ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 mai

2005, reclamanta A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București, anularea hotărârii nr. 14739/73 din 8 aprilie 2005,

prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiară

a Legii nr. 189/2000.

Reclamanta a arătat că în mod greșit

i-a fost respinsă cererea, pe motiv că s-a născut în anul 1942, după doi ani de

la strămutarea părinților săi.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1161 din

15 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 12 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

decembrie 2005.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta, care s-a născut la 12 septembrie 1942, în

localitatea Tulcea, ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați,

urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, din Cadrilater, în România, a

avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a

suferit și familia sa.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, arătând că reclamanta

s-a născut la mai mult de 300 de zile de la strămutarea părinților săi,

situație în care instanța a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din legea menționată.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv declarația de avere și situația de avere ale familiei reclamantei,

ambele eliberate de Arhivele Naționale, precum și copia actului de naștere al

reclamantei.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1161 din 15

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.