ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 mai 2008 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, anularea Hotărârii nr. 16705/292 din 11 ianuarie 2008 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată din motive etnice de la momentul nașterii sale, 1 august 1943 și până la data de 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada în care, în urma acordului bilateral între România și Bulgaria în 7 septembrie 1940, părinții săi erau strămutați, iar legiuitorul nu face nicio deosebire între părinți și copiii născuți în timpul refugiului, având în vedere faptul că traiul de refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor. Prin sentința civilă nr. 2158 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate.

Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de persoană persecutată din motive etnice în perioada 1 august 1943-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 în considerarea acestei calități, începând cu data de 1 octombrie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 1 august 1943 în localitatea Obromir Deal, Județul Constanța, dată la care părinții acesteia erau strămutați din Cadrilater în România, după cedarea teritoriului către Republica Bulgaria în baza tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. În atare condiții, a apreciat prima instanță, cum reclamanta avea domiciliul la părinți iar vârsta nu-i permitea o manifestare de voință independentă, aceasta a dobândit prin naștere statul de strămutat al părinților săi, suportând alături de părinți greutățile și privațiunile refugiului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa de Pensii a Municipiului București, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că reclamanta s-a născut la data de 1 august 1943 în localitatea Dobromir Deal, Județul Constanța, România, după trei ani de la strămutarea părinților săi din Județul Durustor, Bulgaria în România. Apreciază recurenta că persoana strămutată este acea persoană care la data semnării Tratatului de la Craiova avea domiciliul pe teritoriul județelor menționate în acest tratat și care, în urma înțelegerii survenite între cele două state vecine, a fost obligată să părăsească localitatea în care avea domiciliul și să se mutre pe teritoriul românesc.

Chiar dacă efectele strămutării și ale persecuției etnice față de părinți s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți după strămutarea părinților, legea nu îi prevede ca beneficiari ai măsurilor reparatorii. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Se constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2158 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.