ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pin sentința civilă nr. 1010

din 10 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.E., a

anulat hotărârea nr. 15582/879 din 13 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa de

Pensii a municipiului București și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, dreptul de beneficiară

dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor corespunzătoare

pentru perioada 9 august 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 21 noiembrie

2005.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut

dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea

Gavra-Cioara - Bulgaria, în localitatea Budești, județul Călărași, ca urmare a

Tratatului de la Craiova încheiat la data de 7 septembrie 1940.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a

susținut că intimata-reclamantă nu face parte din categoria persoanelor care

beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât aceasta nu și-a

schimbat domiciliul din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din

motive de persecuție etnică, așa cum prevăd expres și limitativ dispozițiile

actului normativ precizat anterior, ci s-a născut într-o localitate în care

părinții săi au fost strămutați, din Bulgaria, în România, ca urmare a

Tratatului încheiat la Craiova în 1940.

Analizând motivele de recurs

și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, cu

actele normative incidente cauzei, precum și cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins

pentru următoarele considerente.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor H.T. și L.G. rezultă că aceștia cunosc

împrejurarea că reclamanta N.E. s-a născut la data de 9 august 1944, în

localitatea Budești, județul Călărași, în perioada refugiului părinților săi S.G.

și S.E., care au fost strămutați din localitatea Gavra-Cioara - Bulgaria, în

localitatea Budești.

Din situația de avere

imobilă rurală, eliberată de Arhivele Naționale, rezultă că locuitorul C.S.,

tatăl intimatei, a deținut imobile constând în 10 ha. teren și construcții în comuna Gavra-Cioara, județul Durostor.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate în dispozițiile actelor normative menționate anterior.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a schimbului de

populație din Bulgaria în România, potrivit Tratatului încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 1010 din 10

mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.