ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4197/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 438 din 19 noiembrie

2010 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtul Statul Român -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de către reclamantele J.T. și H.I. în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor având

ca obiect anularea Deciziei din 23 martie 2010 emisă de către pârâtă și

obligarea acesteia la emiterea Titlului de Despăgubire pentru întreg imobilul,

construcție și teren .

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia din 23 martie 2010

emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul

art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005

s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantelor, în

cuantum de 385.575,30 RON.

Potrivit art. 19

alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, decizia menționată poate fi

atacată la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii

nr. 554/2004.

Nu poate fi primită

apărarea reclamantelor referitoare la asimilarea procedurilor urmate anterior

emiterii deciziei contestate cu procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 554/2004 atât timp cât, așa cum s-a arătat anterior, prin art. 19

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a trimis la conținutul întregului act

normativ.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantele J.T. și H.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că prin urmare conform normelor legale contestatoarele nu

aveau obligația de a urma procedura stabilită de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

acesta lipsind de eficiență prevederile Legii speciale nr. 247/2005, prin

instituirea unor noi termene de atacare și așteptare a răspunsului. Aceasta cu

atât mai mult cu cât contestatoarele au formulat în repetate rânduri notificări

adresate Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

Dreptul la

soluționarea în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționare

echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios administrativ,

fiind statuat ca atare în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, din modul în care

autoritatea intimată a înțeles să răspundă reclamantelor, rezultă nu numai că

nu are în vedere un asemenea termen, dimpotrivă rezultă intenția de

tergiversare, deoarece de la momentul primirii dosarului de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și până în prezent au trecut 5 ani,

timp în care dosarul nu a parcurs nicio etapă din procedura administrativă.

Apreciem că instanța

în mod nelegal a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile

invocată de către intimată, motiv pentru care solicităm casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În mod greșit instanța a stabilit că

în prezenta cauză legiuitorul face referire la întreaga Lege nr. 554/2004,

respectiv la toate termenele și condițiile speciale de exercitare a acțiunii în

materia contenciosului administrativ.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum rezultă

din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către

reclamanți l-a constituit Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor din data de 23 martie 2010, reclamanții fiind nemulțumiți de

cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 385.575,30 RON, despăgubiri

stabilite conform raportului de evaluare.

Potrivit art. 19

alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul

dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.”

Sintagma folosită de

legiuitor „în condițiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod

obligatoriu la respectarea dispozițiilor acestei legi, în speță a dispozițiilor

art. 7 alin. (1), potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un

drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității

emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din redactarea

textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție

specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei

proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care

persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea

neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca

inadmisibilă.

În raport de

probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanții nu au îndeplinit

această cerință obligatorie, adresându-se direct instanței de judecată cu

contestație împotriva deciziei emise de pârâtă.

Înalta Curte constată

că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu au respectat

procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, prin contestația împotriva evaluării imobilului.

În consecință, pentru

considerentele expuse anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

teza I respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de J.T. și H.I. împotriva Sentinței civile nr. 438/2010 din 19

noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.