ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin Sentința nr. 287

din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele N.H.G. și

P.H.H., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

obligând prima pârâtă să emită Decizie pentru acordarea titlurilor de

despăgubiri pentru imobilele situate în Municipiul Lugoj, Str. T.G. nr. 31 și

Str. B. nr. 51; de asemenea, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor

de judecată către reclamante, în cuantum de 1240 RON, reprezentând onorariu

avocat. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a

fost admisă excepția prematurității în ceea ce privește petitul privind

obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea

titlurilor de plată și a fost respins acest petit ca fiind prematur formulat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la

excepții:

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesuală pasivă, întrucât

acțiunea este întemeiată pe dispozițiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr.

247/2005, care reglementează procedura administrativă pentru acordarea

despăgubirilor și instituie în sarcina pârâtei emiterea deciziilor reprezentând

titlurile de despăgubire.

Excepția

prematurității acțiunii în privința capătului de cerere având ca obiect

obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București la

emiterea titlurilor de plată este întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor

art. III alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 62/2010, pe o perioadă de 2 ani de la

data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă emiterea

titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe perioada

de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor putându-se face doar prin conversia lor în

acțiuni corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Prin urmare,

fiind suspendată emiterea titlurilor de plată, instanța nu poate dispune

obligarea la emiterea acestora, nici măcar începând cu data de 1 iulie 2012,

când ar trebui să expire perioada de suspendare întrucât este posibil ca la

acea dată legiuitorul să prelungească perioada de suspendare, așa cum a făcut-o

în repetate rânduri (de exemplu în cazul plății drepturilor salariale restante

ale funcționarilor publici).

În ce privește fondul

cauzei:

Urmare notificărilor

formulate în cursul anului 2001 și în temeiul Legii nr. 10/2001, prin

Dispozițiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și 1445 din 8 iulie 2005 emise de

Primarul Municipiului Lugoj, s-a propus, în favoarea autorului reclamantelor,

acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 870.118.000 ROL (87.011,8 RON)

și 499.070.000 ROL (49.907 RON).

Aceste dispoziții au

fost înaintate împreună cu dosarele aferente de către Comisia de aplicare a

prevederilor Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Lugoj,

Instituției Prefectului Județului Timiș, care la rândul său a transmis dosarele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2006.

Pârâtele nu contestă

împrejurarea că dosarele au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor cu aproape 5 ani în urmă și nici nu justifică

întârzierea în soluționarea acestora.

Se constată că

apărările autorităților pârâte sunt evazive și nu conțin o justificare reală a

întârzierii de soluționare a dosarelor reclamantelor, pârâtele rezumându-se a

descrie procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, arătând totodată că s-au solicitat lămuriri cu privire la situația

actuală a imobilelor, dosarele aflându-se prin urmare abia în etapa inițială a

verificărilor.

De altfel, lămuririle

solicitate puteau fi extrase din chiar Dispozițiile nr. 2784 din 17 noiembrie

2004 și 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj, în care se

arată că imobilele construcții au fost demolate, construindu-se în locul

acestora blocuri și alte locuințe.

Față de această

justificare fără temei a pârâtelor, se reține că acestea se află în culpă

pentru tergiversarea soluționării cererii de despăgubire a reclamantelor,

acțiunea fiind întemeiată în ce privește petitul referitor la obligarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia pentru

acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilele situate în Municipiul

Lugoj, Str. T.G. nr. 31 și Str. B., nr. 51.

Este, însă,

neîntemeiată solicitarea de individualizare a valorii totale de 136.918,8 RON,

întrucât în cadrul procedurii administrative reglementate de Capitolul V al

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 s-a prevăzut la art. 15 alin. (6) că

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de

specialitate și va întocmi raportul de evaluare care va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Prin urmare, în

această etapă nu se poate stabili valoarea despăgubirilor, care urmează a fi

stabilită conform dispozițiilor legale menționate.

Solicitarea de

obligare a pârâtelor la executarea hotărârii judecătorești sub sancțiunea

amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004, precum și sub sancțiunea plății penalităților de întârziere, este, de

asemenea, neîntemeiată, întrucât procedura administrativă reglementată de

Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 prevede, așa cum s-a arătat

deja, și o etapă a evaluării de către un evaluator autorizat. Or, finalizarea

evaluării poate interveni ulterior termenului de 30 de zile invocat de

reclamantă, nefiind echitabilă sancționarea în acest moment, când nu se pune

încă problema executării unei hotărârii care nu este irevocabilă.

Totodată, având în

vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligate pârâtele

la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în cuantum de 1240 RON,

reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

reclamantele, precum și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005

atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate cât și în ceea ce

privește soluția de admitere, în parte a acțiunii.

Recursul declarat de

reclamantele - recurente critică ca nelegală și netemeinică soluția de admitere

în parte a acțiunii și respinge ca prematur formulată cererea de obligare a

intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea

titlului de plată.

Cu privire la fondul

cauzei, reclamantele critică soluția instanței de fond care deși a obligat

intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului

de despăgubire pentru cele două imobile situate în Municipiul Lugoj nu a

precizat în dispozitiv suma despăgubirilor solicitate deși autoritatea pârâtă

nu a contestat acest cuantum.

În ceea ce privește

respingerea ca prematur formulată a capătului de acțiune având ca obiect

obligarea la emiterea titlurilor de plată conform dispozițiilor Legii nr.

247/2005, reclamantele arată că în cauză au fost aplicate greșit de instanța de

fond dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010. Se apreciază că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile acestui act normativ special care este de natură a

încălca dreptul de proprietate al reclamantelor și dreptul acestora la o

despăgubire echitabilă achitată într-un termen rezonabil.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în

totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticându-se sentința

de fond pentru admiterea în parte a acțiunii reclamantelor și în ceea ce

privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pe fondul cauzei se

invocă două aspecte de nelegalitate, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 247/2005.

Primul privește

faptul că instanța de fond a reținut greșit nesoluționarea culpabilă a cererii

de despăgubire formulată prin tergiversarea soluționării cererilor aferente

Dispozițiilor nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și nr. 1445 din 8 iulie 2005 emise

de Primarul Municipiului Lugoj. Aceasta deoarece cererile nu au fost

soluționate deoarece dosarele aferente dispozițiilor emise în baza Legii nr.

10/2001 nu sunt complete lipsind o serie de acte necesare identificării și

evaluării imobilelor.

Iar reclamanții nu au

depus la dosar actele solicitate, iar procedura emiterii titlurilor de

despăgubire prevede mai multe etape de care instanța de fond nu a ținut cont.

Al doilea aspect de

nelegalitate privește nerespectarea de către instanța de fond a Deciziei nr.

2815/2008 prin care este stabilită ordinea de soluționare a cererilor de

despăgubire, cu respectarea procedurii speciale reglementată prin Legea nr.

247/2005, care are o procedură complexă.

În ceea ce privește

obligarea la plata cheltuielilor de judecată recurenta-pârâtă ca instanță de

fond a aplicat greșit dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și nu a

aplicat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ținând cont de admiterea

în parte a acțiunii și de faptul că pentru soluționarea litigiului a fost

necesar un singur termen de judecată.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii

acțiunii în totalitate.

La dosar recurenții

au depus întâmpinări față de recursurile părții adverse solicitând respingerea

recursurilor.

La dosar

intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus

întâmpinare în care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat

de reclamantele - recurente.

Analizând recursurile

declarate în raport de motivele invocate, Curtea îl va aprecia pentru

următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greșită

a dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Recursul declarat de

recurentele-reclamante este nefondat, sentința atacată fiind dată cu aplicarea

corectă a legii, atât în ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea fiind emisă

în parte fiind obligată pârâta-recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 cât și în ceea ce privește soluția de respingere ca prematur

formulat a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlurilor de plată.

Curtea nu va reține

cele două aspecte de nelegalitate invocate de reclamantele-recurente.

Instanța de fond în

mod corect a sancționat refuzul nejustificat al reclamantei-pârâte Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite titlurile de despăgubire

pentru imobilele menționate în Dispozițiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și

nr. 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj în favoarea

autorului reclamantelor. Faptul că instanța de fond nu și-a însușit cuantumul

despăgubirilor bănești stabilite prin deciziile emise în baza Legii nr. 10/2001

este legal și corect. Aceasta deoarece procedura emiteri titlurilor de

despăgubire reprezintă un proces complex care presupune mai multe etape

identificarea și evaluarea imobilelor care implică efectuarea unui raport de

expertiză și însușirea acestui raport privind evaluarea de părțile implicate.

În ceea ce privește

respingerea ca prematur formulată a cererii având ca obiect emiterea titlurilor

de plată în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.

III alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 62/2010 potrivit cărora a fost suspendată

pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare, emiterea titlurilor de plată.

Acest act normativ,

care nu a fost declarat neconstituțional are caracter special și se aplică cu

prioritate cererilor având ca obiect emiterea titlurilor de plată neputându-se

reține susținerile reclamanților privind încălcarea dreptului de proprietate și

dreptului de a primi despăgubiri într-un termen rezonabil.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este

nefondat în cauză soluția de admitere în parte a acțiunii fiind dată cu

aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Nu poate fi reținută

apărarea invocată privind nerespectarea etapelor prevăzute de Legea nr.

247/2005 în condițiile în care sunt îndeplinite în cauză condițiile existenței

unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor de despăgubire având în

vedere data înregistrării cererilor pe rolul Comisiei anul 2006.

Motivele invocate de

recurentă privind lipsa unor acte care să ateste identificarea imobilelor nu au

fost reținute, în mod corect de instanța de fond, reprezentând un motiv de

tergiversare a soluționării cererilor de despăgubire.

În ceea ce privește

Decizia nr. 2815/2008 instanța de fond nu a aplicat-o deoarece aceasta

reprezintă un act intern aplicabil autorității pârâte prin care este stabilită

ordinea de soluționare a cererilor de despăgubire formulată în baza Legii nr.

247/2005 stabilindu-se ca regulă - ordinea cronologică a înregistrării

cererilor.

Cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată a fost admisă în mod corect cu aplicarea art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă fiind obligată ca parte căzută în

pretenții.

Nu s-a făcut

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. deoarece cuantumul cheltuielilor de

judecată a fost apreciat ca rezonabil și proporțional în raport de valoarea

cauzei și munca prestată de avocat.

Față de cele expuse

mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată

de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantele N.H.G. și P.H.H. și de pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 287 din 22 iunie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2012.

Procesat de GGC - DG