ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

iulie 2005, reclamanta G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15155/474 din 24 iunie

2005 și admiterea cererii de constatare a calității de persoană persecutată din

motive etnice, în baza Legii nr. 189/2000.

Reclamanta a arătat că în mod greșit

i s-a respins cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000, pe motiv că s-a

născut la mai mult de 4 ani și 4 luni de la data Tratatului de la Craiova din 7

septembrie 1940, în urma căruia autorii săi au făcut obiectul transferului de

populație.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1408 din

1 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o hotărâre în favoarea reclamantei, în care să se constate că

perioada 5 februarie 1945 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că părinții reclamantei au făcut obiectul transferului de

populație, ca urmare a Tratatului de la Craiova, iar aceasta s-a născut la data

de 5 februarie 1945, în timpul perioadei legale de strămutare, suferind aceleași

consecințe nefavorabile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând că instanța de fond în mod greșit a reținut

că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, întrucât s-a născut în România, după data strămutării părinților săi.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Reclamanta a făcut dovada că se

încadrează în prevederile legale enunțate, prin actele depuse la dosar,

respectiv: declarațiile martorilor Ș.Z. și C.Z., acte de stare civilă, copia

situației imobiliare a familiei reclamantei, eliberată de Arhivele Naționale.

În speță, corect instanța a apreciat

că reclamanta, care s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților

săi, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

În consecință, hotărârea instanței

de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza

art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1408 din 1

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.