ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantele Z.S.E.

și A.E.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea unei decizii

reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin.

(7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și

pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren, situat în Cluj-Napoca, obligarea

pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (3) din aceeași lege, la plata sumei de 1.000

lei cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive

și irevocabile și până la executarea efectivă a hotărârii, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantele au arătat că imobilul în cauză a trecut în proprietatea Statului

Român, în baza Decretelor de expropriere nr. 47/1975 și nr. 168/1983, ale

Consiliului de Stat al R.P.R. de la antecesorii reclamanților S.P., născută M.,

S.I. și F.E., născută S., coproprietari asupra cotei de 6/8 parte și de la

numita A.J., antecesoarea numitei G.I.M., proprietară asupra cotei de 2/8,

arătând că această preluare a imobilului a fost abuzivă, fiind îndreptățite la

despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii și în

susținerea acesteia a arătat că procedura administrativă prevăzută Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune

parcurgerea mai multor etape. Or, în speță, această procedura nu a fost

declanșată, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 3024 din 14 septembrie

2006, deși a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria

Municipiului Cluj Napoca și înregistrat cu nr. 29557/ CC, a fost returnat

Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ca urmare a faptului că pe rolul

Tribunalului Cluj, există un litigiu privind contestația la dispoziția emisă în

baza Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 316 din 20

septembrie 2010, a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă

și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantele Z.S.E. și

A.E.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Dispoziția de nr.

3024 din 14 septembrie 2006, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a propus

acordarea de despăgubiri pentru imobilele în litigiu astfel: pentru cota de 1/8

parte din teren situat în Cluj-Napoca, în favoarea numitei G.I.M. și pentru

imobilul construcție și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren, în

favoarea lui F.E., născută S., dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Sentința civilă nr.

678 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 8601/117/2006,

irevocabilă prin Decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, instanța a dispus

anularea parțială a Dispoziției de propunere privind acordarea de despăgubiri nr.

3024 din 14 septembrie 2006 cu privire la suprafața de 531 m.p. din imobil,

precum și referitor la cota acordată reclamantei G.I.M. care este de 2/8 parte

și nu de 1/8 parte.

Astfel, a dispus

restituirea în favoarea reclamantei G.I.M. a cotei de 2/8 parte și în favoarea

reclamantei Z.S.E. a cotei de 6/8 parte din terenul în suprafață de 531 m.p.

din imobil și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei G.I.M.

asupra cotei de 2/8 parte din teren și al reclamantei Z.S.E: asupra cotei de

6/8 parte din același teren, menținând dispoziția atacată cu privire la

propunerea de acordare de despăgubiri pentru restul suprafeței de teren și

pentru construcții.

În acest context,

judecătorul fondului a reținut că nu au fost parcurse etapele procedurii

administrative în fața autorităților publice învestite cu competență în

emiterea titlului de despăgubire în raport de dispozițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, după atacarea Dispoziției nr. 3024 din 14 septembrie 2006

emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în condițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, astfel că acțiunea este prematur formulată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 316 din 30 septembrie 2010, reclamantele au formulat recurs, prin

care au susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, invocând ca

temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se menționează că în mod greșit instanța de fond a admis excepția

prematurității întrucât a fost declanșată procedura administrativă conform

Legii nr. 247/2005, prin înregistrarea în evidențele pârâtei a dosarului nr. 29557/

CC, în anul 2006, acesta fiind returnat în mod eronat Primăriei Cluj Napoca și

nesoluționat până în prezent, deși litigiul promovat în temeiul Legii nr. 10/2010

a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Recurentele susțin că

este nelegală sentința recurată deoarece cererea privind acordarea

despăgubirilor nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, astfel cum

prevăd și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 1 din protocolul nr. 1

adițional la Convenție, prin nefinalizarea procedurii de acordare a

despăgubirilor după trecerea a 8 ani de la data depunerii notificării.

Se menționează că în

situații asemănătoare instanțele naționale au soluționat favorabil cererile

altor persoane, invocându-se și jurisprudență în acest sens.

Față de atitudinea

autorității pârâte care, deși a gestionat dosarul de despăgubire, nu a

declanșat până în prezent procedura administrativă în vedere admiterii titlului

de despăgubire, recurentele-reclamante apreciază că trebuia reținut în cauză

refuzul nejustificat al acesteia, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004, astfel că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea ca prematur

introdusă.

În susținerea

recursului s-a depus la dosar Sentința civilă nr. 678/2008 a Tribunalului Cluj,

Decizia civilă nr. 64/A/2009 a Curții de Apel Cluj, Decizia nr. 9395 din 17

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Intimata-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că dosarul de

despăgubire nr. 29557/ CC nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei

Centrale în vederea urmării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

iar procedura administrativă se declanșează numai după transmiterea dosarelor

potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din legea menționată, așa cum a fost modificată

și completată prin O.U.G. nr. 81/2007, astfel că în raport de această situație,

în mod corect a fost admisă excepția prematurității acțiunii.

Se menționează că

după retransmiterea dosarului de despăgubire, acesta își va păstra numărul de

înregistrare și va urma procedura administrativă, după care se va emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Necontestat este

faptul că dosarul de despăgubire nr. 29557/ CC a fost înregistrat în anul 2006 de

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea

derulării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

ulterior fiind restituit Primăriei Cluj Napoca, conform adresei nr. 708835 din

15 mai 2007, date fiind litigiile care vizau Dispoziția privind propunerea de

acordare a despăgubirilor nr. 3024 din 14 februarie 2006, emisă de Primarul

Municipiului Cluj Napoca, derulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Soluționarea în mod

irevocabil a acestor litigii este dovedită prin Decizia nr. 9395 din 17

noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală. Această situație este cunoscută autorității

pârâte, dovadă în acest sens fiind adresa nr. RG 51938 din 9 septembrie 2010

(fila 62 dosar fond).

Dat fiind faptul că

dosarul de despăgubire a fost înregistrat în vederea declanșării procedurii

administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 245/2007, pentru emiterea

titlului de despăgubire solicitat de recurentele-reclamante, fiind doar

suspendată soluționarea acestuia în contextul menționat, trebuia reluată

procedura administrativă prin parcurgerea etapelor prevăzute în cuprinsul

acestui titlu după soluționarea irevocabilă a litigiilor în baza Legii nr. 10/2001,

autorității pârâte fiindu-i cunoscut acest fapt, astfel cum s-a reținut

anterior.

Este adevărat că nu

au fost parcurse etapele procedurii administrative pentru emiterea titlului de

despăgubire solicitat, însă, acțiunea formulată nu putea fi apreciată ca fiind

prematură în condițiile în care a fost înregistrat dosarul de despăgubire nr. 29557/

CC/2006 la autoritatea pârâtă, au existat demersuri ale recurentelor-reclamante

pentru soluționarea acesteia.

Argumentele intimatei-pârâte

referitoare la faptul că nu au fost parcurse etapele procedurii administrative,

întrucât dosarul de despăgubire nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei

Centrale nu pot fi reținute, întrucât de la momentul soluționării irevocabile a

litigiului privind Dispoziția nr. 3024/2006, respectiv la 17 noiembrie 2010, nu

au fost întreprinse măsuri eficiente pentru declanșarea etapelor prevăzute de art.

16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Instanța de fond în

mod eronat a admis excepția prematurității acțiunii, deși atitudinea autorității

pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu care

trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice și care

obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului

general, dar și al drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor

particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

De altfel, această

atitudine nu satisface nici exigențele dreptului la o bună administrare ca

drept fundamental, de care trebuie să beneficieze și cetățenii români în raport

cu statutul lor de cetățenii europeni, în contextul aderării României la U.E.

și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I

din versiunea consolidată a T.U.E., recunoaște drepturile, libertățile și

principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din

7 decembrie 2000 unde, la art. 41 pct. 1 este prevăzut că orice persoană are

dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un

termen rezonabil.

În consecință, față

de toate considerentele expuse, Înalta Curte, apreciază ca fiind greșită

soluția pronunțată de instanța de fond.

Întrucât acțiunea nu

a fost soluționată pe fond, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și

va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Z.S.E. și A.E.E. împotriva Sentinței nr. 316 din 20 septembrie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.