ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2294/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 27 martie 2003 reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Focșani,

Prefectura județului Vrancea și D.G.F.P. Vrancea solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună:

- restituirea în natură a imobilului

situat în Focșani, compus din teren în suprafață de 431,22 mp și casa de locuit

pe 3 nivele (demisol, parter, etaj) edificată pe acest teren;

- obligarea la restituirea prin

echivalent a suprafeței de teren ce nu poate fi restituită în natură și, în

temeiul art. 19 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. III din O.U.G. nr.

184/2002 compensarea acestei sume cu despăgubirea încasată în baza Legii nr.

112/1995, actualizată.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat în esență, că imobilul compus din casă și teren în suprafață de 1502,36

mp a fost proprietatea autorilor săi defuncții S.I. și S.A., iar prin sentința

civilă nr. 2158 din 16 mai 2002 a Judecătoriei Focșani, definitivă și

irevocabilă, s-a anulat contractul de donație făcut de aceștia în favoarea

Sfatului Orășenesc Focșani. În baza Legii nr. 112/1995 a arătat în continuare

reclamantul, a primit suma de 336.618.160 lei despăgubiri pentru casă și teren

în suprafață de 1329,66 mp, în prezent fiind liberă casa și suprafața de 431,22

mp, restul terenului fiind ocupat de construcțiile altor persoane.

În drept, reclamantul a invocat

prevederile art. 1, art. 2, art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 19, art.

24 și art. 48 din Legea nr. 10/2001 și art. III din O.U.G. nr. 184/2002.

Investit cu soluționarea cauzei

Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin decizia nr. 175 pronunțată la 7 iulie

2003, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtele D.G.F.P. Vrancea și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D., împotriva

pârâților Primăria municipiului Focșani, Prefectura județului Vrancea, Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Vrancea și în consecință:

- a obligat pârâta D.G.F.P. Vrancea

să restituie în natură reclamantului în calitate de moștenitor al defuncților

S.I. și S.A. imobilul situat în Focșani, compus din demisol, parter și etaj și

431,22 mp teren aferent;

- a stabilit valoarea despăgubirilor

pentru 1071,14 mp teren în contradictoriu cu pârâtele Primăria Focșani și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la suma de 1.006.618.211 lei;

- a obligat reclamantul să restituie

pârâtei D.G.F.P. Vrancea suma de 771.712.182 lei reprezentând despăgubirea

încasată în baza Legii nr. 112/1995 reactualizată;

- a compensat obligația de plată a

pârâților și obligația de restituire a reclamantului până la concurența sumei

de 771.712.182 lei și a obligat pe pârâții Primăria Focșani și Ministerul

Finanțelor Publice pentru Statul Român către reclamant la plata sumei de

234.306.029 lei.

A respins acțiunea față de pârâta

Prefectura Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive.

Tribunalul a reținut că D.G.F.P.

Vrancea are calitate procesuală pasivă, întrucât este unitate deținătoare,

situație dovedită cu procesul-verbal încheiat de aceasta la 12 octombrie 2001

cu persoana îndreptățită (reclamantul S.D.) și raportul de expertiză, acte

aflate la dosar.

A reținut de asemenea calitatea

procesuală pasivă a Statului Român pentru opozabilitatea hotărârii sub aspectul

acordării despăgubirilor cerute de reclamant pentru suprafața de 1074,14 mp

care s-a aflat în domeniul privat al orașului urmare donației și pe care în

prezent se află construcții ale persoanelor fizice.

Pe fond, s-a stabilit că autorii

reclamantului au fost proprietarii imobilului, iar donația făcută de aceștia a

fost constatată nulă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

că, suprafața de 431,22 mp precum și construcția sunt libere, iar pe suprafața

de 1074,14 mp aflată în domeniul privat al orașului se află construcții ale

unor persoane fizice, situație în care conform art. 9 și art. 10 raportat la

art. 33 din Legea nr. 10/2001 au fost obligați la despăgubiri Statul Român și

Primăria Focșani.

Apelurile formulate de Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, de D.G.F.P. Vrancea și de Primăria

Municipiului Focșani au fost admise de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia nr. 136 A din 7 octombrie 2003, sentința civilă nr. 175 din 7

iulie 2003 a Tribunalului Vrancea a fost schimbată în tot în sensul că s-a

respins acțiunea reclamantului S.D. ca fiind prematur introdusă.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, că până în momentul introducerii acțiunii unitatea

deținătoare nu a emis o dispoziție ca răspuns la notificarea prin care

reclamantul a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul

în litigiu și nici nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care donația

din 1960 având ca obiect acest imobil să fi fost anulată, situație față de care

a conchis, că în speță nu ar fi fost parcursă procedura prealabilă

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva deciziei pe care a considerat-o netemeinică și nelegală invocând

prevederile art. 304 pct. 7, 8, și 9 C. proc. civ. și susținând că, în mod

greșit instanța a admis apelurile în afara motivelor scrise depuse de

instituțiile implicate în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și susținute

oral, fără a ține seama în același timp de nerespectarea termenelor precum și a

obligațiilor ce le revenea acestor instituții prin lege și, a substituit

existența dreptului de proprietate al reclamantului (ca urmare a constatării

nulității absolute a contractului de donație) cu opinii insuficient argumentate

din punct de vedere al probatoriilor și prevederilor legale, ceea ce vine în

contradicție cu art. 21 alin. (3) și art. 41 alin. (2) din Constituția

României.

Recursul este fondat.

În primul rând este de reținut, că

situația menționată că în considerentele deciziei recurate în sensul că până în

momentul introducerii acțiunii de către S.D. nu s-ar fi pronunțat nici o

hotărâre judecătorească prin care donația din 1960 având ca obiect imobilul în

litigiu să fi fost anulată, nu corespunde realității.

Înscrisurile aflate la dosarul de

fond nr. 490/C/2003, fac dovada că prin sentința civilă nr. 2153 din 16 mai

2002 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin decizia nr. 451

din 9 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea și devenită irevocabilă

prin decizia civilă nr. 1785 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Galați,

secția civilă, a fost admisă acțiunea lui S.D. și drept consecință s-a

constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.

1132/242 din 1 septembrie 1960 încheiat de autorii reclamantului și Sfatul

Popular al Orașului Focșani cu privire la imobilul situat în Focșani, contract

care a fost desființat.

Reclamantul a completat notificarea

adresată deținătorului, cu hotărârea judecătorească ce atestă că preluarea de

către stat a imobilului s-a făcut fără titlu, însă acesta nu s-a conformat

prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv pct. 2.1 lit. d)

din Normele metodologice de aplicare unitară a legii aprobate prin H.G. nr.

498/2003 și nu a respectat-o.

Pe de altă parte, așa cum rezultă

din actele existente la dosar reclamantul a solicitat restituirea în natură a

clădirii și suprafeței aferente curții, cu notificările adresate conform art.

21 din lege D.G.F.P. Vrancea în a cărei administrare acestea se află, precum și

Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentat al statului și, în temeiul art.

36 alin. (2) din lege a notificat Prefectura Vrancea cerând despăgubiri pentru suprafața

de 1071,14 mp teren, care, urmare unor măsuri de sistematizare nu mai poate fi

restituită în natură.

Prin notele scrise,

recurentul-reclamant a învederat că după pronunțarea sentinței civile nr. 175

din 7 iulie 2003, prefectura a transmis notificarea Primăriei Focșani care a

soluționat-o integral prin decizia nr. 1170 din 19 iulie 2004.

Deținătorul D.G.F.P. Vrancea care

administrează imobilul, situație atestată de procesul verbal încheiat în

temeiul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 între delegații acestuia și

reclamant ca persoană îndreptățită (fila 17 dosar nr. 490/C/2003), precum și

Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al statului, nu au dat curs

notificărilor, neîndeplinindu-și obligațiile ce le reveneau potrivit art. 23

alin. (1) din lege și respectiv Normele aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Neîndeplinirea obligațiilor legale

de către deținătorul notificat, nu poate afecta interesul reclamantului și nu-l

poate lipsi de posibilitatea de a-și apăra prin justiție drepturile legale.

Nepronunțarea de către persoana

juridică notificată prin decizie motivată, constituie în fapt un refuz de

restituire a bunurilor deținute fără titlu, și acest refuz intră în competența

instanței de a fi cenzurat.

În raport de aceste considerente,

curtea de apel a concluzionat în mod greșit că nu s-ar fi parcurs procedura

administrativă și a respins acțiunea ca prematură.

Analizând apelurile formulate de

D.G.F.P. Vrancea în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca

reprezentat al Statului și de Primăria Municipiului Focșani, se constată că

acestea nu sunt întemeiate.

D.G.F.P. a criticat instanța de fond

imputându-i că în mod greșit i-a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive și a obligat-o să restituie reclamantului clădirea și terenul aferent

întrucât aceasta nu are personalitate juridică, clădirea aparține domeniului

public, iar procesul verbal încheiat la 12 octombrie 2001 este lipsit de

relevanță.

Aceste motive urmează a fi

înlăturate, întrucât așa cum rezultă din actele aflate la dosar, D.G.F.P.

Vrancea este unitate deținătoare a clădirii din Focșani, (fostă sediul C.F.S.

Vrancea din cadrul D.G.F.P. până în anul 2001) fără a avea un titlu valabil,

clădire care trebuia să fie restituită proprietarului în decembrie 2002 după desființarea

contractului de donație a cărei nulitate absolută s-a constatat prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă. În calitate de deținător în temeiul

art. 42 din lege și-a asumat obligația prin procesul verbal nr. 11441 din 12

octombrie 2001 de a conserva imobilul până la predarea către proprietar acest

înscris având valoare juridică. Apartenența imobilului la domeniul public este

contrară prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998. Imobilul fiind gol din

2001 nu poate intra sub incidența reglementărilor pentru bunuri de interes

public.

D.G.F.P. Vrancea care a exercitat

calea de atac în nume propriu, având organe de conducere proprii nu poate

susține că este lipsită de personalitate juridică.

Motivul de apel invocat de D.G.F. în

numele Ministerului Finanțelor Publice privind lipsa calității procesuale

pasive a Statului Român pentru capătul de cerere referitor la restituirea în

echivalent a terenului ce nu poate fi restituit în natură, de asemenea urmează

să fie înlăturat, chemarea în judecată a statului fiind făcută pentru

opozabilitatea hotărârii sub aspectul despăgubirilor cerute.

Este de reținut că o parte din

suprafața de teren preluată de stat în 1960 a fost înstrăinată, atribuindu-se

unor persoane fizice care și-au construit locuințe (1071,14 mp) aceasta

neputând fi restituită în natură, ci prin echivalent.

Și motivele de apel invocate de

Primăria Municipiului Focșani referitoare la lipsa calității procesuale pasive

a acesteia și greșita obligare la plata despăgubirilor urmează a fi înlăturate,

întrucât terenul a fost în patrimoniul acesteia ca succesoare a Sfatului

Orășenesc Focșani și a dispus de suprafața de 1071,14 mp ce nu poate fi

restituită în natură așa încât Primăria Municipiului Focșani are calitate

procesuală pasivă în raport de prevederile art. 33 din Legea nr. 10/2001.

Față de toate considerentele arătate

se constată că, în mod corect tribunalul a obligat pârâta D.G.F.P. Vrancea să

restituie reclamantului, în baza art. 1, art. 2, art. 9 și art. 10 din lege

imobilul compus din demisol, parter, etaj și 431,22 mp teren aferent, a

stabilit valoarea despăgubirilor pentru suprafața de 1071,14 mp în baza art. 9

și art. 10 raportat la art. 33 din lege, în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Focșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a

obligat pe reclamant conform art. 19 din lege să restituie D.G.F.P. Vrancea

despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995 reactualizată potrivit

raportului de expertiză și a procedat la compensarea obligației de plată a

pârâtelor și obligația de restituire a reclamantului.

Față de cele ce preced, recursul

declarat de reclamant urmează să fie admis iar decizia recurată urmează să fie

modificată în sensul că se vor respinge apelurile formulate de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 136 A din 7 octombrie 2003 a

Curții de Apel Galați pe care o modifică în sensul că respinge apelurile

formulate de către pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

D.G.F.P. Vrancea și Primăria Focșani împotriva sentinței civile nr. 175 din 7

iulie 2003 a Tribunalului Vrancea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.