Decizia nr. 1117/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2005, reclamantul G.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15193/529 din 11 iulie 2005, prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1712 din 19 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2005, pentru perioada 1 septembrie 1943 - 6 martie 1045. Instanța a reținut că reclamantul care s-a născut la 31 octombrie 1943, ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, datorită persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, invocând statutul de persecutat etnic, deoarece s-a născut la 3 ani după semnarea Tratatului de la Craiova, în urma căruia părinții săi au făcut obiectul transferului de populație. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația de avere imobiliară a tatălui reclamantului, eliberată de Arhivele Naționale, acte de stare civilă, declarațiile martorilor Ș.Z.

și C.Z. În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1712 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.