ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2419/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2419/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 06 iulie 2010 reclamanții

C.A., H.Ș., V.S. au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea raportului întocmit de SC B.E. SRL având

ca obiect stabilirea valorii de circulație a imobilului teren intravilan in

suprafața de 745 m.p. situat administrativ in Cluj-Napoca, în vederea emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire;

- efectuarea unui nou raport de

evaluare;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor

de judecata.

În motivare, reclamanții au relevat că imobilul teren

în suprafața de 745 m.p . situat administrativ în Cluj-Napoca, a fost

subevaluat, actul administrativ atacat fiind emis cu exces de putere.

Reclamanții și-au fundamentat demersul pe dispozițiile

art. 8 din Legea contenciosului administrativ solicitând instanței efectuarea

unui raport de evaluare judiciară, întocmit de un evaluator judiciar numit de

instanță (imparțial), care să evalueze imobilul la valoarea sa reală.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, relevând că prerogativele recunoscute de H.G. nr. 361/2005

acestei instituții se limitează la coordonarea și controlul aplicării

legislației din domeniul restituirii proprietăților, ea neavând atribuții în

soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate și nici de

emitere a deciziilor de despăgubire, sigura abilitată de lege să dispună în

acest sens fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

a solicitat respingerea acțiunii, iar prin cererea incidentală formulată la

data de 28 octombrie 2010 a chemat în garanție pe SC B.E. SRL.

Totodată a invocat excepția

prematurității acțiunii, susținând că reclamanții s-au adresat instanței

anterior finalizării procedurii administrative, înainte de emiterea titlului de

despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 312 din 21 ianuarie 2011

pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Cluj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj, dosarul fiind înregistrat la Curte sub nr. 333/33/2011.

I.2. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 273 din 16 mai 2011, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală.

Prin aceiași hotărâre a respins acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

următoarele considerente:

Reclamanții, ulterior emiterii hotărârii nr. 912 din

4 septembrie 2009 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate privata asupra terenurilor Cluj și transmiterii dosarului

Secretariatului Comisiei au formulat plângere, solicitând autorității pârâte să

procedeze la emiterea titlului de despăgubire.

La data de 29 aprilie 2010, s-a comunicat

reclamanților raportul de evaluare întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect

terenul intravilan în suprafața de 745 m.p., situat în Cluj-Napoca, prin care

s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 226.400 RON.

Reclamanții au sesizat A.N.R.P. București cu o nouă

plângere prin care au solicitat întocmirea unui nou raport de evaluare, care să

reflecte valoarea reala, de piața, a imobilului situat in Cluj-Napoca,

apreciind că valoarea stabilită prin raportul de evaluare este cu mult

inferioară valorii actuale de circulație.

Prin adresa din 30 iunie 2010, A.N.R.P. a comunicat

reclamanților că obiecțiunile pe care le-au formulat cu privire la raportul de

evaluare au fost transmise evaluatorului.

Reclamanții și-au fundamentat demersul judiciar pe

dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ solicitând instanței

efectuarea unui raport de evaluare judiciara, întocmit de un evaluator judiciar

numit de instanță (imparțial), care sa evalueze imobilul la valoarea sa reală.

În ceea ce privește calitatea procesuală a

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Curtea a reținut că, în

conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005

doar Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții

recunoscute de lege în domeniul emiterii deciziilor referitoare la acordarea

titlurilor de despăgubiri, această autoritate având competența de a lua orice

alte măsuri necesare aplicării Legii nr. 247/2005.

Ca atare, în raport cu pretențiile deduse judecății,

Curtea a apreciat că reclamanții nu au justificat calitatea procesuală a

pârâtei A.N.R.P. și în consecință au admis excepția invocată de această pârâtă

cu consecința respingerii acțiunii în raport cu aceasta ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii

reclamanților, privind anularea raportului de evaluare a imobilului pentru s-a

stabilit acordarea de despăgubiri, Curtea a apreciat că actul atacat nu

întrunește caracterele unui act administrativ de autoritate. El nu este

hotărâtor și nu are caracter executoriu. Raportul doar pregătește luarea unei

măsuri privind pe reclamanți, măsură care va fi evocată în cuprinsul titlului

de despăgubiri.

Actul dedus judecății are un caracter preparator, a

cărui legalitate, după epuizarea etapei obiecțiunilor, va putea fi contestată

doar odată cu decizia finală materializată prin emiterea titlului de

despăgubire.

I.3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenții reclamanți au prezentat rezumativ situația

de fapt generatoare a prezentului litigiu și au susținut că raportul de

evaluare este nelegal, deoarece contrar susținerilor primei instanțe nu a fost

întocmit conform criteriilor și normelor legale, ci a fost întocmit de către

evaluatori numiți de pârâtă iar instanța de judecată nu a ținut seama de

solicitarea reclamanților de a se întocmi un raport de evaluare judiciară,

imparțial.

Au mai arătat recurenții că la întocmirea raportului

de evaluare contestat, evaluatorul nu a ținut cont de standardele

internaționale.

Recurenții au invocat, totodată, Jurisprudența C.E.D.O.,

respectiv Cauza Ruxandra Ionescu c. României, Cauza Mitrache c. României, Cauza

Faimblat c.României prin care s-a stabilit, constant că deși Legea nr. 10/2001

le oferă părților interesate accesul la o procedură administrativă, acest acces

rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă, la plata

de despăgubiri juste și echitabile în favoarea persoanelor pentru care

restituirea în natură nu este posibilă.

II. Considerentele înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acțiunea formulată în contencios administrativ,

în temeiul Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 554/2004, reclamanții au solicitat

anularea raportului de evaluare întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect

stabilirea valorii de circulație a imobilului teren intravilan în suprafața de

745 m.p. situat administrativ in Cluj-Napoca, în vederea emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și efectuarea unui nou raport de evaluare de

către un expert tehnic judiciar.

Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă

și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei

decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al

restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților

administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen

de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central

va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către

Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură

reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice a imobilului pentru care

s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează

la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei

Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2),

în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după

care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori

desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea

de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi

raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care

urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act

normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va

proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la

trimiterea dosarului spre reevaluare.

Deasemenea, art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul

VII stipulează faptul că pot fi contestate, în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deciziile adoptate de către

Comisia Centrală.

Reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în

judecată pe prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor dispoziții "(1) Persoana

vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un

act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea

prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin.

(1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă,

pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei

cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate

adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat

într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de

efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea

sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

definește noțiunea de act administrativ ca reprezentând „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt

asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele

încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi

prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței

instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile

prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un

act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în

scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Nu toate actele unilaterale ale autorităților publice

sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

În speță, raportul de evaluare întocmit de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de Legea nr. 247/2005 nu este un act administrativ unilateral, în

sensul definiției art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Raportul de evaluare este un act premergător emiterii

deciziei de despăgubire care nu modifică de sine stătător realitatea juridica

existentă.

El nu este hotărâtor și nu are caracter executoriu.

Raportul doar pregătește luarea unei măsuri privind pe reclamanți, măsură care

va fi evocată în cuprinsul titlului de despăgubiri.

Actul dedus judecății are un caracter preparator, a

cărui legalitate, după epuizarea etapei obiecțiunilor, va putea fi contestată

doar odată cu decizia finală, materializată prin emiterea titlului de

despăgubire, așa cum de altfel se precizează expres în art. 19 din Legea nr. 247/2005,

Titlul VII.

Așa fiind, rezultă că prima instanță a reținut în mod

judicios că actul atacat nu are aptitudinea de a produce efecte juridice prin

el însuși, pronunțând o hotărâre legală și temeinică pe care înalta Curte o va

menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.A., H.Ș. și V.S. împotriva

sentinței nr. 273 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.