ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2008, reclamantul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, anularea hotărârii nr. 17007/210 din 30 iunie 2008 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată din motive etnice de la momentul nașterii sale, 9 septembrie 1943 și până la data de 6 martie 1945, cu acordarea corespunzătoare a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 9 septembrie 1943, în localitatea Constanța, jud. Constanța, părinții săi fiind strămutați în toamna anului 1940, în urma încheierii Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria în data de 7 septembrie 1940. A mai arătat reclamantul că părinții săi au fost strămutați din Jud. Durostor, Bulgaria, în Constanța, jud. Constanța.

Prin sentința civilă nr. 2902 din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană persecutată din motive etnice în perioada 9 septembrie 1943-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 în considerarea acestei calități, începând cu data de 1 iulie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit strămutarea părinților săi, precum și aspectul că s-a născut în timpul refugiului acestora. A mai reținut prima instanță că efectele persecuțiilor etnice exercitate asupra părinților s-au răsfrânt implicit și asupra copiilor născuți în timpul refugiului, suportând și ei aceleași privațiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000 nu prevede ca beneficiari ai drepturilor stabilite de aceasta și pe copiii născuți în perioada refugiului, reclamantul născându-se după 3 ani de la încheierea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, în acea perioadă neavând loc strămutări de populație. Recursul este nefondat. Analizând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., raportat la motivele de recurs invocate înalta Curte apreciază următoarele: Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă, situație de avere imobiliară) că reclamantul s-a născut la data de 9 septembrie 1943, în localitatea Constanța, județul Constanța, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi C.M. și C.E. se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Durostor - Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Având în vedere cele arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2902 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.