ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, la data de 23 iunie 2010, reclamantele Z.S.E. și A.E.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren, înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top.

AA, situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 7, la expropriere nr. 15-19 și str. O. nr. 126-128; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (3) din aceeași lege, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că, în speță, procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare și în susținerea acesteia nu a fost declanșată, deoarece dosarul aferent dispoziției nr. 3024 din 14 septembrie 2006, deși a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului Cluj Napoca și înregistrat cu nr. 29557/CC, a fost returnat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ca urmare a faptului că pe rolul Tribunalului Cluj există un litigiu privind contestația la dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001. 1.2. Prin sentința nr. 316 din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantele Z.S.E.

și A.E.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe, reclamantele au formulat recurs, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității întrucât procedura administrativă, conform Legii nr. 247/2005, a fost declanșată prin înregistrarea în evidențele pârâtei a Dosarului nr. 29557/CC, în anul 2006, acesta fiind returnat în mod eronat Primăriei Cluj Napoca și nesoluționat până în prezent, deși litigiul promovat în temeiul Legii nr. 10/2010 a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. 1.3.

Prin decizia nr. 2536 din 5 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Z.S.E. și A.E.E. a casat sentința atacată și a trimis cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că prima instanță în mod eronat a admis excepția prematurității cererii, deși atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu ce trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice. 2. Hotărârea curții de apel pronunțată în al doilea ciclu procesual În rejudecare, în fond după casare, prin sentința nr. 468 din 19 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele Z.S.E.M.

și Á.E.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul construcție și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca nr. top AA, situat în Cluj-Napoca, str. T., la expropriere nr. 15-19 și str. O. nr. 126-128 și a respins petitul având ca obiect cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 1000 RON cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța aeastă hotărâre, prima instanță a constatat că justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.

Condiționarea soluționării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire . Reclamantele au parcurs procedurile instituite în favoarea lor raportat la etapa de soluționare în care se află litigiul derulat sub auspiciile Legii nr. 10/2001. Nu trebuie ignorat faptul că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile art. 6 parag.

1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil. Acțiunea apare ca fiind întemeiată în ceea ce privește solicitarea vizând evaluarea în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcție și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca nr. top AA, situat în Cluj-Napoca, str. T., la expropriere nr. 15-19 și str. O. nr. 126-128.

Pretențiile reclamantelor vizând obligarea pârâtei în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot fi apreciate ca fiind de natura despăgubirilor pentru daune morale sau materiale cauzate de către autoritate acestea fiind în fapt daune cominatorii solicitate de reclamante care apar ca fiind incompatibile cu normele care reglementează materia contenciosului administrativ și în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată de pârâtă Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a reiterat, în esență, apărările invocate în fața instanței de fond, arătând că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape. În speță, această procedură nu a fost declanșată deoarece dosarul de despăgubire nr. 29557/CC nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale după soluționarea irevocabilă a litigiului promovat de intimate în temeiul Legii nr. 10/2001, în vederea demarării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A arătat recurenta că procedura administrativă se declanșează numai după transmiterea dosarelor potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din legea menționată, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G.

nr. 81/2007. În raport de această situație, recurenta consideră că nu poate fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, procedura administrativă neputând fi declanșată la simpla cerere a persoanei îndreptățite. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține că dosarul de despăgubire nr. 29557/CC a fost înregistrat în anul 2006 de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior fiind restituit Primăriei Cluj Napoca, conform adresei din 15 mai 2007, date fiind litigiile care vizau dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor din 14 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca, derulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Soluționarea în mod irevocabil a acestor litigii este dovedită prin decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Această situație este cunoscută autorității pârâte, dovadă în acest sens fiind adresa din 09 septembrie 2010. Dat fiind faptul că dosarul de despăgubire a fost înregistrat în vederea declanșării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 245/2007, pentru emiterea titlului de despăgubire solicitat de intimatele-reclamante, fiind doar suspendată soluționarea acestuia în contextul menționat, recurenta avea obligația de a relua procedura administrativă prin parcurgerea etapelor prevăzute în cuprinsul acestui titlu după soluționarea irevocabilă a litigiilor în baza Legii nr. 10/2001, autorității pârâte fiindu-i cunoscut acest fapt, astfel cum s-a reținut anterior.

Apărarea constantă a recurentei-pârâte, în sensul că, până la data învestirii instanței, dosarul de despăgubire nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, conform art. 16 alin. (1) sau (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu poate fi primită, întrucât de la momentul soluționării irevocabile a litigiului privind dispoziția nr. 3024/2006, respectiv la 17 noiembrie 2009, nu au fost întreprinse măsuri eficiente pentru declanșarea etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Nu există nicio justificare rezonabilă și obiectivă pentru neparcurgerea unei proceduri administrative, de orice natură, într-un interval de timp de peste doi ani.

Această conduită de pasivitate culpabilă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în mod nejustificat a întârziat demararea procedurii administrative reglementate în art. 16 din Legea nr. 247/2005, se circumscrie unui refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect a fost sancționată de prima instanță În mod evident intimatelor-reclamante li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 parag. 1 din Convenție, text care acoperă și etapa prealabilă acțiunii judiciare, atunci când aceasta constă într-o procedură administrativă obligatorie. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 468 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.