ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 12 martie 20007 reclamanta G.N. a solicitat anularea

hotărârii nr. 16349/612 din 13 decembrie 2006 emisă de Casa de Pensii a

municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind

născută în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare

a aplicării Tratatului încheiat la Craiova în septembrie 1940.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 999 din 11 aprilie 2007, prin care a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 16349/612 din 13 decembrie 2006, emisă de pârâtă și a

obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16

decembrie 1943-6 martie 1945 începând cu data de 1 decembrie 2006.

Hotărând astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 16 decembrie

1943, dată la care părinții săi erau strămutați din motive etnice, din

localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat,

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de G.N.

Recurenta a susținut,

în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în

condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi

referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a

părinților lor, iar intimata nu se încadrează în

categoriile

de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale

susmenționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1

din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de

suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele

de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2,

persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost

asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul

unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea

din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de

refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația de

avere mobiliară și situația de avere imobiliară rurală din septembrie 1940 ale

tatălui reclamantei A.M.G., privind bunurile din județul Caliacra precum și din

actele de stare civilă ale reclamantei.

Interpretarea

dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință,

soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat

și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 999 din 11

aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2007.