ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.A.E. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat pin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, stabilirea despăgubirilor în numerar la valoarea de piață pentru cota de 1/2 din cele două apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995, situate în imobilul din București, sector 1 și obligarea pârâților să-i plătească efectiv despăgubirile în numerar, în cuantumul stabilit de instanță. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Dispoziția nr. 6702 din 06 noiembrie 2006 Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a dispus respingerea cererii de restituire în natură a celor două apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995 precum și acordarea de măsuri reparatorii.

Reclamantul a mai arătat că, începând cu anul 2009, a făcut numeroase memorii către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care a solicitat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze Dosarul nr. 35059/CC dare conține Dispoziția nr. 6702/2006, în sensul acordării în mod efectiv a despăgubirilor cuvenite cu referire la adresele nr. 776060 din 01 iunie 2009 și notificarea nr. 246 din 27 iulie 2009, dar autoritățile pârâte au invocat diferite motive pentru tergiversarea soluționării dosarului. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale și prematuritatea acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție. Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată depusă la data de 26 noiembrie 2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlu de despăgubire și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată și/sau titlul de conversie și să-i acorde despăgubiri în numerar pentru cota de 1/2 din cele două apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995, situate în imobilul din București, sector 1 pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția nr. 6702 din 6 noiembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ședința publică de la termenul de judecată din 18 mai 2011 reclamantul prin apărător a menționat că dosarul său de despăgubiri a parcurs etapa evaluării și s-a întocmit de către societatea de evaluatori desemnată, un raport de evaluare și faptul că nu a contestat suma reprezentând cuantumul despăgubirilor, astfel cum a fost reținută de evaluator. Prin Sentința Civilă nr. 3714 din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți. De asemenea a fost admisă excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată/conversie și să acorde despăgubiri în numerar, fiind respins în consecință acest capăt de cerere.

Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.A.E. și a obligat pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlu de despăgubire în Dosarul nr. 35059/CC aferent Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 6702 din 6 noiembrie 2006, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de autoritățile pârâte este neîntemeiată în raport de acțiunea precizată, întrucât Legea nr. 247/2005 stabilește în sarcina Statului Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor atribuția de a emite titlurile de despăgubire, emiterea titlului de plată/conversie și acordarea despăgubirilor fiind, potrivit legii, atribuția Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Prima instanță a mai reținut, cu privire la excepția prematurității invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, că această excepție a fost motivată în principal pe împrejurarea că prin O.U.G. nr. 62/2010, art. III, s-a dispus suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței, cu referire la suspendarea emiterii titlurilor de plată până în luna iulie 2012. În perioada suspendării dispuse de O.U.G. nr. 62/2010 este posibilă valorificarea titlurilor de despăgubire doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

Judecătorul fondului a apreciat că excepția este întemeiată raportat la etapele care trebuie parcurse în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 și față de prevederile O.U.G. nr. 62/2010. S-a reținut că reclamantul nu a dovedit că a depus la autoritatea pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților o cerere de opțiune potrivit dispozițiilor legale, în condițiile în care nu se pot acorda despăgubiri în numerar decât până la cuantumul de 500.000 RON și nici nu se poate emite un titlu de plată în lipsa cererii de opțiune.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de despăgubire s-a reținut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că Dosarul nr. 35059/CC aferent Deciziei nr. 6702 din 6 noiembrie 2006 a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 20 aprilie 2007, iar până la data introducerii acțiunii, autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat cererea de despăgubiri a reclamantului. S-a apreciat că pârâta a încălcat dreptul reclamantului de a primi despăgubiri într-un termen rezonabil, în condițiile în care intervalul de 3 ani de care a beneficiat pentru soluționare reprezintă un timp îndelungat, autorității fiindu-i necesar un interval de maxim un an ca termen rezonabil pentru parcurgerea etapelor prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță, se constată încălcarea termenului rezonabil, apreciind că intervalul de 3 ani reprezintă un timp îndelungat.

Astfel, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape, iar dosarul reclamantului a parcurs etapa verificării legalității cererii de restituire în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, sector 1, iar ulterior s-a efectuat raportul de evaluare de către evaluatorul desemnat de către Comisia Centrală -, dar acest din urmă raport trebuie refăcut conform circularei nr. 1211/CND din 3 martie 2011; - referitor la îndeplinirea obligațiilor stabilite în dispozitivul sentinței civile recurate în termenul prestabilit de 30 zile, instanța nu a ținut seama de faptul că procedura administrativă nu poate fi parcursă în acest termen, față de dispozițiile pct. 16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii 247/2005 referitoare la etapa evaluării.

Recurenta nu și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural motivele de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a considerat în mod corect că trecerea unui termen de mai bine de 3 ani de la înregistrarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezintă o încălcare a termenului rezonabil, deoarece unele din "etapele" invocate de pârâtă sunt simple operațiuni administrative ("etapa" transmiterii și înregistrării dosarului), iar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură și evaluarea imobilului - chiar dacă au un anumit grad de complexitate - nu sunt, totuși, proceduri care se desfășoară în condiții de contradictorialitate și care să nu poată fi epuizate în câteva săptămâni sau câteva luni de zile.

În acest sens, Înalta Curte constată că invocarea de către autoritatea pârâtă a unor dificultăți legate de colaborarea cu societățile de evaluare agreate sau numărul mare de dosare înregistrate reprezintă, practic, o recunoaștere a incapacității administrative de rezolvare a cererilor, deci, o invocare a propriei culpe, ceea ce, în drept, nu este admisibil. În ceea ce privește stabilirea de către instanța de fond a unui termen de 30 de zile pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire criticile recurentei sunt nefondate, deoarece prin înseși motivele de recurs formulate se arată că raportul de evaluare a fost deja efectuat, aflându-se în etapa obiecțiunilor. Totodată, în faza executării hotărârii judecătorești, în raport de apariția O.U.G.

nr. 4/2012, devin incidente prevederile acestei ordonanțe, astfel că, acest motiv de recurs nu mai este de interes actual. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 3714 din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012 . Procesat de GGC - GV