ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanta P.M.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia să-i stabilească despăgubirile pentru imobilele ce fac obiectul notificării din 2 noiembrie 2001, și să emită decizie în acest sens, precum și la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că urmare notificării adresate Primăriei Focșani și înregistrată sub nr. 747 din 2 noiembrie 2001, a fost emisă dispoziția din 26 ianuarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele proprietatea sa, preluate în mod abuziv, dispoziție care a fost transmisă autorității pârâte care, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 avea obligația de a stabili cuantumul despăgubirilor, obligație care însă nu a fost materializată în emiterea unei decizii în acest sens.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la stabilirea despăgubirilor, susținând că în privința acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor are atribuții în acest sens, și excepția prematurității acțiunii privind emiterea unei decizii privind plata, dat fiind faptul că aceasta se emite după emiterea deciziei de despăgubiri. Tribunalul Vrancea, prin sentința nr. 752 din 11 noiembrie 2010, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 138 din 17 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să stabilească despăgubirile pentru imobilele ce fac obiectul notificării din 2 noiembrie 2001 și să emită decizia de plată a imobilelor sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea deciziei, respingând cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte a avut în vedere că aceasta, potrivit art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, are atribuții privind emiterea titlurilor de plată care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor imobilelor asupra Statului Român, iar potrivit art. 3 lit. i) din aceeași Lege are obligația emiterii titlurilor de conversie care sunt certificate și încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului Român. Pentru aceleași considerente a apreciat că nu poate fi primită nici excepția prematurității formulării acțiunii.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că autoritatea pârâtă nu a respectat dispozițiile legale privind emiterea titlului în vederea achitării despăgubirilor către reclamantă, în raport de împrejurarea că dispoziția în litigiu a fost emisă încă din luna ianuarie 2006, iar susținerile pârâtei privind dovedirea prejudiciului nu au legătură cu daunele cominatorii solicitate. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, prima instanță a reținut că acestea nu sunt dovedite. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, încălcând prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și prevederile art. 2 din H.G.

nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, prin care sunt prevăzute principalele atribuții ale acestei autorități; - în mod eronat a fost respinsă excepția prematurității cererii de emitere a unei decizii de plată, ignorându-se împrejurarea că reclamanta nu este titulara unei decizii reprezentând titlu de despăgubire. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive, respectiv argumente: Prin cererea introductivă reclamanta P.M.T. a solicitat obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, atât la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele ce fac obiectul dispoziției din 26 ianuarie 2006 a Primăriei Focșani, cât și la emiterea deciziei de plată a acestor despăgubiri.

Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, și unele măsuri adiacente, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stablirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor. prevăzute în Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.

Astfel, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Totodată, în cuprinsul art. 2 din H.G. nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001 republicată.

De asemenea, Autoritatea asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia din urmă constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Prin urmare, față de normele menționate, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, această pârâtă neavând calitate procesuală pasivă în ceea ce privește primul capăt de cerere, ce ar fi trebuit respins ca inadmisibil față de autoritatea chemată în judecată.

Al doilea motiv de recurs este, de asemenea întemeiat, deoarece obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată înainte de a se fi epuizat etapa emiterii titlului de despăgubire este prematură și, deci, inadmisibilă. În acest sens, potrivit art. 18 2 , lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, „Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii titularului titlului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri în numerar și după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare”.

Totodată, conform dispozițiilor pct. 18 2 .4. din Hotărârea de Guvern nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.095/2005 „în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare (...)”.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu nerespectarea unor prevederi procedurale esențiale, mai sus analizate, recursul urmând a fi admis; în consecință, sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 138 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P.M.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.