ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la soluționarea cu celeritate a dispoziției nr. 2333 din 26 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Lugoj înregistrată sub nr. 6545/CC și la transmiterea dosarului către un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, iar ulterior obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de la finalizarea și depunerea raportului să procedeze le emiterea deciziei conținând titlu de despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 2333 din 26 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Lugoj i s-au acordat despăgubiri pentru imobilul aparținând antecesoarei sale, demolat în anul 1980, iar dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 6545/CC, susținând că, deși a făcut demersuri la autoritatea pârâtă, nici până la data formulării prezentei acțiuni, aceasta nu a dat curs solicitării sale.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape, în speță, în urma analizei legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, s-a constatat necesitatea indicării suprafeței imobilului construcție notificat, precum și completarea cu înscrisuri din care să reiasă suprafața imobilului, materiale folosite la edificare și anul de construcție, prin adresa nr. 6545/CC din 5 mai 2010 solicitându-se aceste acte. Totodată, a arătat că nu au fost parcurse toate procedurile administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar emiterea titlului de despăgubire se realizează numai după parcurgerea acestor proceduri și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățită, invocând în acest sens Decizia nr. 2815/2008, potrivit căreia urmează să se respecte ordinea de înregistrare a dosarului.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 395 din 22 septembrie 2010 , Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta să procedeze la finalizarea etapei de verificare a dosarului înregistrat sub nr. 6545/CC și la desemnarea evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei cauze, iar ulterior finalizării etapei de evaluare să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantului.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Dispoziția nr. 2333 din 26 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Lugoj, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Lugoj, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 6545/CC.

La data de 9 noiembrie 2007, reclamantul a înregistrat la sediul autorității pârâte o cerere privind întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul notificat, precum și cererea privind emiterea titlului de despăgubire, iar prin adresa de răspuns din 11 februarie 2008 pârâta i-a comunicat faptul că procedura administrativă este în curs de desfășurare sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, invocând decizia nr. 2 din 28 februarie 2006. Prima instanță a reținut că de la momentul înregistrării dosarului la pârâtă (9 ianuarie 2006) și până la data promovării acțiunii (21 aprilie 2010) autoritatea pârâtă nu a parcurs nici o etapă din procedură administrativă reglementată de capitolul 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, singurul demers în acest sens a fost efectuat după primirea citației în cauză, când a invocat lipsa unor informații suplimentare privind valoarea construcției demolate, anul construcției, materialele folosite.

Ulterior, la data de 11 mai 2010, după transmiterea procedurii de citare în cauză, autoritatea pârâta a solicitat Primăriei municipiului Lugoj înscrisuri privind suprafața și descrierea construcției notificate, solicitându-se astfel informații de la arhivele naționale și județene, de la societățile care au avut în administrare imobilul, iar în situația în care nu există astfel de acte, s-a cerut depunerea unor declarații notariale de către persoane care pot atesta anumite situații în legătură cu imobilul notificat, inclusiv dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu.

Totodată, prima instanță a reținut că Primăria Municipiului Lugoj a dat curs solicitării autorității pârâte și, în lipsa oricăror documente, reclamantul a procedat la depunerea declarației autentificate sub nr. 2212 din 28 mai 2010 privind descrierea imobilului și a materialelor folosite declarație susținută de cea unei terțe persoane autentificată sub nr. 2213 din 28 mai 2010 fiind astfel îndeplinite toate cerințele menționate de autoritatea pârâtă în cuprinsul adresei nr. 6545/CC din 11 mai 2010. În concluzie, prima instanță a reținut refuzul nejustificat al autorității pârâte de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 în privința soluționării dosarului nr. 6545/CC, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului pentru evaluare și stabilirii despăgubirilor cuvenite reclamantului, încălcându-se astfel prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantului.

4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod netemeinic prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținând încălcarea principiului procesului rezonabil, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantului. În cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 6545/CC și analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire, constatându-se că lipsesc o serie de înscrisuri.

Astfel, soluționarea acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. În concret, criticile recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a ignorat prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamantului trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie și, în plus, respectivul dosar nu a fost completat cu acte privind suprafața imobilului construcție demolată, materiale folosite la edificare, anul construirii, aceste înscrisuri fiind depuse ulterior.

În concluzie, recurenta a susținut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a finaliza etapa de verificare a dosarului înregistrat sub nr. 6545/CC, de a desemna un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantului, pentru imobilul situat în Lugoj.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de parcurgere a etapelor procedurii administrative cu care a fost învestită, reținând că în mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță a obligat pârâtul să transmită dosarul către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul în litigiu, aceasta fiind o etapă premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a fost contestat, refuzându-se trimiterea dosarului către evaluator cu motivarea că nu există înscrisuri suficiente pentru descrierea construcției demolate. Instanța de control judiciar constată că reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 6545/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Totodată, reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 395 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.