ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul P.A.E. a solicitat, în contradictoriu cu

Statul Român reprezentat pin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, stabilirea

despăgubirilor în numerar la valoarea de piață pentru cota de 1/2 din cele două

apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995, situate în imobilul din

București, sector 1 și obligarea pârâților să-i plătească efectiv despăgubirile

în numerar, în cuantumul stabilit de instanță.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Dispoziția nr. 6702 din 06

noiembrie 2006 Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a dispus respingerea

cererii de restituire în natură a celor două apartamente vândute în baza Legii

nr. 112/1995 precum și acordarea de măsuri reparatorii.

Reclamantul

a mai arătat că, începând cu anul 2009, a făcut numeroase memorii către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care a solicitat

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să

soluționeze Dosarul nr. 35059/CC dare conține Dispoziția nr. 6702/2006, în

sensul acordării în mod efectiv a despăgubirilor cuvenite cu referire la

adresele nr. 776060 din 01 iunie 2009 și notificarea nr. 246 din 27 iulie 2009,

dar autoritățile pârâte au invocat diferite motive pentru tergiversarea

soluționării dosarului.

Pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive

și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare

prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale și prematuritatea

acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție.

Prin

cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată depusă la data de 26

noiembrie 2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlu de

despăgubire și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților să emită titlul de plată și/sau titlul de conversie și să-i

acorde despăgubiri în numerar pentru cota de 1/2 din cele două apartamente

vândute în baza Legii nr. 112/1995, situate în imobilul din București, sector 1

pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția nr. 6702 din 6

noiembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București în temeiul

Legii nr. 10/2001.

În

ședința publică de la termenul de judecată din 18 mai 2011 reclamantul prin

apărător a menționat că dosarul său de despăgubiri a parcurs etapa evaluării și

s-a întocmit de către societatea de evaluatori desemnată, un raport de evaluare

și faptul că nu a contestat suma reprezentând cuantumul despăgubirilor, astfel

cum a fost reținută de evaluator.

Prin

Sentința Civilă nr. 3714 din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâți. De asemenea a fost admisă

excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată/conversie

și să acorde despăgubiri în numerar, fiind respins în consecință acest capăt de

cerere. Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.A.E. și a

obligat pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

să emită decizia titlu de despăgubire în Dosarul nr. 35059/CC aferent

Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 6702 din 6

noiembrie 2006, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de autoritățile pârâte este neîntemeiată

în raport de acțiunea precizată, întrucât Legea nr. 247/2005 stabilește în

sarcina Statului Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

atribuția de a emite titlurile de despăgubire, emiterea titlului de

plată/conversie și acordarea despăgubirilor fiind, potrivit legii, atribuția

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Prima

instanță a mai reținut, cu privire la excepția prematurității invocată de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, că această excepție a

fost motivată în principal pe împrejurarea că prin O.U.G. nr. 62/2010, art.

III, s-a dispus suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și

unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

ordonanței, cu referire la suspendarea emiterii titlurilor de plată până în

luna iulie 2012. În perioada suspendării dispuse de O.U.G. nr. 62/2010 este

posibilă valorificarea titlurilor de despăgubire doar prin conversia lor în

acțiuni emise de Fondul Proprietatea corespunzător sumei pentru care s-a

formulat opțiunea.

Judecătorul

fondului a apreciat că excepția este întemeiată raportat la etapele care

trebuie parcurse în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 și față de

prevederile O.U.G. nr. 62/2010.

S-a

reținut că reclamantul nu a dovedit că a depus la autoritatea pârâtă

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților o cerere de opțiune

potrivit dispozițiilor legale, în condițiile în care nu se pot acorda

despăgubiri în numerar decât până la cuantumul de 500.000 RON și nici nu se

poate emite un titlu de plată în lipsa cererii de opțiune.

Cu

privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Statul Român - Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de

despăgubire s-a reținut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că Dosarul

nr. 35059/CC aferent Deciziei nr. 6702 din 6 noiembrie 2006 a fost înregistrat

la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 20 aprilie

2007, iar până la data introducerii acțiunii, autoritatea pârâtă Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat cererea de

despăgubiri a reclamantului.

S-a

apreciat că pârâta a încălcat dreptul reclamantului de a primi despăgubiri

într-un termen rezonabil, în condițiile în care intervalul de 3 ani de care a

beneficiat pentru soluționare reprezintă un timp îndelungat, autorității

fiindu-i necesar un interval de maxim un an ca termen rezonabil pentru

parcurgerea etapelor prevăzute de lege.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive:

-

în mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță, se constată încălcarea

termenului rezonabil, apreciind că intervalul de 3 ani reprezintă un timp

îndelungat. Astfel, în cadrul procedurii administrative reglementată prin

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape, iar dosarul

reclamantului a parcurs etapa verificării legalității cererii de restituire în

natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, sector 1, iar ulterior

s-a efectuat raportul de evaluare de către evaluatorul desemnat de către

Comisia Centrală -, dar acest din urmă raport trebuie refăcut conform

circularei nr. 1211/CND din 3 martie 2011;

-

referitor la îndeplinirea obligațiilor stabilite în dispozitivul sentinței

civile recurate în termenul prestabilit de 30 zile, instanța nu a ținut seama

de faptul că procedura administrativă nu poate fi parcursă în acest termen,

față de dispozițiile pct. 16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului

VII al Legii 247/2005 referitoare la etapa evaluării.

Recurenta

nu și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural motivele de recurs.

Analizând

actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate,

ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța

de fond a considerat în mod corect că trecerea unui termen de mai bine de 3 ani

de la înregistrarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor reprezintă o încălcare a termenului rezonabil, deoarece unele

din "etapele" invocate de pârâtă sunt simple operațiuni

administrative ("etapa" transmiterii și înregistrării dosarului), iar

verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură și

evaluarea imobilului - chiar dacă au un anumit grad de complexitate - nu sunt,

totuși, proceduri care se desfășoară în condiții de contradictorialitate și

care să nu poată fi epuizate în câteva săptămâni sau câteva luni de zile. În

acest sens, Înalta Curte constată că invocarea de către autoritatea pârâtă a

unor dificultăți legate de colaborarea cu societățile de evaluare agreate sau

numărul mare de dosare înregistrate reprezintă, practic, o recunoaștere a

incapacității administrative de rezolvare a cererilor, deci, o invocare a

propriei culpe, ceea ce, în drept, nu este admisibil.

În

ceea ce privește stabilirea de către instanța de fond a unui termen de 30 de

zile pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire criticile

recurentei sunt nefondate, deoarece prin înseși motivele de recurs formulate se

arată că raportul de evaluare a fost deja efectuat, aflându-se în etapa

obiecțiunilor.

Totodată,

în faza executării hotărârii judecătorești, în raport de apariția O.U.G. nr.

4/2012, devin incidente prevederile acestei ordonanțe, astfel că, acest motiv

de recurs nu mai este de interes actual.

Pentru

considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 3714 din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012 .

Procesat

de GGC - GV