ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 454/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ

și fiscal, sub dosar nr.

2471/2/2006, reclamanta I.L.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului

București,

anularea hotărârii nr. 15662/898 din 13 ianuarie 2006 a

Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și

obligarea pârâtei la

emiterea unei noi

hotărâri prin care să-i recunoască drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor bănești

corespunzătoare,

pentru perioada 25 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

februarie 2006.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, în

septembrie 1940, au fost strămutați, în urma

Tratatului de la

Craiova

, din localitatea de domiciliu, comuna Sever

Rădulescu, județul

Caliacra, aflată în Bulgaria, în comuna Ciochina, județul

Ialomița și,

ulterior, în comuna Baia

(fosta Lunca), județul Tulcea. A mai arătat

reclamanta că s-a născut la data de 25 ianuarie 1944, în comuna Baia

(fostă

Lunca), județul Tulcea, după

strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr.

1428 din 14 iunie 2006, Curtea de

Apel

București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei I.L., a anulat hotărârea nr. 15662/899/13 ianuarie 2006,

emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pe

perioada 25 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 februarie 2006.

Pentru

a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză,

instanța de fond a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menționate

mai sus, ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au

avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta

fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele

de viață ce au decurs din situația de

refugiați a părinților.

A

concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul

refugiului părinților săi din localitatea de

domiciliu, situată în Bulgaria,

în localitatea Baia, județul Tulcea, astfel

încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate,

arătând că instanța de

fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat

în cauză. Se susține, în esență, că

reclamanta nu era născută în momentul strămutării

părinților săi,

astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000,

care nu-i menționează ca

beneficiari și pe

copiii născuți în timpul refugiului părinților.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie

1945, din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori

expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se

bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că

reclamanta s-a născut la data de 25 ianuarie 1944, în localitatea Baia (fostă

Lunca), județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma

Tratatului de la Craiova, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în localitatea

Peștera - Bulgaria. Statutul de

evacuați al părinților reclamantei rezultă din extrasul

de pe Tabloul

de evacuați din

Cadrilater, eliberat, în copie, de Arhivele Statului

.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă

a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale

ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație

față de care, în

mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei

calitatea de beneficiară a prevederilor Legii

nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București,

împotriva sentinței civile nr. 1428 din 14 iunie 2006 a

Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.