ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5209/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele:

La

data de 5 ianuarie 2010, M.C. a introdus pe rolul Tribunalului Vrancea, secția

civilă, cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 411 din 26

septembrie 2005, pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. 175/C/2005.

În motivarea acesteia, revizuentul a arătat

că prin Sentința civilă nr. 411 din 26 septembrie 2005 i s-a restituit

suprafața de 168 mp, iar pentru diferența de 84 mp s-au stabilit măsuri

reparatorii prin echivalent. Refuzul de restituire în natură și a suprafeței de

84 mp s-a bazat pe o adresă a Primăriei Focșani, prin care s-a arătat că acest

teren face parte din domeniul public.

Revizuentul și-a fundamentat cererea de

revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Dispoziția nr. 1914

din 9 septembrie 2006 fiind un înscris nou care atestă că, în realitate, cei 84

mp nu fac parte din domeniul public, Primăria Focșani acționând cu rea-credință

și restituind în cadrul procedurii administrative aceeași suprafață de teren ce

era în litigiu pe rolul instanței.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 322

pct. 5 C proc civ.

Prin Sentința civilă 130/2010 a Tribunalului

Vrancea s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu

este îndeplinită în cauză condiția instituită de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

și anume aceea ca înscrisul nou să fi existat la data pronunțării revizuirii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

revizuentul, solicitând repunerea în termenul de apel pentru că sentința i-a

fost comunicată la adresa din Focșani, str. C., adresă de la care s-a mutat,

noul domiciliul fiind în com. T., jud. Vrancea.

A depus în acest sens o adeverință eliberată

de Primăria com. T., precum că apelantul deține o locuință proprietate

personală și locuiește pe raza acestei comune.

Prin Decizia nr. 147A din 7 septembrie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, s-a respins cererea de repunere în

termenul de apel.

S-a respins ca tardiv apelul formulat de

revizuentul M.C., împotriva Sentinței civile nr. 130 din 25 februarie 2010,

pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații Primăria Mun.

Focșani, I.L., I.G., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

Prefectura jud. Vrancea - Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor din Focșani.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a

reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.,

„schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub

pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin

petiție la dosar (…)”.

Ca atare, schimbarea domiciliului nu se

încadrează în sintagma „o împrejurare mai presus de voința părții”, care să fi

împiedicat partea să exercite calea de atac în termen, așa cum prevede art. 103

C. proc. civ., astfel că în raport de data comunicării sentinței și data

declarării apelului, acesta este tardiv.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs revizuentul M.C.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

susținut că în mod nelegal instanța nu a admis cererea de repunere în termen,

în condițiile în care a făcut dovada comunicării la o altă adresă a sentinței

apelate și a faptului că a fost în imposibilitate de a comunica schimbarea de

domiciliu, datorită unor probleme grave de sănătate.

Recurentul a formulat critici și pe fondul

judecății, susținând admisibilitatea cererii de revizuire.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

Împrejurarea invocată de către revizuent, că

nu a putut declara apel în termen, urmarea neluării la cunoștință de hotărârea

pronunțată, prin schimbarea de domiciliu și pe care de asemenea, nu a putut-o

aduce la cunoștință instanței, din motive de sănătate, nedovedite însă, nu

îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., care reglementează procedura repunerii în termen, cererea de repunere în

termen fiind respinsă în mod fondat.

Se constată că procedura de comunicare a

sentinței apelate a fost legal îndeplinită, la domiciliul ales la data

formulării acțiunii, schimbarea de domiciliu nefiind indicată instanței în

condițiile art. 98 C. proc. civ., anterior pronunțării sau după pronunțarea

hotărârii, dar înainte de comunicarea hotărârii.

Schimbarea de domiciliu, cu consecința

neluării la cunoștință de hotărârea comunicată în mod legal nu poate constitui

o împrejurare mai presus de voința părții și care trebuie să fie una obiectivă,

asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către

revizuent.

Deși prin cererea de recurs, recurentul a

criticat decizia tribunalului și pentru motive ce vizează fondul cauzei,

întrucât apelul a fost respins ca tardiv formulat, în recurs are relevanță

numai critica privind greșita soluționare a cererii de repunere în termen,

deoarece numai soluționarea greșită a cererii de repunere în termen atrage,

potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare, iar soluționarea

corectă a excepției împiedică cercetarea celorlalte motive ce vizează fondul

cauzei.

Având în vedere aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul M.C. împotriva Deciziei nr. 147A din 7 septembrie 2011 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ