ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 12 februarie 2010,

reclamanta S.M.V. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei

care să conțină despăgubirile pentru imobilul din Focșani, str. P. nr. X,

județul Vrancea, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de

100 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești, precum și cheltuieli de judecată.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, raportat la

faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este entitate

aparținând administrației publice centrale, excepția lipsei calității

procesuale pasive și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiate.

Autoritatea pârâtă a precizat

că dosarul a fost trimis la evaluare, fiind efectuat raportul de către

evaluatorul autorizat, iar cuantumul despăgubirilor fiind de 48.223 RON. În

ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010, raportul a fost

aprobat, după ce anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare,

în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce au fost actualizate cu indicele de

actualizare.

Prin urmare, pârâta a

solicitat să se constate că cererea de emitere a deciziei a rămas fără obiect.

Prin Sentința civilă

nr. 428 din 29 martie 2010, a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 1544 din 28 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea

formulată împotriva acestei pârâte în consecință; a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta S.M.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantei titlul de

despăgubiri conform raportului de expertiză evaluatoare pentru imobilul din

Focșani, str. P. nr. X, județul Vrancea; a respins cererea privind aplicarea

art. 1075 C. Civ., ca neîntemeiată și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor la plata către reclamantă a sumei de 714 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia,

prin notificarea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1.066 mp și diferența de despăgubiri bănești pentru

casa demolată situată în Focșani, strada P. nr. X, județul Vrancea.

Prin Dispoziția nr.

13548 din 31 mai 2007, Primarul Municipiului Focșani a propus acordarea de

despăgubiri pentru construcția demolată, iar pentru teren s-a respins cererea

de restituire în natură pe motiv că a trecut în proprietatea statului în baza

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Prin Sentința civilă

nr. 549/2007, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea acesteia și a anulat în parte

dispoziția primarului nr. 13548/2007, dispunând obligarea primăriei

Municipiului Focșani la predarea către reclamantă a terenului echivalent în

suprafață de 490 mp situat în Focșani, Cartier Sud, str. C.C.F..

În baza Sentinței mai

sus amintite, definitivă și irevocabilă, Primăria Municipiului Focșani a emis

Dispoziția nr. 12186 din 4 aprilie 2008, prin care s-a dispus restituirea în

natură a suprafeței de teren de 490 mp și acordarea de despăgubiri pentru

construcția demolată situată în Focșani, strada P. nr. X, județul Vrancea.

Dosarul aferent

dispozițiilor mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei

Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat cu nr. 41138/CC. Ulterior,

dosarul a fost trimis la evaluare, fiind efectuat raportul de evaluatorul

autorizat, O.S., cuantumul despăgubirilor fiind de 48.223 RON.

În ședința Comisiei

Centrale din data de 29 ianuarie 2010, raportul a fost aprobat, după ce

anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare, în valoare de

20.447,98 RON, despăgubiri ce au fost actualizate cu indicele de actualizare.

Din analiza situației

de fapt și de drept reținute, instanța de fond a constatat că nu există o

identitate între persoana pârâtului și A.N.R.P., având în vedere împrejurarea

că obiectul acțiunii este obligarea la emiterea deciziei privind titlul de

despăgubire urmare a emiterii raportului de evaluare a imobilului care a făcut

obiectul dispoziției și sentinței irevocabile în temeiul dispozițiilor Legii

nr. 10/2001, atribuție prevăzută în temeiul Legii nr. 247/2005 în sarcina

pârâtei C.C.S.D., pârâta A.N.R.P. având în această etapă a procedurii de

restituire exclusiv atribuții de coordonare a activității C.C.S.D., iar nu în

mod direct obligația evaluării și emiterii titlului de despăgubire.

Ulterior, a reținut

judecătorul fondului, pârâta A.N.R.P. are obligația, urmare a opțiunii care va

fi exercitată de către reclamantă, să emită fie titlul de plată, fie titlul de

conversie, aspect care însă nu a făcut obiectul prezentei cauze, considerente

care au condus la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.N.R.P. și respingerea în consecință a acțiunii formulată în

contradictoriu cu această pârâtă.

În mod corespunzător

celor anterior reținute, Curtea a apreciat că în mod nejustificat pârâta CCSD a

refuzat să emită titlul de despăgubire, nefiind atașat în acest la dosar, deși

a menționat chiar prin întâmpinare faptul că ar fi fost emis, împrejurare care

nu a fost confirmată de către reclamantă, considerente care au condus, în

temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, la admiterea în parte a acțiunii,

respectiv obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantei titlul de

despăgubiri conform raportului de expertiză evaluatoare pentru imobilul din

Focșani, str. P. nr. X, județul Vrancea.

Instanța de fond a

respins ca neîntemeiată cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 1075 C.

civ., reclamanta având posibilitatea să apeleze la calea procesuală

reglementată de art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2005.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., Curtea a obligat pârâta la plata sumei de 714 RON cheltuieli de

judecată, constând în onorariul de avocat conform chitanței fiscale atașate

cauzei, corespunzător culpei procesuale în care se află autoritatea publică

pârâtă.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, autoritatea recurentă susține că instanța de fond, în mod greșit, a

obligat-o la emiterea deciziei conform raportului de expertiză evaluatorie

pentru imobilul din Focșani, strada P. nr. X, județul Vrancea.

Astfel, deși instanța

de fond reține că „în Ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010,

raportul de evaluare a fost aprobat, după ce anterior, au fost scăzute

despăgubirile încasate la preluare, în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce

au fost actualizate cu indicele de inflație", în dispozitiv a obligat

autoritatea la emiterea deciziei conform raportului, fără a lua în considerare

despăgubirile încasate la preluare de către reclamantă.

Un alt aspect pentru

care este criticată sentința atacată este faptul că instanța de fond, în mod

greșit, a reținut că pârâta nu și-a executat obligația de emitere a deciziei

conform raportului de evaluare, deoarece a fost atașat borderoul de emitere a

deciziei, prin care aceasta a fost trimisă reclamantei.

Pe de altă parte,

susține recurenta, instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 714 RON, în condițiile în care decizia a fost emisă încă

din data de 29 ianuarie 2010 și a fost trimisă reclamantei, conform borderoului

atașat la dosarul cauzei, astfel încât obligația de emitere a deciziei a fost

îndeplinită.

Pentru aceste

considerente, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței

civile recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind lipsită de obiect.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1. Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data 12 februarie 2010, reclamanta S.M.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, obligarea autorității pârâte la emiterea deciziei care să

conțină despăgubirile pentru imobilul situat în Focșani, str. P. nr. X, județul

Vrancea și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor

de judecată.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține situația de fapt potrivit căreia

dosarul aferent Dispoziției nr. 12186 din 4 aprilie 2008 emisă de Primăria

Municipiului Focșani în favoarea reclamantei a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și fiind înregistrat cu nr. 41138/CC.

Cu ocazia analizării

dosarului sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură, s-a constatat că este legală respingerea cererii de

restituire în natură.

Dosarul a fost trimis

la evaluare, fiind efectuat raportul de evaluatorul autorizat, O.S., cuantumul

despăgubirilor fiind de 48.223 RON.

Înalta Curte remarcă

faptul că, deși autoritatea pârâtă a învederat în fața instanței de fond

împrejurarea că, în ședința Comisiei Centrale din data de 29 ianuarie 2010,

raportul de evaluare a fost aprobat, după ce, anterior, au fost scăzute

despăgubirile încasate la preluare, în valoare de 20.447,98 RON, despăgubiri ce

au fost actualizate cu indicele de inflație și deși, Curtea de apel a reținut

această situație de fapt în considerentele sentinței atacate, totuși, prima

instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire conform raportului de expertiză evaluatorie, fără a lua în

considerare despăgubirile încasate de reclamantă.

În etapa procesuală a

recursului, recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a

învederat și a făcut dovada emiterii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a Deciziei nr. 7296 din 29 ianuarie 2010, prin care

s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei S.M.V. în

cuantum de 27.775,02 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum

de 20.447,98 RON, respectiv 29.974,9 RON, încasate în anul 1979, actualizate cu

coeficientul de actualizare, din valoarea stabilită în raportul de evaluare

întocmit în Dosarul nr. 4438/CC din 5 septembrie 2008.

Față de această

împrejurare, Înalta Curte reține că se impune respingerea, ca rămasă fără

obiect, a cererii de chemare în judecată.

4.2. În ceea ce

privește acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, Înalta

Curte ca înlătura apărările formulate de recurenta-pârâtă în sensul inexistenței

culpei sale procesuale întrucât și-a îndeplinit obligația de emitere a deciziei

la data de 29 ianuarie 2010, reținând faptul că, într-adevăr, Decizia nr. 7296

a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 29

ianuarie 2010, însă a fost comunicată reclamantei la data de 22 aprilie 2010,

astfel cum rezultă din borderoul atașat la dosarul cauzei, ulterior deci

introducerii cererii de chemare în judecată.

Susținerile

recurentei-pârâte în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, potrivit

art. 274 - 276 C. proc. civ., întrucât nu a contestat pretențiile reclamantei,

iar acțiunea a fost admisă în parte, nu pot fi primite, atâta timp cât

reclamanta a sesizat instanța ca urmare a conduitei pârâtei care nu a soluționat,

până la data de 12 februarie 2010 (data introducerii acțiunii la Tribunalul

București) cererea de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Culpa autorității

pârâte a fost dovedită, întrucât aceasta trebuia să depună toate diligențele

pentru a-și îndeplini obligațiile legale într-un termen rezonabil, fără a fi

necesară declanșarea unei proceduri judiciare.

Prin urmare, instanța

de control judiciar va menține dispoziția instanței de fond privind obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 RON.

Pentru considerentele

expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

formulat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca

rămasă fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 1544 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM