ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 19 ianuarie 2006, reclamanta N.C. a solicitat anularea hotărârii nr.

15541/850 din 2 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului

București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind

născută în timpul strămutării părinților săi, ca urmare a schimbului de

populație efectuat între Bulgaria și România, în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

842 din 11 aprilie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 15541/850

din 2 decembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 14 decembrie 1941, dată la

care părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de strămutată, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând

casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de N.C.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în

altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii

lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor T.E.

și E.T., situația de avere imobilă rulară din județul Durostor a tatălui

reclamantei și copiile actelor de stare civilă ale reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este corectă și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.

842 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.