ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5651/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 mai 2005, reclamanta B.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 14744/72 din 11 aprilie 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi, urmare a schimbului de populație al cărui obiect l-au făcut aceștia în baza Tratatului de la Craiova din 1940, dintre România și Bulgaria. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1040 din 31 mai 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea 14744/72 din 11 aprilie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut ca reclamanta s-a născut la data de 24 februarie 1945, dată la care părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, ca urmare a schimbului de populație efectuat între România și Bulgaria și a dobândit prin naștere, statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de B.F. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G.

nr. 127/2002, nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc. Situația de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor B.E.

și H.C., copia extras de pe situația de avere imobiliară a bunicului intimatei, B.C. și copiile actelor de stare civilă ale reclamantei. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1040 din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2005.