ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2012

Prin Sentința nr. 287 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele N.H.G. și P.H.H., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligând prima pârâtă să emită Decizie pentru acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în Municipiul Lugoj, Str. T.G. nr. 31 și Str. B. nr. 51; de asemenea, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în cuantum de 1240 RON, reprezentând onorariu avocat.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost admisă excepția prematurității în ceea ce privește petitul privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlurilor de plată și a fost respins acest petit ca fiind prematur formulat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepții: Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesuală pasivă, întrucât acțiunea este întemeiată pe dispozițiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementează procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor și instituie în sarcina pârâtei emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire.

Excepția prematurității acțiunii în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București la emiterea titlurilor de plată este întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. III alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 62/2010, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe perioada de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor putându-se face doar prin conversia lor în acțiuni corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

Prin urmare, fiind suspendată emiterea titlurilor de plată, instanța nu poate dispune obligarea la emiterea acestora, nici măcar începând cu data de 1 iulie 2012, când ar trebui să expire perioada de suspendare întrucât este posibil ca la acea dată legiuitorul să prelungească perioada de suspendare, așa cum a făcut-o în repetate rânduri (de exemplu în cazul plății drepturilor salariale restante ale funcționarilor publici). În ce privește fondul cauzei: Urmare notificărilor formulate în cursul anului 2001 și în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Dispozițiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj, s-a propus, în favoarea autorului reclamantelor, acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 870.118.000 ROL (87.011,8 RON) și 499.070.000 ROL (49.907 RON).

Aceste dispoziții au fost înaintate împreună cu dosarele aferente de către Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Lugoj, Instituției Prefectului Județului Timiș, care la rândul său a transmis dosarele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2006. Pârâtele nu contestă împrejurarea că dosarele au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu aproape 5 ani în urmă și nici nu justifică întârzierea în soluționarea acestora. Se constată că apărările autorităților pârâte sunt evazive și nu conțin o justificare reală a întârzierii de soluționare a dosarelor reclamantelor, pârâtele rezumându-se a descrie procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, arătând totodată că s-au solicitat lămuriri cu privire la situația actuală a imobilelor, dosarele aflându-se prin urmare abia în etapa inițială a verificărilor.

De altfel, lămuririle solicitate puteau fi extrase din chiar Dispozițiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj, în care se arată că imobilele construcții au fost demolate, construindu-se în locul acestora blocuri și alte locuințe. Față de această justificare fără temei a pârâtelor, se reține că acestea se află în culpă pentru tergiversarea soluționării cererii de despăgubire a reclamantelor, acțiunea fiind întemeiată în ce privește petitul referitor la obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilele situate în Municipiul Lugoj, Str. T.G.

nr. 31 și Str. B., nr. 51. Este, însă, neîntemeiată solicitarea de individualizare a valorii totale de 136.918,8 RON, întrucât în cadrul procedurii administrative reglementate de Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 s-a prevăzut la art. 15 alin. (6) că evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Prin urmare, în această etapă nu se poate stabili valoarea despăgubirilor, care urmează a fi stabilită conform dispozițiilor legale menționate.

Solicitarea de obligare a pârâtelor la executarea hotărârii judecătorești sub sancțiunea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, precum și sub sancțiunea plății penalităților de întârziere, este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât procedura administrativă reglementată de Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 prevede, așa cum s-a arătat deja, și o etapă a evaluării de către un evaluator autorizat. Or, finalizarea evaluării poate interveni ulterior termenului de 30 de zile invocat de reclamantă, nefiind echitabilă sancționarea în acest moment, când nu se pune încă problema executării unei hotărârii care nu este irevocabilă. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în cuantum de 1240 RON, reprezentând onorariu avocat. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamantele, precum și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate cât și în ceea ce privește soluția de admitere, în parte a acțiunii. Recursul declarat de reclamantele - recurente critică ca nelegală și netemeinică soluția de admitere în parte a acțiunii și respinge ca prematur formulată cererea de obligare a intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată.

Cu privire la fondul cauzei, reclamantele critică soluția instanței de fond care deși a obligat intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire pentru cele două imobile situate în Municipiul Lugoj nu a precizat în dispozitiv suma despăgubirilor solicitate deși autoritatea pârâtă nu a contestat acest cuantum. În ceea ce privește respingerea ca prematur formulată a capătului de acțiune având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de plată conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, reclamantele arată că în cauză au fost aplicate greșit de instanța de fond dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010. Se apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ special care este de natură a încălca dreptul de proprietate al reclamantelor și dreptul acestora la o despăgubire echitabilă achitată într-un termen rezonabil.

Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticându-se sentința de fond pentru admiterea în parte a acțiunii reclamantelor și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pe fondul cauzei se invocă două aspecte de nelegalitate, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005. Primul privește faptul că instanța de fond a reținut greșit nesoluționarea culpabilă a cererii de despăgubire formulată prin tergiversarea soluționării cererilor aferente Dispozițiilor nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și nr. 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj.

Aceasta deoarece cererile nu au fost soluționate deoarece dosarele aferente dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 nu sunt complete lipsind o serie de acte necesare identificării și evaluării imobilelor. Iar reclamanții nu au depus la dosar actele solicitate, iar procedura emiterii titlurilor de despăgubire prevede mai multe etape de care instanța de fond nu a ținut cont. Al doilea aspect de nelegalitate privește nerespectarea de către instanța de fond a Deciziei nr. 2815/2008 prin care este stabilită ordinea de soluționare a cererilor de despăgubire, cu respectarea procedurii speciale reglementată prin Legea nr. 247/2005, care are o procedură complexă. În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată recurenta-pârâtă ca instanță de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. și nu a aplicat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ținând cont de admiterea în parte a acțiunii și de faptul că pentru soluționarea litigiului a fost necesar un singur termen de judecată. Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în totalitate. La dosar recurenții au depus întâmpinări față de recursurile părții adverse solicitând respingerea recursurilor. La dosar intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantele - recurente. Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea îl va aprecia pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 247/2005. Recursul declarat de recurentele-reclamante este nefondat, sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, atât în ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea fiind emisă în parte fiind obligată pârâta-recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cât și în ceea ce privește soluția de respingere ca prematur formulat a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlurilor de plată. Curtea nu va reține cele două aspecte de nelegalitate invocate de reclamantele-recurente.

Instanța de fond în mod corect a sancționat refuzul nejustificat al reclamantei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite titlurile de despăgubire pentru imobilele menționate în Dispozițiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 și nr. 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj în favoarea autorului reclamantelor. Faptul că instanța de fond nu și-a însușit cuantumul despăgubirilor bănești stabilite prin deciziile emise în baza Legii nr. 10/2001 este legal și corect. Aceasta deoarece procedura emiteri titlurilor de despăgubire reprezintă un proces complex care presupune mai multe etape identificarea și evaluarea imobilelor care implică efectuarea unui raport de expertiză și însușirea acestui raport privind evaluarea de părțile implicate.

În ceea ce privește respingerea ca prematur formulată a cererii având ca obiect emiterea titlurilor de plată în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. III alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 62/2010 potrivit cărora a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare, emiterea titlurilor de plată. Acest act normativ, care nu a fost declarat neconstituțional are caracter special și se aplică cu prioritate cererilor având ca obiect emiterea titlurilor de plată neputându-se reține susținerile reclamanților privind încălcarea dreptului de proprietate și dreptului de a primi despăgubiri într-un termen rezonabil. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat în cauză soluția de admitere în parte a acțiunii fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Nu poate fi reținută apărarea invocată privind nerespectarea etapelor prevăzute de Legea nr. 247/2005 în condițiile în care sunt îndeplinite în cauză condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor de despăgubire având în vedere data înregistrării cererilor pe rolul Comisiei anul 2006. Motivele invocate de recurentă privind lipsa unor acte care să ateste identificarea imobilelor nu au fost reținute, în mod corect de instanța de fond, reprezentând un motiv de tergiversare a soluționării cererilor de despăgubire. În ceea ce privește Decizia nr. 2815/2008 instanța de fond nu a aplicat-o deoarece aceasta reprezintă un act intern aplicabil autorității pârâte prin care este stabilită ordinea de soluționare a cererilor de despăgubire formulată în baza Legii nr. 247/2005 stabilindu-se ca regulă - ordinea cronologică a înregistrării cererilor.

Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost admisă în mod corect cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă fiind obligată ca parte căzută în pretenții. Nu s-a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. deoarece cuantumul cheltuielilor de judecată a fost apreciat ca rezonabil și proporțional în raport de valoarea cauzei și munca prestată de avocat. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantele N.H.G. și P.H.H. și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 287 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012. Procesat de GGC - DG