ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.E. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16883/71 din 7 martie 2008 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a evidențiat că părinții săi au venit în România în anul 1940 ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria și s-au stabilit la Constanța, unde, la data de 27 decembrie 1944 s-a născut reclamanta.

A mai arătat că întrucât s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, a suferit aceleași consecințe negative ca aceștia și prin urmare este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că reclamanta s-a născut după 4 ani de la data când părinții săi au fost strămutați, că nu a părăsit niciodată teritoriul țării și că prin urmare nu poate face dovada persecuției etnice la care au fost supuși părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 2171 din 4 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a anulat Hotărârea nr. 16883/71 din 7 martie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 27 decembrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2008. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A apreciat că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază atât persoanele persecutate nemijlocit cât și cele care au suferit persecuții etnice în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

A constatat că reclamanta s-a născut în perioada avută în vedere de lege, în localitatea în care au fost strămutați părinții săi, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 1940 . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. A apreciat că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât s-a născut după 4 ani de la data strămutării părinților săi, pe teritoriul României și nu a făcut dovada persecuțiilor etnice pe care le invocă.

A mai arătat că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că și copii născuți după strămutarea părinților sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii ca și părinții lor pentru că s-ar fi instituit o discriminare față de copiii născuți după data limită de aplicare a legii, și anume 6 martie 1945. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, Înalta Curte reține că părinții reclamantei au fost strămutați în anul 1940 din comuna Golebina – Ceatalgea, județul Durostor (Bulgaria) în Constanța (România) ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Prin urmare, statutul de persoană strămutată al părinților reclamantei nu poate fi pus la îndoială, împrejurarea pe care, de altfel, nu a contestat -o nici recurenta pârâtă. Observațiile formulate de recurentă potrivit cărora reclamanta nu poate beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 întrucât a fost concepută și s-a născut după strămutarea părinților recurentei, nu pot fi reținute.

Înalta Curte apreciază că prin persoana persecutată etnic ca urmare a strămutării, legiuitorul a avut în vedere toate persoane asupra cărora s-au răsfrânt astfel de consecințe, inclusiv cele care s-au născut în intervalul de timp prevăzut de lege din părinți strămutați În mod corect a observat prima instanță că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c), în sensul că n-ar beneficia de prevederile legii copiii născuți după strămutarea părinților, în perioada avută în vedere de legiuitor, cum în mod eronat consideră recurenta pârâtă.

Așadar, întrucât intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp prevăzut de Legea nr. 189/2000, într-o localitate în care părinții săi au fost strămutați și față de împrejurarea că actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoana strămutată care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat. Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare și se va menține hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M. București împotriva sentinței civile nr. 2171 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.