ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta, B.V., a solicitat anularea Hotărârii nr.16580/159 din 12 iulie 2007 a pârâtei, Casa de Pensii a Municipiului București și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-06 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins, ca neîntemeiată cererea prin care a solicitat recunoașterea sa ca beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1941, în timpul refugiului, iar părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului româno bulgar încheiat la Craiova în luna septembrie 1940. Reclamanta a apreciat că întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de statutul de refugiat, având în vedere că părinții săi au suferit consecințele persecuțiilor etnice exercitate nemijlocit și asupra sa.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1941 în localitatea Ovidiu, județul Constanța, adică după mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinților săi, că nu a părăsit niciodată teritoriul țării și că nu a făcut dovada persecuțiilor etnice pe care le invocă. Pârâta a apreciat că persoana strămutată nu este alta decât cea care la data semnării Tratatului de la Craiova avea domiciliul pe teritoriul județelor menționate în tratat și care a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu și să se mute pe teritoriul românesc, ca urmare a înțelegerii dintre statul român și cel bulgar.

A mai arătat că nu pot beneficia de prevederile legii copii concepuți după strămutare, născuți pe teritoriul României, pe considerentul că au suferit privațiuni din cauza statutului de strămutați pe care l-au avut părții lor și că dacă legiuitorul ar fi intenționat acest lucru l-ar fi prevăzut în mod expres în lege.

Prin sentința civilă nr. 276 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 16580/159 din 12 iulie 2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 21 octombrie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2007. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legale persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

A mai apreciat că efectele strămutării sau răsfrânt și asupra reclamantei întrucât aceasta a suferit aceleași privațiuni ca și părinții săi, Legea nr. 189/2000 nefăcând nici un fel de distincție în sensul înlăturării de la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 lit. c) a copiilor născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu, sau a celor concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părților în acea localitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând admiterea acțiunii și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că cererea reclamantei a fost respinsă prin Hotărârea 16580/159 din 12 iulie 2007 deoarece reclamanta s-a născut la data de 31 septembrie 1941 în localitatea Ovidiu, județul Constanța, după mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinților săi și nu a fost persecutată etnic. Recurenta a apreciat că nu pot beneficia de dispozițiile legii copiii concepuți după strămutare, născuți pe teritoriul României. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, din considerațiile ce se vor arăta în cele ce succed. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1941 în localitatea Ovidiu, județul Constanța, unde părinții săi au fost strămutați, astfel că efectele strămutării s-au răsfrânt și asupra sa, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată. În mod corect a observat prima instanță că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c), în sensul de a stipula în mod expres că nu pot beneficia de prevederile legii copiii concepuți și născuți după strămutarea părinților, astfel cum consideră în mod eronat pârâta.

De altfel, deși susține această teză, totuși în cuprinsul motivelor de recurs recurenta-pârâtă recunoaște că „Fără îndoială, efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți după strămutarea părinților…” Prin urmare, având în vedere că intimata-reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000, într-o localitate în care părinții săi au fost strămutați și că actul normativ invocat nu distinge în ceea ce privește persoanele strămutate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 276 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.