ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vrancea, secția civilă, reclamanta P.M.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia să-i

stabilească despăgubirile pentru imobilele ce fac obiectul notificării din 2

noiembrie 2001, și să emită decizie în acest sens, precum și la plata daunelor cominatorii

în sumă de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că urmare notificării adresate Primăriei Focșani și înregistrată

sub nr. 747 din 2 noiembrie 2001, a fost emisă dispoziția din 26 ianuarie 2006 prin

care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele proprietatea sa, preluate

în mod abuziv, dispoziție care a fost transmisă autorității pârâte care, conform

art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 avea obligația de a stabili

cuantumul despăgubirilor, obligație care însă nu a fost materializată în emiterea

unei decizii în acest sens.

Prin întâmpinare, pârâta

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la stabilirea despăgubirilor,

susținând că în privința acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor are atribuții în acest

sens, și excepția prematurității acțiunii privind emiterea unei decizii privind

plata, dat fiind faptul că aceasta se emite după emiterea deciziei de despăgubiri.

Tribunalul Vrancea, prin

sentința nr. 752 din 11 noiembrie 2010, a declinat soluționarea cauzei în favoarea

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 138

din 17 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să stabilească despăgubirile

pentru imobilele ce fac obiectul notificării din 2 noiembrie 2001 și să emită decizia

de plată a imobilelor sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 RON pentru

fiecare zi de întârziere până la emiterea deciziei, respingând cererea privind plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte a avut în vedere că aceasta,

potrivit art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, are atribuții privind

emiterea titlurilor de plată care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor

imobilelor asupra Statului Român, iar potrivit art. 3 lit. i) din aceeași Lege are

obligația emiterii titlurilor de conversie care sunt certificate și încorporează

drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului Român.

Pentru aceleași considerente

a apreciat că nu poate fi primită nici excepția prematurității formulării acțiunii.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că autoritatea pârâtă nu a respectat dispozițiile legale privind

emiterea titlului în vederea achitării despăgubirilor către reclamantă, în raport

de împrejurarea că dispoziția în litigiu a fost emisă încă din luna ianuarie 2006,

iar susținerile pârâtei privind dovedirea prejudiciului nu au legătură cu daunele

cominatorii solicitate.

Referitor la cheltuielile

de judecată solicitate, prima instanță a reținut că acestea nu sunt dovedite.

Recursurile declarate

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive,

respectiv argumente:

- în mod greșit instanța

de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, încălcând prevederile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, precum și prevederile art. 2 din H.G. nr. 361/2005 cu modificările

și completările ulterioare, prin care sunt prevăzute principalele atribuții ale

acestei autorități;

- în mod eronat a fost

respinsă excepția prematurității cererii de emitere a unei decizii de plată, ignorându-se

împrejurarea că reclamanta nu este titulara unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele motive, respectiv argumente:

Prin cererea introductivă

reclamanta P.M.T. a solicitat obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, atât la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele ce fac

obiectul dispoziției  din 26 ianuarie 2006 a Primăriei Focșani, cât și la emiterea

deciziei de plată a acestor despăgubiri.

Prin Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, și unele măsuri

adiacente, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura

de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură,

rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv

Comisia Centrală pentru Stablirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii

deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în

cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor.

prevăzute în Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.

Astfel, în cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea

deciziei conținând titlul

de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Totodată, în cuprinsul

art. 2 din H.G. nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute

principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii

nr. 10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin

și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale,

precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul

restituirii potrivit Legii nr. 10/2001 republicată.

De asemenea, Autoritatea

asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile

conferite acestuia din urmă constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții

în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din

punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții

îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Prin urmare, față de normele

menționate, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea față de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, această pârâtă neavând calitate procesuală

pasivă în ceea ce privește primul capăt de cerere, ce ar fi trebuit respins ca inadmisibil

față de autoritatea chemată în judecată.

Al doilea motiv de recurs

este, de asemenea întemeiat, deoarece obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la emiterea titlului de plată înainte de a se fi epuizat etapa emiterii

titlului de despăgubire este prematură și, deci, inadmisibilă.

În acest sens, potrivit

art. 18

2

, lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G.

nr. 81/2007, „Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii

titularului titlului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri în numerar

și după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera acestuia

despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților

financiare”.

Totodată, conform dispozițiilor

pct. 18

2

.4. din Hotărârea de Guvern nr. 128/2008 privind modificarea

și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele

măsuri adiacente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.095/2005 „în vederea

acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor

în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va

emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor

de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate

documentele necesare (...)”.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu nerespectarea

unor prevederi procedurale esențiale, mai sus analizate, recursul urmând a fi admis;

în consecință, sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate

de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței

nr. 138 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P.M.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2012.