ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 709/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2025 din 05 septembrie 2007 a

admis acțiunea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu Casa de Pensii

a Municipiului București și, pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 16235/493

din 18 octombrie 2006, emisă de pârâtă, obligând totodată pe aceasta din urmă să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1

lit. c), pentru perioada 22 ianuarie 1943-06 martie 1945, începând cu data de 01

octombrie 2006, în raport de cererea înregistrată în evidențele pârâtei din 21

septembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, născută în perioada strămutării

familiei sale din localitatea de domiciliu urmare a Tratatului de la Craiova din

07 septembrie 1940, se încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, dispozițiile normative în materie neînlăturând persoanele născute

în perioada strămutării părinților, de la stabilirea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000. S-a apreciat în acest sens că, din considerente de echitate,

nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, consecințele strămutării

părinților răsfrîngîndu-se și asupra copiilor născuți în perioada strămutării.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta.

Recurenta a susținut că,

în condițiile în care reclamanta s-a născut pe teritoriul României după 2 ani și

patru luni de la data schimbului obligatoriu de populație, stipulat prin Tratatul

de la Craiova, nu poate invoca, în beneficiul său, părăsirea domiciliului ca urmare

a persecuției etnice suferite.

A mai susținut recurenta

că în acest sens pledează și textul Tratatului de la Craiova potrivit căruia transferul

de populație dintre cele două țări urmează să se facă într-un interval de 3 luni,

calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, de unde rezultă că

numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau

a fi evacuate, îndeplinesc cerințele legale pentru a beneficia de dispozițiile legii.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de

suferit persecuții etnice, după cum urmează: „c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu”.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul

schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut

în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte

sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei

experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela

al acordării unor drepturi compensatorii.

Rezultă în acest context

că textul Tratatului de la Craiova, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs,

nu prezintă relevanță din punctul de vedere al recunoașterii calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

În concluzie, intimata-reclamantă,

născută la data de 22 ianuarie 1943, în mun. Constanța cu alte cuvinte în intervalul

reglementat prin dispozițiile Legii nr. 189/2000, este îndreptățită, astfel cum

corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest

act normativ.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ. nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2025 din

05 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2008.