ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2419/2012

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 06 iulie 2010 reclamanții C.A., H.Ș., V.S. au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - anularea raportului întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect stabilirea valorii de circulație a imobilului teren intravilan in suprafața de 745 m.p. situat administrativ in Cluj-Napoca, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire; - efectuarea unui nou raport de evaluare; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, reclamanții au relevat că imobilul teren în suprafața de 745 m.p . situat administrativ în Cluj-Napoca, a fost subevaluat, actul administrativ atacat fiind emis cu exces de putere. Reclamanții și-au fundamentat demersul pe dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ solicitând instanței efectuarea unui raport de evaluare judiciară, întocmit de un evaluator judiciar numit de instanță (imparțial), care să evalueze imobilul la valoarea sa reală. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, relevând că prerogativele recunoscute de H.G.

nr. 361/2005 acestei instituții se limitează la coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietăților, ea neavând atribuții în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate și nici de emitere a deciziilor de despăgubire, sigura abilitată de lege să dispună în acest sens fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii, iar prin cererea incidentală formulată la data de 28 octombrie 2010 a chemat în garanție pe SC B.E. SRL. Totodată a invocat excepția prematurității acțiunii, susținând că reclamanții s-au adresat instanței anterior finalizării procedurii administrative, înainte de emiterea titlului de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 312 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, dosarul fiind înregistrat la Curte sub nr. 333/33/2011. I.2. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 273 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Prin aceiași hotărâre a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Reclamanții, ulterior emiterii hotărârii nr. 912 din 4 septembrie 2009 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj și transmiterii dosarului Secretariatului Comisiei au formulat plângere, solicitând autorității pârâte să procedeze la emiterea titlului de despăgubire. La data de 29 aprilie 2010, s-a comunicat reclamanților raportul de evaluare întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect terenul intravilan în suprafața de 745 m.p., situat în Cluj-Napoca, prin care s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 226.400 RON. Reclamanții au sesizat A.N.R.P. București cu o nouă plângere prin care au solicitat întocmirea unui nou raport de evaluare, care să reflecte valoarea reala, de piața, a imobilului situat in Cluj-Napoca, apreciind că valoarea stabilită prin raportul de evaluare este cu mult inferioară valorii actuale de circulație.

Prin adresa din 30 iunie 2010, A.N.R.P. a comunicat reclamanților că obiecțiunile pe care le-au formulat cu privire la raportul de evaluare au fost transmise evaluatorului. Reclamanții și-au fundamentat demersul judiciar pe dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ solicitând instanței efectuarea unui raport de evaluare judiciara, întocmit de un evaluator judiciar numit de instanță (imparțial), care sa evalueze imobilul la valoarea sa reală. În ceea ce privește calitatea procesuală a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 doar Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții recunoscute de lege în domeniul emiterii deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri, această autoritate având competența de a lua orice alte măsuri necesare aplicării Legii nr. 247/2005.

Ca atare, în raport cu pretențiile deduse judecății, Curtea a apreciat că reclamanții nu au justificat calitatea procesuală a pârâtei A.N.R.P. și în consecință au admis excepția invocată de această pârâtă cu consecința respingerii acțiunii în raport cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. În ceea ce privește admisibilitatea cererii reclamanților, privind anularea raportului de evaluare a imobilului pentru s-a stabilit acordarea de despăgubiri, Curtea a apreciat că actul atacat nu întrunește caracterele unui act administrativ de autoritate. El nu este hotărâtor și nu are caracter executoriu. Raportul doar pregătește luarea unei măsuri privind pe reclamanți, măsură care va fi evocată în cuprinsul titlului de despăgubiri.

Actul dedus judecății are un caracter preparator, a cărui legalitate, după epuizarea etapei obiecțiunilor, va putea fi contestată doar odată cu decizia finală materializată prin emiterea titlului de despăgubire. I.3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenții reclamanți au prezentat rezumativ situația de fapt generatoare a prezentului litigiu și au susținut că raportul de evaluare este nelegal, deoarece contrar susținerilor primei instanțe nu a fost întocmit conform criteriilor și normelor legale, ci a fost întocmit de către evaluatori numiți de pârâtă iar instanța de judecată nu a ținut seama de solicitarea reclamanților de a se întocmi un raport de evaluare judiciară, imparțial.

Au mai arătat recurenții că la întocmirea raportului de evaluare contestat, evaluatorul nu a ținut cont de standardele internaționale. Recurenții au invocat, totodată, Jurisprudența C.E.D.O., respectiv Cauza Ruxandra Ionescu c. României, Cauza Mitrache c. României, Cauza Faimblat c.României prin care s-a stabilit, constant că deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate accesul la o procedură administrativă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă, la plata de despăgubiri juste și echitabile în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu este posibilă. II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acțiunea formulată în contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 554/2004, reclamanții au solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect stabilirea valorii de circulație a imobilului teren intravilan în suprafața de 745 m.p. situat administrativ in Cluj-Napoca, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și efectuarea unui nou raport de evaluare de către un expert tehnic judiciar. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Deasemenea, art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII stipulează faptul că pot fi contestate, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deciziile adoptate de către Comisia Centrală. Reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor dispoziții "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim." Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește noțiunea de act administrativ ca reprezentând „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Nu toate actele unilaterale ale autorităților publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. În speță, raportul de evaluare întocmit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 nu este un act administrativ unilateral, în sensul definiției art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Raportul de evaluare este un act premergător emiterii deciziei de despăgubire care nu modifică de sine stătător realitatea juridica existentă.

El nu este hotărâtor și nu are caracter executoriu. Raportul doar pregătește luarea unei măsuri privind pe reclamanți, măsură care va fi evocată în cuprinsul titlului de despăgubiri. Actul dedus judecății are un caracter preparator, a cărui legalitate, după epuizarea etapei obiecțiunilor, va putea fi contestată doar odată cu decizia finală, materializată prin emiterea titlului de despăgubire, așa cum de altfel se precizează expres în art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII. Așa fiind, rezultă că prima instanță a reținut în mod judicios că actul atacat nu are aptitudinea de a produce efecte juridice prin el însuși, pronunțând o hotărâre legală și temeinică pe care înalta Curte o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A., H.Ș. și V.S. împotriva sentinței nr. 273 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.