ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 9 februarie 2006, reclamanta I.C. a solicitat anularea hotărârii nr.
15610/905 din 19 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului
București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,
motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind
născută în timpul strămutării părinților săi, din Bulgaria, în România, ca urmare
a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă
nr. 805 din 5 aprilie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 15610/905
din 19 decembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască
reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.
189/2000.
Hotărând astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 9 ianuarie 1942, dată la
care părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu
și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile
prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea
drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând
casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulată de I.C.
Recurenta a susținut că
hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea
nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la
persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar
intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și
limitativ prin dispozițiile legale sus menționate, întrucât nu era născută la
data semnării Tratatului de la Craiova.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,
persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în
altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din
localitatea de domiciliu ca urmare a schimbului de populație efectuat în baza Tratatului
de la Craiova din 1940 este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe
toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut
în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca
aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării
pământului românesc.
Situația de strămutat a
rezultat din probele administrate în cauză, respectiv „declarațiunea” din 11
septembrie 1940, în care figurează tatăl reclamantei, ca și colonist împroprietărit,
copia extras din Tabloul de culturile nerecoltate ale Românilor și coloniștilor
din comuna Regina Maria, județul Caliacra, situația proprietății rurale din 11 septembrie
1940, copiile actelor de stare civilă ale reclamantei.
Interpretarea dată de
instanță este corectă și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția
instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în
baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.
805 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2006.