ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

civile de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea sub nr. 3840/91/2007 reclamanta S.I. a chemat în judecată

pe pârâta S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea, solicitând instanței prin sentința

ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să emită decizia motivată privind

solicitarea sa de restituire a terenului în suprafață de 215 m.p. intravilan,

situat în Focșani, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, Județul Vrancea.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu face parte dintr-o

suprafață mai mare de 574,52 mp. teren ce a fost situat în Focșani str. M. S.

nr. 8, jud. Vrancea și care, împreună cu casa aflată pe el, au fost preluate de

stat în baza Decretului nr. 171 din 26 martie 1981 pentru care a primit și o

despăgubire în valoare de 14.600 RON.

Casa a fost demolată,

iar pe teren s-au construit ansambluri de locuințe.

Reclamanta a mai

arătat că, urmare a notificării depuse, Primăria Focșani jud. Vrancea, i-a

restituit în natură suprafața de 112 m.p. și a propus acordarea de despăgubiri

pentru suprafața de 247 m.p., în timp ce pentru diferența de 215 m.p. a

înaintat dosarul pentru competentă soluționare la S.C. M. S.A. Focșani, jud.

Vrancea, având în vedere calitatea acesteia de unitatea deținătoare a

diferenței de teren.

Prin întâmpinare,

pârâta S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea, a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, motivată de faptul că imobilul a cărui restituire a

solicitat-o, face parte - în urma privatizării - din patrimoniul său, situație

în care potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Legea 10/2001, măsurile

reparatorii se propun de autoritatea implicată în procesul de privatizare,

respectiv de AVAS București.

Prin încheierea din

27 martie 2008, la solicitarea părților, a fost introdusă în cauză în calitate

de pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.

Prin întâmpinare,

AVAS București, față de obiectul cererii reclamantei, a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, în considerarea faptului că nu a fost notificată

în condițiile legii, iar pe de altă parte, nu are atribuții pentru restituirea

în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești,

solicitate prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Vrancea,

prin Sentința civilă nr. 391 din 22 mai 2008, a admis acțiunea, a constatat că

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, aferente

suprafeței de 215 m.p., teren situat în Focșani, str. Mr. Gh. P. (fostă M. S.).

A respins ca neîntemeiate

excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de S.C. M. S.A. Focșani

jud. Vrancea și A.V.A.S. București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr.

13842 din 20 iulie 2007 emisă de Primăria mun. Focșani, jud. Vrancea, în cadrul

procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, s-a restituit în natură

reclamantei S.I., în calitate de persoană îndreptățită, conform art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, suprafața de 112 m.p. teren situat în

Focșani, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, a propus acordarea de despăgubiri pentru

imobilul casă și teren în suprafață de 247 m.p. și a dispus înaintarea

dosarului la S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, în vederea soluționării

notificării, pentru diferența de 215 m.p. teren.

Această suprafață de

teren face parte din patrimoniul pârâtei S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea,

înființată prin H.G. nr. 1041/1990.

Privatizarea pârâtei

S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, a fost finalizată prin contractul de

vânzare - cumpărare de acțiuni nr. VN din 14 ianuarie 2000 prin care Fondul

Proprietății de Stat - al cărui succesor este Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului - a vândut pachetul de acțiuni deținut, respectiv un număr

de 1.492.370 acțiuni.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri,

în condițiile legii speciale.

Potrivit alin. 3 al

aceluiași text de lege, în situația prevăzută la alin. (1), măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat

privatizarea, sens în care prima instanță a dispus, constatând că reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent aferente suprafeței de

215 m.p. teren.

Tribunalul a apreciat

drept neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de

pârâte, avându-se în vedere că acestea sunt părți în raportul juridic dedus

judecății, pârâta S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, față de Dispoziția nr.

13842 din 20 iulie 2007 a Primăriei Focșani, jud. Vrancea, iar AVAS București,

față de obligația reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

A fost înlăturată

apărarea formulată de AVAS București în sensul că nu a fost notificată,

instanța constatând că reclamanta a formulat notificare prin executor

judecătoresc la 20 iunie 2001, adresată la vremea respectivă Prefecturii Jud.

Vrancea.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel A.V.A.S.- București și S.C. M. S.A. Focșani, jud.

Vrancea.

Prin Decizia civilă

nr. 267/A din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ambele

apeluri au fost respinse ca nefondate.

Astfel, instanța de

apel a apreciat că motivele de apel formulate de pârâta AVAS sunt nefondate, în

cauză neputându-se reține că apelanta nu are calitate procesuală pasivă, în

condițiile în care suprafața de teren revendicată este deținută de o societate

comercială privatizată.

S-a apreciat că prima

instanță în mod corect a reținut că în speță, fiind aplicabile dispozițiile

art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, pârâta A.V.A.S.

București, are calitate procesuală pasivă, întrucât este instituția publică ce

a efectuat privatizarea societății SC M. S.A. Focșani, jud. Vrancea.

Și criticile

formulate de pârâta SC M. SA au fost găsite ca nefondate de instanța de apel,

apreciindu-se este lipsită de relevanță împrejurarea că aceasta, privatizată

fiind, nu ar avea obligația de a propune reclamantei măsuri reparatorii prin

echivalent și, totodată, s-a constatat că în mod corect Primăria Municipiului

Focșani a dispus înaintarea notificării către aceasta, dată fiind calitatea sa

de unitate deținătoare a diferenței de teren de 215 mp de la adresa în litigiu.

Astfel, SC M. SA este

instituția ce cunoaște situația juridică a terenului și în funcție de aceasta

s-a stabilit dreptul petentei la despăgubiri.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, ambele pârâte au formulat recurs.

Recurenta pârâtă SC

M. SA, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe ipoteza prevăzută

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluția instanței de apel prin care

s-a confirmat în cauză calitatea sa procesuală pasivă, reținându-se că aceasta

decurge din calitatea sa de unitate deținătoare a diferenței de teren de 215

mp, motiv pentru care i-a și fost înaintată notificarea de către Primăria

Municipiului Focșani, prin dispoziția nr. 13842 din 20 iulie 2007.

Recurenta susține că

soluția este nelegală, deoarece în speță sunt incidente dispozițiile art. 29

alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea

nr. 247/2005, recurenta fiind în prezent integral privatizată.

În aceste condiții,

intimata reclamantă are dreptul la despăgubiri de la instituția care a fost

implicată în privatizare, în speță, de la pârâta AVAS București.

Se mai arată de către

recurentă că din actele depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că aceasta

s-a constituit prin hotărâre de guvern în anul 1991, prin reorganizarea fostei

filiale Vrancea a Autorității Naționale pentru Turism, iar în cursul anilor

1992 - 2000, societatea a fost integral privatizată de către Fondul

Proprietății de Stat, al cărui succesor este Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, cealaltă pârâtă a cauzei.

În atare situație,

Primarul Municipiului Focșani trebuia să o îndrume pe reclamantă să adreseze o

cerere în despăgubiri către A.V.A.S., potrivit dispozițiilor legale, iar nu să

înainteze notificarea la SC M. SA.

Înscrisurile

administrate de recurentă cu privire la privatizare, mai susține aceasta,

demonstrează faptul că privatizarea sa a avut loc în condițiile legii, cu

respectarea tuturor normelor în materie și de către instituțiile statului

abilitate legal în acest sens.

Recurenta conchide că

este lipsită de calitate procesuală pasivă în cauză, calitate care revine

instituției publice implicate în privatizarea sa, respectiv, AVAS București.

Recurenta pârâtă

AVAS, în recursul său, s-a prevalat de ipotezele de nelegalitate reglementate

de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta

învederează că singurul argument reținut de instanța de fond pentru confirmarea

calității sale procesuale pasive în cauză, a fost acela că suprafața de teren

revendicată este deținută de o societate comercială privatizată.

Având în vedere

obiectul cererii de chemare în judecată, recurenta, prin întâmpinarea formulată

în termen legal la prima instanță, a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii formulate împotriva sa.

Cu privire la primul

capăt de cerere, recurenta susține că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, AVAS nu este competentă a

dispune restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și nici

pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor

în condițiile legii speciale, atunci când restituirea în natură nu este

posibilă.

Or, instanțele

pronunțând hotărârile în contradictoriu cu AVAS, au încălcat principiul

disponibilității și dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit

cărora: "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecații", critica fiind circumscrisă de recurentă,

prevederilor ipotezei de recurs reglementată de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

AVAS nu a fost niciodată notificată de către intimata reclamantă, astfel că

acțiunea formulată în contradictoriu cu recurenta pârâtă AVAS, este

inadmisibilă, întrucât nu poate fi obligată să se pronunțe asupra unei

notificări cu a cărei soluționare nu a fost legal învestită, legea speciala

instituind o procedură administrativă prealabilă și obligatorie, care față de

AVAS nu a fost parcursă.

Așa cum rezultă și din

cererea introductivă de instanță, pentru imobilul revendicat în prezenta cauză,

reclamanta a adresat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

Primăriei Municipiului Focșani, instituție care, în ceea ce privește suprafața

de teren ce face obiectul prezentei cauze, a declinat spre competentă

soluționare notificarea reclamantei către pârâta SC M. SA, instituție care până

la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu s-a pronunțat asupra

acesteia printr-o decizie motivată.

Față de temeiul

juridic invocat de reclamantă, respectiv Legea nr. 10/2001, recurenta apreciază

ca cererea de chemare în judecată, alături de condițiile generale de

admisibilitate a unei acțiuni civile, trebuie să îndeplinească și o condiție

specială de admisibilitate, respectiv parcurgerea procedurii administrative

prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, prealabilă și

obligatorie.

În conformitate cu

art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, acțiunea în justiție are un

caracter subsidiar și facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea

procedurii administrative.

Recurenta mai artă

că, potrivit legii, persoana îndreptățită, nemulțumită de modul de rezolvare a

cererii de restituire în natură sau, după caz, de stabilire a măsurilor

reparatorii prin echivalent, are la îndemână acțiunea în justiție (contestație)

ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la data când i-a fost

comunicată decizia, text din interpretarea căruia rezultă că instanța de

judecată nu are competența să se pronunțe asupra cererii de restituire în

natură sau de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, decât după

soluționarea acesteia pe cale administrativă, și doar în contradictoriu cu

instituția notificată.

În consecință, față

de cele arătate, recurenta susține că decizia atacată a fost pronunțată cu

încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale indicate, motiv de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, se opinează

că în speță nu-și găsesc aplicabilitatea nici dispozițiile Deciziei XX/2007

pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție,

deoarece AVAS București nu poate fi acuzată de pasivitate, atâta vreme cât nici

până la această dată nu a fost învestită în mod legal cu soluționarea

notificării formulate de reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001, fie direct

de către reclamanta, fie prin declinare de competență de către entitatea

investită inițial în termen legal.

Pentru ca AVAS să

poată sta legal în judecată în prezenta cauză, mai arată recurenta, este

necesar ca reclamanta să producă dovada că a învestit AVAS-ul în termenul

expres prevăzut de legea specială, cu soluționarea unei notificări privind

imobilul revendicat; imobilul revendicat să fie evidențiat în patrimoniul unei

societăți comerciale aflate în portofoliul AVAS sau în a cărei privatizare a

fost implicată instituția recurentă.

În concluzie, cum în

speță aceste condiții esențiale nu sunt îndeplinite cumulativ, recurenta

solicită instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și,

admițându-se apelul său, să se dispună, în principal, respingerea cererii

formulate împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive, iar, în

subsidiar, să se dispună casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recurs nu s-au

administrat alte probe, iar recurenta AVAS a depus la dosar și note scrise.

Pe parcursul

soluționării cauzei în recurs, intimata reclamantă S.I. a decedat, fiind depuse

la dosar atât copia certificatului de deces cât și a certificatului de

moștenitor emis de pe urma acesteia, certificat nr. 40 din 23 septembrie 2009

eliberat de BNP M.R. din București și din care reiese că moștenitori ai

acesteia sunt: S.M. și S.I., către care a operat transmisiunea legală de

calitate procesuală activă, potrivit cererii acestora.

Recursul AVAS urmează

a fi respins ca nefondat, în timp ce, recursul formulat de pârâta SC M. SA

Focșani, va fi admis, potrivit celor ce succed.

Cauza dedusă

judecății presupune soluționarea pe fond a pretențiilor formulate de intimata

reclamantă inițială a cauzei (în prezent, decedată) prin notificarea nr. 169

din 20 iunie 2001, adresată Primăriei Municipiului Focșani, conform celor

statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, prin

pronunțarea Deciziei în interesul legii nr. XX/2007.

Prin notificarea

menționată, reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din teren

în suprafață de 574,32 mp și construcție (între timp, demolată), situat în

Focșani, Str. M. S. nr. 8 (actuală, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis) ce a fost

preluat abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 171/1970.

Prin dispoziția nr.

11951 din 27 februarie 2007, modificată prin dispoziția nr. 13842 din 20 iulie

2007, ambele emise de Primarul Municipiului Focșani, s-a restituit reclamantei

în natură o suprafață de 112 mp din teren și s-a propus acordarea de

despăgubiri pentru construcția demolată ca și pentru o suprafață de 247 mp

ocupată de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea (construirea unui

hotel), în timp ce pentru diferența de teren de 215 mp, prin aceeași

dispoziție, s-a dispus înaintarea notificării împreună cu actele doveditoare

către SC M. SA, în calitatea de unitate deținătoare.

SC M. SA avea

obligația de a soluționa notificarea în termenul imperativ prevăzut de art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, de 60 de zile de la data la care

notificarea i-a fost înaintată de Primărie și întrucât nu a procedat în

consecință, reclamanta a recurs la solicitarea în instanță a cenzurării

refuzului nejustificat de a emite decizie motivată, având ca obiect partea din

notificare nesoluționată de Primărie și cu care în mod legal a fost învestită

societatea menționată, în calitate de unitate deținătoare.

Soluționarea cererii

de chemare în judecată presupune că instanța cenzurează pasivitatea unității

deținătoare sau a entității învestite cu soluționarea notificării și face

aplicarea directă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, substituind conduita

omisivă a pârâtului (pârâților) chemați în judecată.

Pe parcursul

soluționării cauzei, pârâta chemată în judecată, SC M. SA Focșani a învederat

și a făcut dovada că este o societate integral privatizată ce a luat naștere în

baza H.G. nr. 1041/1990, privatizarea fiind efectuată prin intermediul fostului

FPS, succedat de recurenta AVAS, motiv pentru care a invocat excepția lipsei

sale de calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

În raport de aceste

apărări ale pârâtei, la termenul de judecată din 27 martie 2008, intimata

reclamantă a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, sens în care s-a dispus

prin încheierea de ședință de la acea dată, AVAS fiind citată cu copia cererii

de chemare în judecată, a dispozițiilor emise de Primar pentru soluționarea

parțială a notificării, a întâmpinării formulate de pârâta inițială, SC M. SA

ca și de pe încheierea din 27 martie 2008.

Momentul citării și

introducerii în cauză a AVAS reprezintă momentul de la care derularea

procedurii de soluționare a notificării i-a devenit opozabilă, astfel că Înalta

Curte apreciază că în mod neîntemeiat se susține de către recurenta AVAS

excepția inadmisibilității cererii formulate în contradictoriu cu această

pârâtă, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii prin

adresarea formală a notificării fie de către reclamantă, fie prin înaintarea ei

de către SC M. SA.

Nici excepția lipsei

calității procesuale pasive a recurentei AVAS nu poate fi primită, instanțele

anterioare dezlegând această excepție pe temeiul dispozițiilor art. 29 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în condițiile în care s-a

reținut că privatizarea SC M. SA Focșani s-a finalizat în anul 2000 (deși

privatizarea integrală este ulterioară), excepție care se confirmă în prezent,

ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului de către reclamantă ce ar

fi presupus reevaluarea posibilității de restituire în natură, obligație care,

nu ar fi căzut în sarcina AVAS-ului, dacă s-ar fi constatat că este posibilă

executarea ei în natură (restituirea celor 215 mp teren).

Ca atare, potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 instituția publică

implicată în privatizarea unei societăți comerciale (SC M. SA) în patrimoniul

căreia este evidențiat imobilul a cărui restituire s-a solicitat, este cea

căreia îi revine obligația de a face propunerea de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent, sens în care se va dispune, astfel cum recurenta

SC M. SA a susținut în mod corect prin motivele de recurs.

În consecință, Înalta

Curte, în baza art. 312 alin. (1) va respinge ca nefondat recursul formulat de

AVAS și va admite recursul promovat de pârâta SC M. SA, în aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) cu ref. la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Se va dispune modificarea

deciziei atacate și în baza art. 296 C. proc. civ., se va admite apelul

formulat de SC M. SA, astfel că, sentința apelată va fi schimbată în parte, în

sensul obligării pârâtei AVAS să emită decizie de propunere a măsurilor

reparatorii prin echivalent pentru terenul de 215 mp din Focșani, Str. Mr. Gh.

P. nr. 1 bis, jud. Vrancea în favoarea moștenitorilor reclamantei, în

conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

republicată; se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC M.

SA și se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; vor

fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva

Deciziei nr. 267/A din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Admite recursul

declarat de pârâta SC M. SA Focșani împotriva aceleiași decizii.

Modifică decizia

recurată.

Admite apelul declarat

de SC M. SA Focșani, schimbă în parte Sentința nr. 391 din 22 mai 2008 a

Tribunalului Vrancea, în sensul că obligă pe pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului să emită decizie de propunere a măsurilor

reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 215 mp., situat în

Focșani, str. M. Gh. P. nr. 1 bis, jud. Vrancea.

Admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA Focșani și respinge cererea

formulată în contradictoriu cu aceasta.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței și deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 martie 2010.