ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 12 februarie 2010, reclamanta S.M.V. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei care să conțină despăgubirile pentru imobilul din Focșani, str. P. nr. X, județul Vrancea, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și cheltuieli de judecată.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, raportat la faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este entitate aparținând administrației publice centrale, excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Autoritatea pârâtă a precizat că dosarul a fost trimis la evaluare, fiind efectuat raportul de către evaluatorul autorizat, iar cuantumul despăgubirilor fiind de 48.223 RON. În ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010, raportul a fost aprobat, după ce anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare, în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce au fost actualizate cu indicele de actualizare.

Prin urmare, pârâta a solicitat să se constate că cererea de emitere a deciziei a rămas fără obiect. Prin Sentința civilă nr. 428 din 29 martie 2010, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1544 din 28 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte în consecință; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.M.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantei titlul de despăgubiri conform raportului de expertiză evaluatoare pentru imobilul din Focșani, str. P. nr. X, județul Vrancea; a respins cererea privind aplicarea art. 1075 C. Civ., ca neîntemeiată și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata către reclamantă a sumei de 714 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin notificarea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.066 mp și diferența de despăgubiri bănești pentru casa demolată situată în Focșani, strada P. nr. X, județul Vrancea. Prin Dispoziția nr. 13548 din 31 mai 2007, Primarul Municipiului Focșani a propus acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, iar pentru teren s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Prin Sentința civilă nr. 549/2007, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea acesteia și a anulat în parte dispoziția primarului nr. 13548/2007, dispunând obligarea primăriei Municipiului Focșani la predarea către reclamantă a terenului echivalent în suprafață de 490 mp situat în Focșani, Cartier Sud, str. C.C.F..

În baza Sentinței mai sus amintite, definitivă și irevocabilă, Primăria Municipiului Focșani a emis Dispoziția nr. 12186 din 4 aprilie 2008, prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 490 mp și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată situată în Focșani, strada P. nr. X, județul Vrancea. Dosarul aferent dispozițiilor mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat cu nr. 41138/CC. Ulterior, dosarul a fost trimis la evaluare, fiind efectuat raportul de evaluatorul autorizat, O.S., cuantumul despăgubirilor fiind de 48.223 RON.

În ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010, raportul a fost aprobat, după ce anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare, în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce au fost actualizate cu indicele de actualizare. Din analiza situației de fapt și de drept reținute, instanța de fond a constatat că nu există o identitate între persoana pârâtului și A.N.R.P., având în vedere împrejurarea că obiectul acțiunii este obligarea la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire urmare a emiterii raportului de evaluare a imobilului care a făcut obiectul dispoziției și sentinței irevocabile în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, atribuție prevăzută în temeiul Legii nr. 247/2005 în sarcina pârâtei C.C.S.D., pârâta A.N.R.P.

având în această etapă a procedurii de restituire exclusiv atribuții de coordonare a activității C.C.S.D., iar nu în mod direct obligația evaluării și emiterii titlului de despăgubire. Ulterior, a reținut judecătorul fondului, pârâta A.N.R.P. are obligația, urmare a opțiunii care va fi exercitată de către reclamantă, să emită fie titlul de plată, fie titlul de conversie, aspect care însă nu a făcut obiectul prezentei cauze, considerente care au condus la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și respingerea în consecință a acțiunii formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

În mod corespunzător celor anterior reținute, Curtea a apreciat că în mod nejustificat pârâta CCSD a refuzat să emită titlul de despăgubire, nefiind atașat în acest la dosar, deși a menționat chiar prin întâmpinare faptul că ar fi fost emis, împrejurare care nu a fost confirmată de către reclamantă, considerente care au condus, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, la admiterea în parte a acțiunii, respectiv obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantei titlul de despăgubiri conform raportului de expertiză evaluatoare pentru imobilul din Focșani, str. P. nr. X, județul Vrancea. Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 1075 C. civ., reclamanta având posibilitatea să apeleze la calea procesuală reglementată de art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2005.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâta la plata sumei de 714 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat conform chitanței fiscale atașate cauzei, corespunzător culpei procesuale în care se află autoritatea publică pârâtă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că instanța de fond, în mod greșit, a obligat-o la emiterea deciziei conform raportului de expertiză evaluatorie pentru imobilul din Focșani, strada P. nr. X, județul Vrancea.

Astfel, deși instanța de fond reține că „în Ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010, raportul de evaluare a fost aprobat, după ce anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare, în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce au fost actualizate cu indicele de inflație", în dispozitiv a obligat autoritatea la emiterea deciziei conform raportului, fără a lua în considerare despăgubirile încasate la preluare de către reclamantă. Un alt aspect pentru care este criticată sentința atacată este faptul că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că pârâta nu și-a executat obligația de emitere a deciziei conform raportului de evaluare, deoarece a fost atașat borderoul de emitere a deciziei, prin care aceasta a fost trimisă reclamantei.

Pe de altă parte, susține recurenta, instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 RON, în condițiile în care decizia a fost emisă încă din data de 29 ianuarie 2010 și a fost trimisă reclamantei, conform borderoului atașat la dosarul cauzei, astfel încât obligația de emitere a deciziei a fost îndeplinită. Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind lipsită de obiect. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 12 februarie 2010, reclamanta S.M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea autorității pârâte la emiterea deciziei care să conțină despăgubirile pentru imobilul situat în Focșani, str. P. nr. X, județul Vrancea și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține situația de fapt potrivit căreia dosarul aferent Dispoziției nr. 12186 din 4 aprilie 2008 emisă de Primăria Municipiului Focșani în favoarea reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și fiind înregistrat cu nr. 41138/CC.

Cu ocazia analizării dosarului sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, s-a constatat că este legală respingerea cererii de restituire în natură. Dosarul a fost trimis la evaluare, fiind efectuat raportul de evaluatorul autorizat, O.S., cuantumul despăgubirilor fiind de 48.223 RON.

Înalta Curte remarcă faptul că, deși autoritatea pârâtă a învederat în fața instanței de fond împrejurarea că, în ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010, raportul de evaluare a fost aprobat, după ce, anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare, în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce au fost actualizate cu indicele de inflație și deși, Curtea de apel a reținut această situație de fapt în considerentele sentinței atacate, totuși, prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire conform raportului de expertiză evaluatorie, fără a lua în considerare despăgubirile încasate de reclamantă.

În etapa procesuală a recursului, recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a învederat și a făcut dovada emiterii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a Deciziei nr. 7296 din 29 ianuarie 2010, prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei S.M.V. în cuantum de 27.775,02 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 20.447,98 RON, respectiv 29.974,9 RON, încasate în anul 1979, actualizate cu coeficientul de actualizare, din valoarea stabilită în raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 4438/CC din 5 septembrie 2008. Față de această împrejurare, Înalta Curte reține că se impune respingerea, ca rămasă fără obiect, a cererii de chemare în judecată.

4.2. În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, Înalta Curte ca înlătura apărările formulate de recurenta-pârâtă în sensul inexistenței culpei sale procesuale întrucât și-a îndeplinit obligația de emitere a deciziei la data de 29 ianuarie 2010, reținând faptul că, într-adevăr, Decizia nr. 7296 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 29 ianuarie 2010, însă a fost comunicată reclamantei la data de 22 aprilie 2010, astfel cum rezultă din borderoul atașat la dosarul cauzei, ulterior deci introducerii cererii de chemare în judecată. Susținerile recurentei-pârâte în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, potrivit art. 274 - 276 C. proc.

civ., întrucât nu a contestat pretențiile reclamantei, iar acțiunea a fost admisă în parte, nu pot fi primite, atâta timp cât reclamanta a sesizat instanța ca urmare a conduitei pârâtei care nu a soluționat, până la data de 12 februarie 2010 (data introducerii acțiunii la Tribunalul București) cererea de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Culpa autorității pârâte a fost dovedită, întrucât aceasta trebuia să depună toate diligențele pentru a-și îndeplini obligațiile legale într-un termen rezonabil, fără a fi necesară declanșarea unei proceduri judiciare. Prin urmare, instanța de control judiciar va menține dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 RON.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 1544 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012. Procesat de GGC - LM