ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 septembrie 2010,

reclamanții R.S., L.S., L.F., Z.R., O.Y. și O.E., au chemat în judecată Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să procedeze cu prioritate la analizarea dosarului înregistrat la

Comisie cu nr. 26733/CC în privința verificării legalității respingerii cererii

de restituire în natură, fiind un caz special conform dispozițiilor art. 3 din

Decizia internă a Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 coroborat cu disp.

art. 182.5 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.

247/2005, să desemneze evaluator și să îi predea dosarul în vederea întocmirii

raportului de evaluare pentru imobilul situat în Galați, în termen de 30 de

zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul menționat, în termen de 60

de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că dosarul administrativ a fost înregistrat la CCSD sub nr. 26733/CC

fiind parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor.

S-a mai arătat că

modalitatea în care CCSD refuză să soluționeze dosarul prelungește în mod

nejustificat procedura de restituire și acordare a despăgubirilor, fiind

depășită durata termenului rezonabil.

Prin Sentința nr.

2110 din 18 martie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea

reclamanților, a obligat pârâta să procedeze cu prioritate la analizarea

dosarului, fiind un caz special, să desemneze evaluator și să îi predea dosarul

în vederea întocmirii raportului de evaluare, pentru imobilul situat în Galați,

în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 60 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii și a obligat pârâta la 4.000 RON cheltuieli

de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.

Prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în Galați.

Prin Dispoziția nr.

2722 din 10 mai 2008 Primăria Municipiului Galați a respins cererea de

restituire în natură a imobilului notificat, propunând măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul notificat. Dosarul a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută

în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 fiind înregistrată sub nr. 26733/CC.

A mai reținut Curtea

că în cauză, se constată că deși dosarul reclamanților privind acordarea de

măsuri reparatorii a fost înregistrat la pârât în mod nejustificat s-a refuzat

soluționarea dosarului în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 iar

adresele prin care se solicita reclamanților să-și completeze dosarul nu a

putut fi reținută ca o apărare în susținerile pârâtei, instituția pârâtă având

la dosarul cauzei toate actele necesare pentru îndeplinirea legală a

atribuțiilor sale.

S-a mai constatat că

deși pârâta a invocat în apărare rămânerea fără obiect a petitului de cerere

privind aprobarea pe caz special a dosarului, în sensul că cererea de

soluționare a fost aprobată de către Comisia Centrală cu prioritate în baza

art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

din data de 28 octombrie 2010, nu a depus așa cum susține în întâmpinare extras

de pe tabelul privind aprobarea, astfel că această apărare nu este dovedită.

În concluzie,

instanța a apreciat că reclamanții se pot considera vătămați în drepturile lor

în sensul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

Ca urmare a culpei

procesuale, în baza art. 274 C. proc. civ. Curtea a obligat pârâta la 4.000 RON

cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând în drept dispozițiile art. 304 ind. 1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se arată că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al

Comisiei Centrale cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea

despăgubirilor în favoarea reclamanților, având în vedere faptul că pârâta nu

își exercită cu rea-credință atribuțiile ce îi revin în cadrul procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Se mai arată că în

cauza supusă judecății Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va

emite decizia conținând titlul de despăgubire numai după identificarea obiectului

dispoziției și finalizarea etapei verificării legalității respingerii cererii

de restituire în natură.

Referitor la

îndeplinirea obligațiilor stabilite în dispozitivul sentinței recurate,

condiționate de un anume termen prestabilit, respectiv de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii și de 60 de zile, se arată că procedura

administrativă nu poate fi parcursă într-un interval de 30 de zile.

Referitor la plata

cheltuielilor de judecată se arată că acordarea acestora este neîntemeiată față

de obiectul pricinii întrucât cererea introductivă de instanță privește o

obligație de a face în sarcina Comisiei Centrale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente.

Referitor la primul

motiv de recurs, raportat la perioada îndelungată, de circa 10 ani, care a

trecut de la data declanșării procedurilor de restituire a unui bun în natură

sau în echivalent, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost

încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

privind dreptul la un proces echitabil, susținerile recurentei privind

nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil,

rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind

justificate.

Este indiscutabil

faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru

acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu

pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai mult etape

distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități

(organele învestite cu soluționarea notificărilor, evaluatorii), astfel încât,

în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h)

din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia

contenciosului administrativ.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze

fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce însă la ideea că

autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de

timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie

emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum s-a pronunțat în mod constant, în

materie, instanța supremă.

Termenul rezonabil se

referă atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul

necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a

organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei

cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de

protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Referitor la cererea

de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța va face aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 274

alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit

de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În speță, onorariul

avocatului este nepotrivit în raport de munca îndeplinită de avocat pentru că

dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, iar în dosarul de

recurs s-au depus de către avocat numai "Concluzii scrise", astfel că

se va proceda la reducerea onorariului la 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 2110 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că reduce cheltuielile de judecată la 1.000 RON cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - CL