ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2011 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul O.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat instanței obligarea pârâtei să emită, în cel mai scurt timp, în favoarea sa decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 1124 mp, precum și pentru terenul în suprafață de 700 mp, ambele situate în Cluj-Napoca, conform deciziei nr. 1066 din 11 decembrie 2007 a U.Ș.A.M.V. din Cluj-Napoca, pentru prima suprafață (cea de 1124 mp) și dispoziției nr. 9771 din 01 noiembrie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, pentru cea de a doua suprafață (cea de 700 mp).

De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei să plătească 1000 lei pe zi de întârziere cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere nejustificată la eliberarea deciziei, precum și plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 365 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj a fost admisă excepția prematurității cererii privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire pentru terenul în suprafață de 700 mp situat în Cluj-Napoca, conform Dispoziției nr. 9771 din 01 noiembrie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca și a fost respins ca prematur formulat acest capăt de cerere. Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.I.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 1124 mp, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 18285, în conformitate cu Decizia U.Ș.A.M.V. nr. 1.066 din 11 decembrie 2007, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile. De asemenea, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3004,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 9771 din 01 noiembrie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numiților O.I., O.G., O.A., S.S. și J.I. pentru teren în suprafață de 700 mp situat în Cluj-Napoca, iar prin Decizia nr. 1066 din 11 decembrie 2007 emisă de U.Ș.A.M.V. din Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea acelorași persoane pentru terenul în suprafață de 1124 mp situat în Cluj-Napoca, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin contractul de cesiune de creanță atestat cu dată certă sub nr. 793 din 26 ianuarie 2011 de B.N.P. asociați P.I.F. și D.S.I., numiții S.S., J.I., O.G.

și O.A. au cesionat în favoarea reclamantului O.I. dreptul de creanță împotriva Statului Român constând în dreptul de a obține despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 1824 mp înscris în CF nr. 18285 al localității Cluj-Napoca, astfel că reclamantul își justifică pe deplin calitatea procesuală activă. Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.

Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit dispozițiilor legale sus arătate, instanța de primă jurisdicție a reținut că s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, o autoritate administrativă distinctă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în virtutea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) și b) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 are două atribuții principale: emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și luarea măsurilor legale necesare aplicării legii. Premisa emiterii titlului de despăgubire o reprezintă înaintarea către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrarea dosarelor care cuprind dispozițiile unităților deținătoare privitoare la acordarea de despăgubiri.

Din această perspectivă, a reținut instanța de fond că este întemeiată excepția prematurității cererii privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire pentru terenul în suprafață de 700 mp situat în Cluj Napoca, conform Dispoziției nr. 9771 din 01 noiembrie 2007 a Primarului mun. Cluj-Napoca, cât timp din adresa din 09 mai 2011 eliberată de Compartimentul Revendicări din cadrul Primăriei municipiului Cluj-Napoca, rezultă că documentația de revendicare aferentă Dispoziției nr. 9771 din 01 noiembrie 2007 emisă în favoarea reclamantului O.I. și nu a fost comunicată pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ce privește demersul judiciar îndreptat împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea titlului de despăgubire pentru terenul în suprafață de 1124 mp, situat în Cluj-Napoca, la care se referă Decizia U.Ș.A.M.V.

nr. 1.066 din 11 decembrie 2007, instanța de fond a apreciat că apărările formulate prin întâmpinare, pentru a justifica întârzierea înregistrată în finalizarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire, nu sunt întemeiate. Astfel, a reținut instanța că pârâtul a invocat în primul rând excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1.066 din 11 decembrie 2007 a U.Ș.A.M.V. , în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepție pe care Curtea o califică drept inadmisibilă, deoarece legiuitorul a prevăzut o altă procedură judiciară, specială, pentru modificarea sau desființarea acesteia, în cuprinsul Legii nr. 10/2001.

Instanța de primă jurisdicție a apreciat că excepția de nelegalitate poate fi invocată doar cu privire la actele ce pot constitui obiect al cererilor în contencios administrativ și întrucât Decizia nr. 1.066 din 11 decembrie 2007 nu poate fi contestată la instanța de contencios administrativ sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța concluzionând că cererea de sesizare cu excepția de nelegalitate formulată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă. Apărările pârâtei, conform cărora reclamantul O.I. și cedenții S.S., J.I., O.G. și O.A.

și-au justificat calitatea de moștenitori, doar pentru cota de 1/4 din terenul în suprafață de 1124 mp, situat în Cluj-Napoca, sunt nefondate, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali sau testamentari, care nu au urmat procedura administrativă prevăzută de acest act normativ, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. A reținut instanța că observația pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit căreia notificarea depusă de reclamantul O.I. și cedenții S.S., J.I., O.G. și O.A. în baza Legii nr. 10/2001 a fost formulată numai în calitate de moștenitori ai defunctei O.N., coproprietară a imobilului situat Cluj-Napoca, înscris în C.F.

, alături de fiul acesteia – O.V. - nu este exactă. După cum rezultă din notificarea aflată la fila 65 din dosar, reclamantul O.I. a formulat notificarea prevalându-se de calitatea de moștenitor al bunicilor săi, O.V. și O.N., nu numai de calitatea de moștenitor al lui O.N. Corespunde realității că preluarea imobilului în litigiu de către stat a avut loc după decesul bunicului reclamantului, O.V., acesta fiind decedat la data de 17 martie 1962 și că moștenitorii legali ai acestuia, potrivit certificatului de moștenitor din 27 mai 1963 eliberat de Notariatul de Stat sunt soția acestuia O.N., în cotă-parte de ¼ și O.V.

– fiul - în cotă-parte de ¾, însă de vreme ce acesta din urmă nu a înțeles să formuleze notificare în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitor al lui O.V., decedat 17 martie 1962, în cauză devin incidente prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora cotele moștenitorilor legali care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III revin celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. De asemenea, masa succesorală menționată în certificatul de moștenitor cuprinde casa situată în Cluj-Napoca, nu și terenurile situate la aceeași adresă. Prin actele de stare civilă depuse la dosar la dosar s-a dovedit că între reclamant, cedenți și defunctul O.V.

există legături de rudenie, fiind dovedită calitatea de moștenitori legali a acestora. A concluzionat instanța de fond că admiterea primului capăt de cerere al reclamantului se impune, deoarece restituirea dosarului la unitatea deținătoare nu apare justificată în raport de înscrisurile pe care pârâta le avea la dispoziție. De asemenea, prin neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data emiterii deciziei respectiv 11 decembrie 2007 și data înregistrării dosarului la Comisie – octombrie 2008, este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei, Comisia Centrală, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.

Este incontestabil că soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen. De asemenea, odată ce beneficiarul dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor, acestuia i se creează convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi soluționată într-un termen rezonabil și previzibil. Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - încalcă dreptul la respectarea bunurilor reclamantului, iar în considerarea art. 6 din C.E.D.O.

precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în limitele legii dar cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Curtea a respins solicitarea reclamantului de a stabili, pe baza raportului de expertiză extrajudiciară anexat acțiunii introductive, valoarea terenului în suprafață de 1124 mp, situat în Cluj-Napoca, deoarece această atribuție revine potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 evaluatorului desemnat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și excede limitelor puterii judecătorești.

Totodată decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de I.C.C.J. asupra unui recurs în interesul legii se referă la o cu totul altă ipoteză decât cea dedusă judecății și prin urmare nu poate fi aplicată prin analogie. Instanța având în vedere dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a stabilit sancțiunea unor penalități de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței pronunțate, cu obligarea pârâtei, doar în parte, la plata cheltuielilor de judecată. 3. Recursul declarat de A.N.R.P.

- Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra excepției de nelegalitate a deciziei nr. 1066/2007 invocată în cauză, apreciind că există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a litigiului și soluționarea excepției de nelegalitate invocată în cauză. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că în cauză reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar decât pe o cotă de ¼ din imobilul notificat, apreciind că în mod greșit instanța a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, subliniind faptul că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauza de față, întrucât bunicul reclamantului a decedat înainte de preluare.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și cu privire la faptul că a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile în care procedurile administrative prevăzute de lege cuprind mai multe etape, care nu pot fi parcurse pe perioada termenului de 30 de zile. A fost criticată, de asemenea și soluția privind obligarea la plata penalităților pe zi de întârziere, arătându-se că este o obligație mult prea oneroasă, având în vedere că dosarul de despăgubire este incomplet. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că termenul de finalizare a procedurii administrative va fi de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii, fiind înlăturată aplicarea sancțiunii penalităților pe zi de întârziere și fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, pentru considerentele ce urmează: Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că prin Notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat restituirea imobilului situat în Cluj-Napoca, iar prin Decizia nr. 1066 din 11 decembrie 2007 emisă de U.Ș.A.M.V.

s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Dosarul aferent dispoziției a fost comunicat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrată de aceasta la nr. 40687/CC, în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007, care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”. În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamantului se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond.

Critica formulată de recurentă este întemeiată însă în ceea ce privește termenul de 30 de zile de emitere a deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, precum și cu privire la aplicarea sancțiunii penalităților pe zi de întârziere, Înalta Curte apreciind că durata procedurilor administrative, care sunt proceduri complexe, nu poate fi încadrată în termenul acordat de instanța de fond, întrucât emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat mai sus, trebuie emis cu respectarea dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deci cu respectarea obligatorie a etapelor prevăzute de lege, etape care se finalizează odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtei, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Principiul legalității înseamnă, înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, ori, în cauza de față, Legea nr. 247/2005 a stabilit procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată. În opinia Înaltei Curți litigiul născut între reclamant și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte prin faptul că dosarul reclamantului nu a urmat procedura de evaluare este de natură a crea o vătămare a acestuia într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamantul privește cu speranță legitimă.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 la nesfârșit, ci urmează a fi respectat termenul rezonabil de 6 luni consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Interpretarea instanței de control judiciar cu privire la termenul de 6 luni, rezonabil pentru parcurgerea procedurii administrative prevăzute de lege, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora „prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională.” Înalta Curte a reținut că solicitarea la plata penalităților pe zi de întârziere apare ca neîntemeiată, întrucât nu poate fi apreciată durata procedurilor administrative ce se derulează, care se finalizează cu emiterea deciziei de despăgubire, iar fixarea acestor sancțiuni nu poate fi determinată având în vedere logica procedurilor reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va modifica sentința recurată în sensul că termenul de finalizare a procedurii administrative este de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii, fiind înlăturată aplicarea sancțiunii penalităților pe zi de întârziere, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de A.N.R.P. - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 365 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că termenul de finalizare a procedurii administrative va fi de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii și înlătură aplicarea sancțiunii penalităților pe zi de întârziere. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.