ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual

1.1. Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, la data de 23 iunie 2010, reclamantele Z.S.E. și A.E.E.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul

de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și pentru cota de 6/8

parte din imobilul teren, înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA,

situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 7, la expropriere nr. 15-19 și str. O. nr.

126-128; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (3) din aceeași lege, la

plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere de la data

rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a hotărârii,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând

că, în speță, procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.

247/2005, cu modificările și completările ulterioare și în susținerea acesteia

nu a fost declanșată, deoarece dosarul aferent dispoziției nr. 3024 din 14

septembrie 2006, deși a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către

Primăria Municipiului Cluj Napoca și înregistrat cu nr. 29557/CC, a fost

returnat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ca urmare a faptului că pe rolul

Tribunalului Cluj există un litigiu privind contestația la dispoziția emisă în

baza Legii nr. 10/2001.

1.2. Prin sentința

nr. 316 din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității acțiunii,

invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de

reclamantele Z.S.E. și A.E.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe, reclamantele au

formulat recurs, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția

prematurității întrucât procedura administrativă, conform Legii nr. 247/2005, a

fost declanșată prin înregistrarea în evidențele pârâtei a Dosarului nr.

29557/CC, în anul 2006, acesta fiind returnat în mod eronat Primăriei Cluj

Napoca și nesoluționat până în prezent, deși litigiul promovat în temeiul Legii

nr. 10/2010 a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 9395 din 17 noiembrie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

1.3. Prin decizia nr.

2536 din 5 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Z.S.E.

și A.E.E. a casat sentința atacată și a trimis cauza, pentru rejudecare, aceleiași

instanțe, reținând că prima instanță în mod eronat a admis excepția

prematurității cererii, deși atitudinea autorității pârâte nu corespunde

exigențelor principiului operativității, ca principiu ce trebuie să guverneze

activitatea organelor administrației publice.

de apel pronunțată în al doilea ciclu procesual

În rejudecare, în fond

după casare, prin sentința nr. 468 din 19 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantele Z.S.E.M. și Á.E.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, a obligat pârâta la

emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul construcție

și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca

nr. top AA, situat în Cluj-Napoca, str. T., la expropriere nr. 15-19 și str. O.

nr. 126-128 și a respins petitul având ca obiect cererea de obligare a pârâților

la plata sumei de 1000 RON cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța aeastă

hotărâre, prima instanță a constatat că justificarea autorității prin invocarea

criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind

necesară și proporțională cu scopul urmărit.

Condiționarea soluționării

dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care

implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate

a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă

astfel cu succes ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea

și concretizarea în final a dreptului la despăgubire .

Reclamantele au parcurs

procedurile instituite în favoarea lor raportat la etapa de soluționare în care

se află litigiul derulat sub auspiciile Legii nr. 10/2001.

Nu trebuie ignorat faptul

că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă

este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție

impune soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil.

Acțiunea apare ca fiind

întemeiată în ceea ce privește solicitarea vizând evaluarea în condițiile art. 16

alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcție

și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca

nr. top AA, situat în Cluj-Napoca, str. T., la expropriere nr. 15-19 și str. O.

nr. 126-128.

Pretențiile reclamantelor

vizând obligarea pârâtei în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 la

plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere a executării

sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă

a sentinței în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot

fi apreciate ca fiind de natura despăgubirilor pentru daune morale sau materiale

cauzate de către autoritate acestea fiind în fapt daune cominatorii solicitate de

reclamante care apar ca fiind incompatibile cu normele care reglementează materia

contenciosului administrativ și în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

de pârâtă

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă a reiterat, în esență, apărările invocate în fața instanței de

fond, arătând că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape.

În speță, această procedură

nu a fost declanșată deoarece dosarul de despăgubire nr. 29557/CC nu a fost retransmis

Secretariatului Comisiei Centrale după soluționarea irevocabilă a litigiului

promovat de intimate în temeiul Legii nr. 10/2001, în vederea demarării procedurii

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A arătat recurenta că

procedura administrativă se declanșează numai după transmiterea dosarelor potrivit

art. 16 alin. (1) și (2) din legea menționată, așa cum a fost modificată și completată

prin O.U.G. nr. 81/2007.

În raport de această situație,

recurenta consideră că nu poate fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, procedura administrativă neputând fi declanșată la simpla cerere

a persoanei îndreptățite.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând recursul în

raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de

apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Argumentele de fapt și

de drept relevante

Înalta Curte reține

că dosarul de despăgubire nr. 29557/CC a fost înregistrat în anul 2006 de Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior fiind restituit

Primăriei Cluj Napoca, conform adresei din 15 mai 2007, date fiind litigiile care

vizau dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor din 14

februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca, derulate în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Soluționarea în mod irevocabil

a acestor litigii este dovedită prin decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Această situație este

cunoscută autorității pârâte, dovadă în acest sens fiind adresa din 09

septembrie 2010.

Dat fiind faptul că dosarul

de despăgubire a fost înregistrat în vederea declanșării procedurii administrative

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 245/2007, pentru emiterea titlului de despăgubire

solicitat de intimatele-reclamante, fiind doar suspendată soluționarea acestuia

în contextul menționat, recurenta avea obligația de a relua procedura administrativă

prin parcurgerea etapelor prevăzute în cuprinsul acestui titlu după soluționarea

irevocabilă a litigiilor în baza Legii nr. 10/2001, autorității pârâte fiindu-i

cunoscut acest fapt, astfel cum s-a reținut anterior.

Apărarea constantă a recurentei-pârâte,

în sensul că, până la data învestirii instanței, dosarul de despăgubire nu a fost

retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, conform art. 16 alin. (1) sau (2)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu poate fi primită, întrucât de la momentul

soluționării irevocabile a litigiului privind dispoziția nr. 3024/2006, respectiv

la 17 noiembrie 2009, nu au fost întreprinse măsuri eficiente pentru declanșarea

etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nu există nicio justificare

rezonabilă și obiectivă pentru neparcurgerea unei proceduri administrative, de orice

natură, într-un interval de timp de peste doi ani.

Această conduită de pasivitate

culpabilă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în mod nejustificat

a întârziat demararea procedurii administrative reglementate în art. 16 din Legea

nr. 247/2005, se circumscrie unui refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect a fost sancționată

de prima instanță

În mod evident intimatelor-reclamante

li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 parag. 1 din Convenție,

text care acoperă și etapa prealabilă acțiunii judiciare, atunci când aceasta constă

într-o procedură administrativă obligatorie.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 468

din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2012.