ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2542/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2542/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar
a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, modificată la data de 17 februarie 2011, reclamanta M.A.I.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,
obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la
desemnarea evaluatorului care să efectueze raportul de evaluare al imobilului
situat în municipiul Galați, și la comunicarea raportului de evaluare, în
termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, cu calcularea dobânzii
legale de la data pronunțării hotărârii și până la data comunicării raportului
de evaluare, obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor la emiterea și comunicarea deciziei de acordare de despăgubiri
în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, cu calcularea
dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și până la data comunicării
deciziei, precum și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților la emiterea unui titlu de conversie pentru toată suma care va rezulta
din raportul de evaluare.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la
data de 07 decembrie 2010, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu
privire la petitele 1 și 2 ale cererii, cu motivarea că în procedura
administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea
asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar
Comisia Centrală desemnează evaluatorii, trimite la evaluare și, în final,
emite titlurile de despăgubire, precum și excepția prematurității solicitării
efectuării plății despăgubirilor, întrucât reclamanta nu este titulara unui
titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
ce se emite în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul
VII din Legea nr. 247/2005. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în cuprinsul
Dispoziției nr. 2645/2006 nu este identificat imobilul pentru care se propun
măsuri reparatorii, astfel că, prin adresa din 23 noiembrie 2010, s-a solicitat
identificarea acestui imobilul.
Prin întâmpinarea formulată în cauză
la data de 10 mai 2011, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu
privire la emiterea titlului de conversie, motivat de faptul că atribuția de a
emite titlul de conversie o are Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților care, în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise
de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, va emite un
titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în condițiile prevăzute de Capitolul
V
1
din O.U.G. nr. 81/2007, act normativ care a modificat și completat
Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 4395 din 22 iunie 2011
a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale
pasive invocată de pârâta A.N.R.P. cu privire la capetele de cerere 1 și 2 ale
acțiunii, ca rămasă fără obiect.
Instanța a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de pârâta C.C.S.D. cu privire la capătul
de cerere privind emiterea titlului de conversie, ca rămas fără obiect, a admis
excepția prematurității invocată de pârâta A.N.R.P. cu privire la capătul de
cerere având ca obiect emiterea titlului de conversie și a respins acest capăt
de cerere ca fiind prematur formulat.
Instanța a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta M.A.I., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
în sensul că a fost obligată pârâta C.C.S.D. să desemneze un evaluator, pentru
întocmirea raportului de evaluare, în vederea stabilirii de măsuri reparatorii
prin echivalent, în dosarul aferent Dispoziției nr. 2645/2006 emisă de Primăria
Galați, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și să emită decizia
reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la însușirea
raportului de evaluare, fiind respinsă cererea privind plata dobânzii legale.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că
excepția lipsei calității procesuale
pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, cu privire la capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii, a fost
respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere cadrul procesual pasiv indicat
de reclamantă prin cererea modificatoare, depusă la dosar la data de 17
februarie 2011 și susținerile orale ale acesteia, consemnate în încheierea de
ședință publică din 04 mai 2011.
Pentru aceleași considerente, instanța
a respins ca rămasă fără obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive
invocate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu
privire la capătul de cerere având ca obiect emiterea titlului de conversie.
În ceea ce privește capătul de
cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților la emiterea titlului de conversie, Curtea a admis excepția de
prematuritate și a respins această cerere ca prematur formulată, având în
vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 din Normele
Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin
H.G. nr. 1095/2005, pentru a se efectua o plată a despăgubirilor bănești, în
condițiile în care nu a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor o decizie ce reprezintă titlu de despăgubire.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut
că urmare a notificării din 25 iunie 2001, prin care s-a solicitat acordarea de
despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Galați, județul Galați, prin
Dispoziția nr. 2645 din 07 aprilie 2006, Primăria Municipiului Galați a propus
acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.
Dispoziția de restituire împreună cu
dosarul aferent au fost înaintate de către Primăria Municipiului Galați la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 15947/CC.
Potrivit apărărilor
formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin
întâmpinarea depusă în cauză, prin adresa din 23 noiembrie 2010 s-a solicitat
Primăriei Municipiului Galați identificarea imobilului pentru care s-a propus
acordarea măsurilor reparatorii, cu motivarea că potrivit dispozițiilor pct. 26.2
din Hotărârea nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, entitatea învestită cu soluționarea
notificării trebuie să identifice cât mai exact în decizie/dispoziție imobilul
ce face obiectul restituirii, în privința locației, a componenței și a
suprafeței acestuia.
Instanța de fond a reținut, din analiza
dispozițiilor legale aplicabile cauzei, faptul că autoritatea pârâtă nu are
competența legală de a exercita controlul asupra dispozițiilor emise de
autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Astfel, singura autoritate abilitată
de art. 16 alin. (2
1
) din Legea nr. 247/2005 să verifice legalitatea
dispozițiilor autorităților administrației publice locale este prefectul, care
exercită controlul de legalitate.
Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea
nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
verifică numai legalitatea respingerii cererii de restituire în natură. Astfel,
instanța a constatat că în competența Comisiei Centrale de despăgubire intră
numai atribuția de a analiza și stabili cuantumul final al despăgubirilor.
În cauza de față, instanța a reținut
că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dacă aprecia că
Dispoziția nr. 2645 din 07 aprilie 2006 nu este însoțită de documentele
menționate la pct. 26.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.
10/2001, avea posibilitatea să solicite informațiile pe care le considera
necesare evaluării, înainte de data formulării cererii de chemare în judecată,
însă pârâta nu a adoptat o astfel de atitudine, ci a stat în pasivitate, în
ceea ce privește parcurgerea etapelor procedurii administrative pentru
acordarea despăgubirilor la care reclamanta este îndreptățită, urmare a
Dispoziției nr. 2645 din 07 aprilie 2006, solicitând informații abia la 23
noiembrie 2010, după data introducerii cererii de chemare în judecată,
respectiv, 12 mai 2010.
Pe de altă parte, având în vedere
raportul de evaluare din 29 iunie 2005 aflat la filele 85-86 din dosarul
cauzei, reiese că la dosarul de despăgubire sunt depuse înscrisuri din care
rezultă identificarea imobilului.
Curtea nu a putut reține nici
susținerile pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în
sensul că dosarul de despăgubire are desemnat un evaluator, întrucât la dosarul
cauzei nu au fost depuse înscrisuri în dovedirea acestei situații de fapt.
Prin urmare, Comisia Centrală avea
obligația de a analiza într-un termen rezonabil dosarul reclamantei, chiar dacă
procedura analizei prealabile presupunea efectuarea de verificări la
autoritatea emitentă a dispoziției de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr.
10/2001, prin remiterea dosarului de despăgubire către Primăria Municipiului
Galați la data de 23 noiembrie 2010, instanța reținând că neparcurgerea etapei
evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data emiterii
dispoziției, 07 aprilie 2006, concluzionând că s-a depășit termenul rezonabil
de finalizare a procedurii administrative, fapte ce se circumscriu noțiunii de
refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei.
Pentru considerentele arătate,
instanța a apreciat că reclamanta a fost vătămată în dreptul de a beneficia de
o soluționare efectivă a cererii de acordare de despăgubiri într-un termen
rezonabil.
Instanța a respins ca neîntemeiată
cererea privind plata dobânzii legale, având în vedere dispozițiile art. 24 din
Legea nr. 554/2004, care prevăd sancțiunea amenzii în caz de neexecutare a
hotărârii irevocabile în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia.
Recursul declarat de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a criticat hotărârea
instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond în
mod greșit a reținut că au fost încălcate dispozițiile privind termenul
rezonabil de soluționare a cauzei. S-a susținut că în cauză a fost parcursă
etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, în sensul că dosarul aferent
dispoziției nr. 2645/2006 a fost transmis de Primăria Municipiului București,
în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei
Centrale sub nr. 15947/CC. Recurenta a susținut că în cauza dedusă judecății a
fost desemnat evaluator, motiv pentru care obligarea la desemnarea
evaluatorului a rămas fără obiect.
Recurenta a arătat că în urma
analizării dosarului reclamantei s-a constatat că în cuprinsul Dispoziției nr. 2645/2006
nu este identificat imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii,
reținându-se și că dispoziția a fost emisă pe numele unei persoane decedate,
motiv pentru care documentația aferentă dispoziției arătate a fost returnată
entității învestite cu soluționarea notificării.
Recurenta critică reținerea de către
instanța de fond a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, arătând
că în cauza de față nu poate fi vorba de un refuz al Comisiei, întrucât nu a
fost finalizată procedura administrativă prevăzută de lege.
A fost criticată soluția instanței
de fond și cu privire la faptul că a fost obligată Comisia Centrală la emiterea
deciziei în termenul de 30 de zile de la însușirea raportului de evaluare,
arătând că obligația statuată nu poate fi executată în termenul dispus de
instanță.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție
sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs
formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile
legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica sentința atacată în
sensul că termenul de finalizare a procedurii administrative este de 6 luni de
la pronunțarea prezentei decizii, pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte a constatat că prin Notificarea depusă în baza Legii nr.
10/2001 S.B., autoarea reclamantei, a solicitat restituirea în natură a
imobilului situat în București, iar prin Dispoziția nr. 2645/2006 emisă de
Primarul Municipiului București s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile
Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dispoziție care a fost comunicată Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrată de aceasta la nr. 15947/CC,
în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, obligație ce
nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la
dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării
cauzei.
În conformitate cu dispozițiile din
Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a
dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai
multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa
analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii
în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în
care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de
restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau
societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de
evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a
deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în
condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, care include în
cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I
intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.
În aceste condiții, verificând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de
rezolvare a cererii reclamantei se privește ca fiind nejustificat, cum în mod
corect a apreciat instanța de fond.
Critica formulată de
recurentă este întemeiată însă în ceea ce privește termenul de 30 de zile de
emitere a deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, Înalta Curte apreciind
că durata procedurilor administrative, care sunt proceduri complexe, nu poate
fi încadrată în termenul acordat de instanța de fond, întrucât
emiterea deciziei conținând titlul
de despăgubire pentru imobilul individualizat mai sus, trebuie emis cu
respectarea dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deci cu
respectarea obligatorie a etapelor prevăzute de lege, etape care se finalizează
odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Înalta Curte a constatat că
reclamanta s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea
cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare
care este de natură a o afecta pe reclamantă în soluționarea într-un termen rezonabil
a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Principiul legalității înseamnă,
înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile
și previzibile, ori, în cauza de față, Legea nr. 247/2005 a stabilit procedura
de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în
natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte constată că întotdeauna
durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele
cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special
complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților
competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată.
În opinia Înaltei Curți litigiul
născut între reclamantă și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate
deosebită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte prin faptul
că dosarul reclamantei nu a urmat procedura de evaluare este de natură a crea o
vătămare a acesteia într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamanta
privește cu speranță legitimă.
Împrejurarea că legea
specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja
autoritatea competentă în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii nr.
247/2005 la nesfârșit, ci urmează a fi respectat termenul rezonabil de 6 luni
consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și
a Libertăților Fundamentale.
Interpretarea instanței de control
judiciar cu privire la termenul de 6 luni, rezonabil pentru parcurgerea
procedurii administrative prevăzute de lege, este în acord și cu considerentele
reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010,
conform cărora „prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a
libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor
semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a
asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de
orice altă prevedere contrară din legislația națională.”
Pentru aceste considerente, văzând
că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.
civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va modifica sentința recurată
în sensul că termenul de finalizare a procedurii administrative este de 6 luni
de la data pronunțării prezentei decizii, fiind menținute celelalte dispoziții
ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 4395 din 22
iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința recurată în sensul
că termenul de finalizare a procedurii administrative este de 6 luni de la data
pronunțării prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 mai 2012.