ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 14 august 2008, reclamantul C.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, anularea

hotărârii nr. 17007/210 din 30 iunie 2008 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei

să-i recunoască calitatea de persoană strămutată din motive etnice de la

momentul nașterii sale, 9 septembrie 1943 și până la data de 6 martie 1945, cu

acordarea corespunzătoare a drepturilor conferite de Legea nr.  189/2000.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de  9 septembrie 1943, în

localitatea Constanța, jud. Constanța, părinții săi fiind

strămutați în toamna anului 1940, în urma încheierii

Tratatului de la

Craiova dintre România și Bulgaria în data de 7 septembrie 1940. A mai

arătat reclamantul că părinții săi au fost strămutați din Jud. Durostor,

Bulgaria, în Constanța, jud. Constanța.

Prin

sentința civilă nr. 2902 din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantului, a

anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului

calitatea de persoană persecutată din motive

etnice în perioada  9 septembrie 1943-6 martie 1945

și să-i acorde drepturile

conferite de Legea

nr. 189/2000 în considerarea acestei calități, începând

cu data de  1

iulie 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a

dovedit strămutarea

părinților săi, precum și aspectul că s-a născut în

timpul refugiului acestora. A

mai reținut prima instanță că efectele

persecuțiilor etnice exercitate asupra părinților

s-au răsfrânt implicit și

asupra copiilor născuți în timpul refugiului, suportând

și ei aceleași

privațiuni.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului

București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în

temeiul dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ.

În

esență, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000 nu prevede ca

beneficiari ai drepturilor stabilite de

aceasta și pe copiii născuți în

perioada

refugiului, reclamantul născându-se după 3 ani de la încheierea Tratatului de

la Craiova din 7 septembrie 1940, în acea perioadă neavând

loc

strămutări de populație.

Recursul este nefondat.

Analizând sentința

atacată în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., raportat la motivele de recurs invocate

înalta

Curte apreciază următoarele:

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6

martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții

etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă,

situație de avere imobiliară) că reclamantul s-a născut la data de  9

septembrie 1943, în localitatea Constanța, județul Constanța, după ce, în anul

1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi C.M. și C.E. se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Durostor -

Bulgaria.

Fiind născut

în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se

cuvin.

Având în vedere cele

arătate, Curtea, în baza art. 312 alin.  (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București, împotriva

sentinței civile nr. 2902 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 martie 2009.