ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2010

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 3840/91/2007 reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să emită decizia motivată privind solicitarea sa de restituire a terenului în suprafață de 215 m.p. intravilan, situat în Focșani, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, Județul Vrancea. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare de 574,52 mp. teren ce a fost situat în Focșani str. M. S. nr. 8, jud. Vrancea și care, împreună cu casa aflată pe el, au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 171 din 26 martie 1981 pentru care a primit și o despăgubire în valoare de 14.600 RON.

Casa a fost demolată, iar pe teren s-au construit ansambluri de locuințe. Reclamanta a mai arătat că, urmare a notificării depuse, Primăria Focșani jud. Vrancea, i-a restituit în natură suprafața de 112 m.p. și a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 247 m.p., în timp ce pentru diferența de 215 m.p. a înaintat dosarul pentru competentă soluționare la S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, având în vedere calitatea acesteia de unitatea deținătoare a diferenței de teren. Prin întâmpinare, pârâta S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că imobilul a cărui restituire a solicitat-o, face parte - în urma privatizării - din patrimoniul său, situație în care potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Legea 10/2001, măsurile reparatorii se propun de autoritatea implicată în procesul de privatizare, respectiv de AVAS București.

Prin încheierea din 27 martie 2008, la solicitarea părților, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București. Prin întâmpinare, AVAS București, față de obiectul cererii reclamantei, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în considerarea faptului că nu a fost notificată în condițiile legii, iar pe de altă parte, nu are atribuții pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, solicitate prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Tribunalul Vrancea, prin Sentința civilă nr. 391 din 22 mai 2008, a admis acțiunea, a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, aferente suprafeței de 215 m.p., teren situat în Focșani, str. Mr.

Gh. P. (fostă M. S.). A respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea și A.V.A.S. București. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr. 13842 din 20 iulie 2007 emisă de Primăria mun. Focșani, jud. Vrancea, în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, s-a restituit în natură reclamantei S.I., în calitate de persoană îndreptățită, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, suprafața de 112 m.p. teren situat în Focșani, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă și teren în suprafață de 247 m.p. și a dispus înaintarea dosarului la S.C.

M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, în vederea soluționării notificării, pentru diferența de 215 m.p. teren. Această suprafață de teren face parte din patrimoniul pârâtei S.C. M. S.A. Focșani jud. Vrancea, înființată prin H.G. nr. 1041/1990. Privatizarea pârâtei S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, a fost finalizată prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. VN din 14 ianuarie 2000 prin care Fondul Proprietății de Stat - al cărui succesor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - a vândut pachetul de acțiuni deținut, respectiv un număr de 1.492.370 acțiuni. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale.

Potrivit alin. 3 al aceluiași text de lege, în situația prevăzută la alin. (1), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea, sens în care prima instanță a dispus, constatând că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent aferente suprafeței de 215 m.p. teren. Tribunalul a apreciat drept neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte, avându-se în vedere că acestea sunt părți în raportul juridic dedus judecății, pârâta S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea, față de Dispoziția nr. 13842 din 20 iulie 2007 a Primăriei Focșani, jud. Vrancea, iar AVAS București, față de obligația reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

A fost înlăturată apărarea formulată de AVAS București în sensul că nu a fost notificată, instanța constatând că reclamanta a formulat notificare prin executor judecătoresc la 20 iunie 2001, adresată la vremea respectivă Prefecturii Jud. Vrancea. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A.V.A.S.- București și S.C. M. S.A. Focșani, jud. Vrancea. Prin Decizia civilă nr. 267/A din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate. Astfel, instanța de apel a apreciat că motivele de apel formulate de pârâta AVAS sunt nefondate, în cauză neputându-se reține că apelanta nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care suprafața de teren revendicată este deținută de o societate comercială privatizată.

S-a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut că în speță, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, pârâta A.V.A.S. București, are calitate procesuală pasivă, întrucât este instituția publică ce a efectuat privatizarea societății SC M. S.A. Focșani, jud. Vrancea. Și criticile formulate de pârâta SC M. SA au fost găsite ca nefondate de instanța de apel, apreciindu-se este lipsită de relevanță împrejurarea că aceasta, privatizată fiind, nu ar avea obligația de a propune reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent și, totodată, s-a constatat că în mod corect Primăria Municipiului Focșani a dispus înaintarea notificării către aceasta, dată fiind calitatea sa de unitate deținătoare a diferenței de teren de 215 mp de la adresa în litigiu.

Astfel, SC M. SA este instituția ce cunoaște situația juridică a terenului și în funcție de aceasta s-a stabilit dreptul petentei la despăgubiri. În termen legal, împotriva acestei decizii, ambele pârâte au formulat recurs. Recurenta pârâtă SC M. SA, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluția instanței de apel prin care s-a confirmat în cauză calitatea sa procesuală pasivă, reținându-se că aceasta decurge din calitatea sa de unitate deținătoare a diferenței de teren de 215 mp, motiv pentru care i-a și fost înaintată notificarea de către Primăria Municipiului Focșani, prin dispoziția nr. 13842 din 20 iulie 2007. Recurenta susține că soluția este nelegală, deoarece în speță sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, recurenta fiind în prezent integral privatizată.

În aceste condiții, intimata reclamantă are dreptul la despăgubiri de la instituția care a fost implicată în privatizare, în speță, de la pârâta AVAS București. Se mai arată de către recurentă că din actele depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că aceasta s-a constituit prin hotărâre de guvern în anul 1991, prin reorganizarea fostei filiale Vrancea a Autorității Naționale pentru Turism, iar în cursul anilor 1992 - 2000, societatea a fost integral privatizată de către Fondul Proprietății de Stat, al cărui succesor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cealaltă pârâtă a cauzei. În atare situație, Primarul Municipiului Focșani trebuia să o îndrume pe reclamantă să adreseze o cerere în despăgubiri către A.V.A.S., potrivit dispozițiilor legale, iar nu să înainteze notificarea la SC M. SA.

Înscrisurile administrate de recurentă cu privire la privatizare, mai susține aceasta, demonstrează faptul că privatizarea sa a avut loc în condițiile legii, cu respectarea tuturor normelor în materie și de către instituțiile statului abilitate legal în acest sens. Recurenta conchide că este lipsită de calitate procesuală pasivă în cauză, calitate care revine instituției publice implicate în privatizarea sa, respectiv, AVAS București. Recurenta pârâtă AVAS, în recursul său, s-a prevalat de ipotezele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta învederează că singurul argument reținut de instanța de fond pentru confirmarea calității sale procesuale pasive în cauză, a fost acela că suprafața de teren revendicată este deținută de o societate comercială privatizată.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, recurenta, prin întâmpinarea formulată în termen legal la prima instanță, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii formulate împotriva sa. Cu privire la primul capăt de cerere, recurenta susține că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, AVAS nu este competentă a dispune restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și nici pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. Or, instanțele pronunțând hotărârile în contradictoriu cu AVAS, au încălcat principiul disponibilității și dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., potrivit cărora: "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații", critica fiind circumscrisă de recurentă, prevederilor ipotezei de recurs reglementată de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Pe de altă parte, AVAS nu a fost niciodată notificată de către intimata reclamantă, astfel că acțiunea formulată în contradictoriu cu recurenta pârâtă AVAS, este inadmisibilă, întrucât nu poate fi obligată să se pronunțe asupra unei notificări cu a cărei soluționare nu a fost legal învestită, legea speciala instituind o procedură administrativă prealabilă și obligatorie, care față de AVAS nu a fost parcursă.

Așa cum rezultă și din cererea introductivă de instanță, pentru imobilul revendicat în prezenta cauză, reclamanta a adresat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, Primăriei Municipiului Focșani, instituție care, în ceea ce privește suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze, a declinat spre competentă soluționare notificarea reclamantei către pârâta SC M. SA, instituție care până la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu s-a pronunțat asupra acesteia printr-o decizie motivată. Față de temeiul juridic invocat de reclamantă, respectiv Legea nr. 10/2001, recurenta apreciază ca cererea de chemare în judecată, alături de condițiile generale de admisibilitate a unei acțiuni civile, trebuie să îndeplinească și o condiție specială de admisibilitate, respectiv parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, prealabilă și obligatorie.

În conformitate cu art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, acțiunea în justiție are un caracter subsidiar și facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative. Recurenta mai artă că, potrivit legii, persoana îndreptățită, nemulțumită de modul de rezolvare a cererii de restituire în natură sau, după caz, de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, are la îndemână acțiunea în justiție (contestație) ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicată decizia, text din interpretarea căruia rezultă că instanța de judecată nu are competența să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, decât după soluționarea acesteia pe cale administrativă, și doar în contradictoriu cu instituția notificată.

În consecință, față de cele arătate, recurenta susține că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale indicate, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Totodată, se opinează că în speță nu-și găsesc aplicabilitatea nici dispozițiile Deciziei XX/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece AVAS București nu poate fi acuzată de pasivitate, atâta vreme cât nici până la această dată nu a fost învestită în mod legal cu soluționarea notificării formulate de reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001, fie direct de către reclamanta, fie prin declinare de competență de către entitatea investită inițial în termen legal.

Pentru ca AVAS să poată sta legal în judecată în prezenta cauză, mai arată recurenta, este necesar ca reclamanta să producă dovada că a învestit AVAS-ul în termenul expres prevăzut de legea specială, cu soluționarea unei notificări privind imobilul revendicat; imobilul revendicat să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale aflate în portofoliul AVAS sau în a cărei privatizare a fost implicată instituția recurentă. În concluzie, cum în speță aceste condiții esențiale nu sunt îndeplinite cumulativ, recurenta solicită instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, admițându-se apelul său, să se dispună, în principal, respingerea cererii formulate împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive, iar, în subsidiar, să se dispună casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recurs nu s-au administrat alte probe, iar recurenta AVAS a depus la dosar și note scrise. Pe parcursul soluționării cauzei în recurs, intimata reclamantă S.I. a decedat, fiind depuse la dosar atât copia certificatului de deces cât și a certificatului de moștenitor emis de pe urma acesteia, certificat nr. 40 din 23 septembrie 2009 eliberat de BNP M.R. din București și din care reiese că moștenitori ai acesteia sunt: S.M. și S.I., către care a operat transmisiunea legală de calitate procesuală activă, potrivit cererii acestora. Recursul AVAS urmează a fi respins ca nefondat, în timp ce, recursul formulat de pârâta SC M. SA Focșani, va fi admis, potrivit celor ce succed.

Cauza dedusă judecății presupune soluționarea pe fond a pretențiilor formulate de intimata reclamantă inițială a cauzei (în prezent, decedată) prin notificarea nr. 169 din 20 iunie 2001, adresată Primăriei Municipiului Focșani, conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, prin pronunțarea Deciziei în interesul legii nr. XX/2007. Prin notificarea menționată, reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 574,32 mp și construcție (între timp, demolată), situat în Focșani, Str. M. S. nr. 8 (actuală, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis) ce a fost preluat abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 171/1970.

Prin dispoziția nr. 11951 din 27 februarie 2007, modificată prin dispoziția nr. 13842 din 20 iulie 2007, ambele emise de Primarul Municipiului Focșani, s-a restituit reclamantei în natură o suprafață de 112 mp din teren și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată ca și pentru o suprafață de 247 mp ocupată de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea (construirea unui hotel), în timp ce pentru diferența de teren de 215 mp, prin aceeași dispoziție, s-a dispus înaintarea notificării împreună cu actele doveditoare către SC M. SA, în calitatea de unitate deținătoare.

SC M. SA avea obligația de a soluționa notificarea în termenul imperativ prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, de 60 de zile de la data la care notificarea i-a fost înaintată de Primărie și întrucât nu a procedat în consecință, reclamanta a recurs la solicitarea în instanță a cenzurării refuzului nejustificat de a emite decizie motivată, având ca obiect partea din notificare nesoluționată de Primărie și cu care în mod legal a fost învestită societatea menționată, în calitate de unitate deținătoare. Soluționarea cererii de chemare în judecată presupune că instanța cenzurează pasivitatea unității deținătoare sau a entității învestite cu soluționarea notificării și face aplicarea directă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, substituind conduita omisivă a pârâtului (pârâților) chemați în judecată.

Pe parcursul soluționării cauzei, pârâta chemată în judecată, SC M. SA Focșani a învederat și a făcut dovada că este o societate integral privatizată ce a luat naștere în baza H.G. nr. 1041/1990, privatizarea fiind efectuată prin intermediul fostului FPS, succedat de recurenta AVAS, motiv pentru care a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

În raport de aceste apărări ale pârâtei, la termenul de judecată din 27 martie 2008, intimata reclamantă a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, sens în care s-a dispus prin încheierea de ședință de la acea dată, AVAS fiind citată cu copia cererii de chemare în judecată, a dispozițiilor emise de Primar pentru soluționarea parțială a notificării, a întâmpinării formulate de pârâta inițială, SC M. SA ca și de pe încheierea din 27 martie 2008. Momentul citării și introducerii în cauză a AVAS reprezintă momentul de la care derularea procedurii de soluționare a notificării i-a devenit opozabilă, astfel că Înalta Curte apreciază că în mod neîntemeiat se susține de către recurenta AVAS excepția inadmisibilității cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii prin adresarea formală a notificării fie de către reclamantă, fie prin înaintarea ei de către SC M. SA.

Nici excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei AVAS nu poate fi primită, instanțele anterioare dezlegând această excepție pe temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în condițiile în care s-a reținut că privatizarea SC M. SA Focșani s-a finalizat în anul 2000 (deși privatizarea integrală este ulterioară), excepție care se confirmă în prezent, ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului de către reclamantă ce ar fi presupus reevaluarea posibilității de restituire în natură, obligație care, nu ar fi căzut în sarcina AVAS-ului, dacă s-ar fi constatat că este posibilă executarea ei în natură (restituirea celor 215 mp teren).

Ca atare, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 instituția publică implicată în privatizarea unei societăți comerciale (SC M. SA) în patrimoniul căreia este evidențiat imobilul a cărui restituire s-a solicitat, este cea căreia îi revine obligația de a face propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, sens în care se va dispune, astfel cum recurenta SC M. SA a susținut în mod corect prin motivele de recurs. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) va respinge ca nefondat recursul formulat de AVAS și va admite recursul promovat de pârâta SC M. SA, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) cu ref. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se va dispune modificarea deciziei atacate și în baza art. 296 C. proc. civ., se va admite apelul formulat de SC M. SA, astfel că, sentința apelată va fi schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei AVAS să emită decizie de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul de 215 mp din Focșani, Str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, jud. Vrancea în favoarea moștenitorilor reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată; se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA și se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva Deciziei nr. 267/A din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Focșani împotriva aceleiași decizii. Modifică decizia recurată. Admite apelul declarat de SC M. SA Focșani, schimbă în parte Sentința nr. 391 din 22 mai 2008 a Tribunalului Vrancea, în sensul că obligă pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizie de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 215 mp., situat în Focșani, str. M. Gh. P. nr. 1 bis, jud. Vrancea. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA Focșani și respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2010.