ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București la data de 22 noiembrie 2010, reclamanții moștenitori I.E., M.E.,

I.S.C., B.E., I.I., I.C., I.M., B. (căsătorită C.) M.C., au chemat în judecată

pe pârâții ANRP, CCSD, DADN și chemata în garanție AVAS solicitând să se

dispună obligarea la soluționarea Dosarului nr. 40960/CC, în sensul emiterii

deciziei conținând titlul de despăgubire și a emiterii titlului de plata și

plata acestuia; să se dispună plata sumelor datorate, conform raportului de

evaluare, cu plata coeficienților de devalorizare a monedei naționale, de la

data formulării cererii de chemare în judecată până la data plății efective;

obligarea pârâtelor la plata unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de

întârziere, până la emiterea deciziei de despăgubire, precum și cheltuieli de

judecată.

Pârâta ANRP -

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a depus întâmpinare prin

care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, excepția

prematurității, iar în ceea ce privește petitul 3 din cerere, privind

penalitățile de întârziere, a solicitat respingerea ca inadmisibil al acestui

capăt de cerere.

Pârâta CCSD a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106 din

11 aprilie 2008 emisă de AVAS, excepția lipsei calității procesuale pasive cu

privire la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirii. A formulat

cerere de chemare în garanție a AVAS.

Pârâta ANRP a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității emiterii titlului de

plată și a plății solicitate de reclamanți.

de Apel

Prin Sentința nr.

4440 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția de

nelegalitate a Deciziei nr. 106 din 11 aprilie 2008 ca neîntemeiată.

Instanța a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DADN și a respins

acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsită de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost admisă excepția prematurității

emiterii titlului de plată și a plății invocată de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca

prematură, față de acest capăt de cerere.

Instanța a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanții I.I. - prin moștenitori - I.E., M.E.,

I.S.C., B.E., I.I., I.C., I.M., B. (C.) M.C., în contradictoriu cu pârâții

ANRP, CCSD și chemata în garanție AVAS în sensul că a fost obligată pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților

decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de

2.340 mp și construcții în suprafață de 479,44 mp, conform raportului de

evaluare întocmit de evaluator SC R. SA în Dosar nr. 40960/CC.

Instanța a respins ca

prematur capătul 2 de cerere privind plata actualizată a sumei, a respins ca

neîntemeiată cererea privind obligarea ANRP și CCSD la plata unei penalități de

100 RON pentru fiecare de întârziere și a respins cererea de chemare în

garanție.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar este

întemeiată, întrucât Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar este o

structură fără personalitate juridică în cadrul ANRP.

În raport de

dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. instanța de fond a constatat că

această direcție nu are capacitate procesuală, neavând personalitate juridică

și nici capacitate administrativă, întrucât ANRP este cea care efectuează plata

despăgubirilor bănești prin intermediul acestei structuri.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive, privind emiterea titlului de plată

și la plata despăgubirii, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, instanța a reținut că această autoritate are obligația legală

să emită decizia conținând titlul de despăgubire, astfel încât are calitate

procesuală pasivă în cauză.

Curtea a admis

excepția prematurității emiterii titlului de plată, invocată de pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea

privind emiterea titlului de plată față de această pârâtă, ca prematur

introdusă.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS,

Curtea a respins-o, având în vedere faptul că Deciziile AVAS nr. 454 din 27

decembrie 2007 și nr. 106 din 11 aprilie 2008 au fost comunicate pârâtei,

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

aceasta cerând AVAS completarea dosarului în data de 13 mai 2010, la peste doi

ani de la data comunicării dosarului, deși potrivit art. 16 alin. (5), pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația legală să

înainteze dosarul evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în

vederea întocmirii raportului de evaluare, ocazie cu care evaluatorul, în

momentul întocmirii raportului de evaluare are posibilitatea de a identifica,

la fața locului, suprafețele construite ale imobilului ce face obiectul

notificării și a face distincție între suprafețele imobilului deținut de

autorii reclamanților și cele evidențiate la data preluării imobilului de către

stat.

Cu referire la fondul

cauzei instanța de primă jurisdicție a constatat că reclamanții, prin

Notificarea nr. 151 din 07 martie 2001, au solicitat restituirea în natură a

imobilelor ce au aparținut autorului lor S.l., respectiv imobilul moară și

suprafața de teren de 2.340 mp, situat în Urziceni.

Prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat despăgubiri

pentru imobilul moară și teren de 2.340 mp ce s-a aflat în patrimoniul SC M. SA

Slobozia, situat în Urziceni.

Prin Decizia nr. 106

din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, în calitate de entitate notificată, s-a

propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, în favoarea

notificatorilor.

Dosarul aferent

dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind

astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

În cadrul procedurii

administrative instanța a reținut că sunt parcurse mai multe etape: - etapa

transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de

dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) Capitolul V Titlul VII, modificat și

completat prin O.U.G nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, -etapa analizării

dosarelor de secretarul Comisiei Centrale, sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa

evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi

transmis evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura

finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând

titlul de despăgubire.

Instanța a reținut că

etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce

privește dosarul privind acordarea de masuri reparatorii în favoarea

reclamanților, în sensul că dosarul aferent Deciziei nr. 106/2008 a fost transmis

de AVAS, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la secretariatul

comisiei sub nr. 40960/CC.

Refuzul invocat de

comisie în sensul că dosarul trebuie completat cu înscrisuri care trebuie să

facă dovada calității de persoană îndreptățită după Alexandru Ion, instanța de

fond a apreciat că nu este întemeiat, deoarece reclamanții au formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001 și au solicitat restituirea în natură a

imobilului moară și 2.340 mp teren aferent, iar dosarul a fost soluționat de

AVAS, care a emis Decizia nr. 445 din 27 decembrie 2007, completată de Decizia

nr. 106 din 11 aprilie 2008, instanța reținând că reclamanții au făcut dovada

că imobilul a fost proprietatea lui I.S. și a lui I.A., care a fost fiul lui S.

Imobilul moară și

teren care a aparținut lui I.S. și I.A. a fost revendicată de moștenitorii

ambilor coproprietari, în acest sens depunându-se acte doveditoare privind

calitatea de moștenitor.

Susținerea ANRP că

moștenitorii lui I.A. nu au notificat, instanța de fond a apreciat-o că nu este

întemeiată, deoarece unul dintre notificatori este I.A., care a fost soția lui

I.A. și care a solicitat în calitate de moștenitor a lui I.A., prin notificare,

imobilul moară și teren.

În consecință, în

raport de data formulării cererii către pârâtă de către reclamanți, data

introducerii prezentei acțiuni, Curtea a apreciat că termenul rezonabil de

soluționare a cererii a fost depășit în condițiile în care pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a întreprins niciuna dintre

măsurile ce-i reveneau, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate.

Instanța a reținut că

solicitarea la plata daunelor cominatorii apare ca neîntemeiată, întrucât

dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții speciale în materia

executării hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios

administrativ, impun constatarea refuzului persoanei obligate printr-o sentință

irevocabilă de a executa dispozițiile acesteia în termenul stabilit sau în

termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Instanța a respins ca

prematur capătul doi de cerere, privind plata actualizată a sumei, deoarece

potrivit dispozițiilor legale sumele reprezentând despăgubirea se acordă

actualizat conform Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, instanța a respins-o, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și a admis excepția prematurității emiterii titlului

de plată și a plății invocată de ANRP.

Instanța a admis în

parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie conținând titlul de

despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 2.340 mp și construcții în

suprafață de 479,44 mp, conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC

R. SA, în Dosar nr. 40960/CC.

A fost respins ca

prematur capătul 2 de cerere, privind plata actualizată a sumei și a respins ca

neîntemeiată cererea privind obligarea ANRP și CCSD la plata penalități de 100

RON, pentru fiecare de întârziere.

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit

instanța a respins cererea de sesizare a Tribunalului pentru soluționarea

excepției de nelegalitate invocată, întrucât această instanță era competentă să

soluționeze cererea.

A precizat că Decizia

nr. 106/2008 emisă de Avas a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispozițiile art. 4 alin.

(4) și art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond și cu privire la fondul cauzei, arătând faptul că în

mod greșit a fost obligată această autoritate la emiterea deciziei, fără a se

ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al

reclamanților.

Recurenta a susținut

că cererea depusă de reclamanți la AVAS nu îndeplinește condițiile unei

notificări, așa cum dispun prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, întrucât

precizarea reclamanților cu privire la titularul notificării trebuie să îmbrace

forma unei notificări comunicate prin executor.

A fost criticată și

soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a AVAS, recurenta

arătând că instanța nu și-a motivat această soluție.

S-a precizat că

practica constantă a instanțelor este în sensul respingerii acțiunilor

formulate de reclamanți care au un dosar de despăgubire incomplet.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că intimații-reclamanți au

invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea, respectiv

de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul moară

și suprafața de teren de 2.340 mp, situat în Urziceni.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul

nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Definiția excesului

de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în

exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin

încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de

Constituție sau de lege.

În cauza de față,

Înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr.

10/2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului moară și

suprafața de teren de 2.340 mp, situat în Urziceni, iar prin Decizia nr. 445

din 27 decembrie 2007, completată de Decizia nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă

de AVAS, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de

despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat, dosarul fiind transmis către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr.

40960/CC, în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispozițiilor

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la

îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat

au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.

În conformitate cu

dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de

soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune

parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale

sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi

transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.

În aceste condiții,

verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul

pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat,

cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților

în parte.

Critica formulată de

recurent este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie

conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 2.340 mp

și construcții în suprafață de 479,44 mp, conform raportului de evaluare

întocmit de evaluator SC R. SA, în Dosar nr. 40960/CC, având în vedere că

potrivit dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul

reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii a parcurs etapele

prevăzute de actul normativ indicat și urmează a fi finalizată procedura

administrativă prin emiterea titlului de despăgubire.

Nici critica cu

privire la faptul că dosarul reclamanților ar fi fost incomplet nu poate fi

primită de Înalta Curte, întrucât autorul reclamanților a formulat notificarea

în condițiile prevăzute de lege, acest lucru fiind necontestat, iar ulterior

introducerea în cauză a moștenitorilor a fost făcută în conformitate cu normele

legale, cu respectarea dispozițiilor referitoare la moștenire și la actele de

stare civilă.

De asemenea, Înalta

Curte constată că excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106/2008 emisă de

AVAS a fost corect soluționată de instanța de fond, iar această soluție de

respingere urmează a fi menținută de instanța de control judiciar, însă cu

motivarea ce urmează.

Instanța de control

judiciar a reținut că a fost invocată excepția de nelegalitate a Deciziei nr.

106 din 11 aprilie 2008, emisă de AVAS privind soluționarea dosarului întocmit

în baza Notificării nr. 151/2001 înregistrată la AVAS, decizie care a modificat

art. 2 din cuprinsul Deciziei nr. 454 din 27 decembrie 2007 emisă de AVAS.

Înalta Curte reține

că măsurile reparatorii de care pot beneficia reclamanții sunt cele reglementate

de dispozițiile Legii nr. 10/2001, cuantumul acestora urmând a fi determinat în

cadrul procedurii speciale instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prevederile cuprinse

în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 au schimbat esențial procedura de atacare

în instanță a dispozițiilor emise în cadrul procedurii prealabile obligatorii

instituită de Legea nr. 10/2001, precum și instanța competentă să le

soluționeze.

Astfel, pentru

dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, competența

instanței civile se păstrează doar în ceea ce privește procedura derulată în

etapa prealabilă la unitatea deținătoare, în situația în care aceasta refuză să

soluționeze notificarea ori respinge notificarea sau cererea de restituire în

natură.

În ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor de care poate beneficia persoana îndreptățită, acesta

poate face obiect de analiză al instanței de contencios administrativ, doar

după ce a fost stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare, prevederile

legii speciale care reglementează procedura de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se aplică tuturor

dispozițiilor ce sunt emise ulterior intrării în vigoare a actului normativ

menționat, respectiv Legea nr. 247/2005.

Înalta Curte reține

că legiuitorul a reglementat o altă procedură de contestare, pe care civilă,

prin art. 26 din Legea nr. 10/2001, a dispoziției AVAS de soluționare a

notificării ori de respingere a cererii de restituire în natură, dispoziție

care nu poate fi supusă controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că

legiuitorul a prevăzut procedura de contestare a actului arătat la instanța

civilă, ca instanță competentă, nu poate fi admisă ipoteza contestării în

paralel a aceluiași act și pe calea excepției de nelegalitate la instanța de

contencios administrativ, fiind în prezența finelor de neprimire, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste

considerente, văzând că prin Decizia nr. 454 din 27 decembrie 2007, completată

de Decizia nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul

precizat, iar dosarul a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 40960/CC, în vederea emiterii titlului de

despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Înalta

Curte a reținut că excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106/2008 invocată în

cauză, în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței

instanței de fond, Înalta Curte va menține hotărârea recurată și în temeiul

art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 4440 din 27 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM