ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4002/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2007, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Călărași, recunoașterea calității de refugiat din motive

etnice și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 86 din 15 ianuarie 2008, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4819 din 12 octombrie 2007

emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pe perioada

20 martie 1943-6 martie 1945, începând cu 1 aprilie 2007.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu din

Bulgaria în România, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii

ca și familia sa, urmare persecuțiilor etnice exercitate.

Instanța de fond a respins excepția

tardivității acțiunii, reținând că pârâta nu a făcut dovada momentului

comunicării hotărâri contestate de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că

intimatul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 C.

civ., întrucât a fost născut după strămutarea părinților.

S-a susținut că intimatul-reclamant s-a

născut la data de 20 martie 1943 în localitatea Călărași și nu a dovedit

persecuție etnică întrucât la data strămutării părinților nu era născut și nici

conceput.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice,

aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a

unui tratat bilateral.

În speță, în mod corect instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, întrucât a suferit aceleași

privațiuni, efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.

Legea nr. 189/2000 are ca scop să ofere o

reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice în

perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, fără a face distincție în funcție de

data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în localitatea de refugiu sau de

strămutare au același regim juridic ca și părinți lor.

Faptul că reclamantul se încadrează în

prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză

respectiv: comunicare privind validarea Hotărârii nr. 230 din 24 octombrie 2000

emisă de Comisia Județeană Călărași de aplicare a Legii nr. 9/1998, Hotărârea

nr. 230/2000; copie-extras de pe Tabelul nominal cu locuitorii de origine

română din orașul Turtucaia, acte de stare civilă.

În

consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat

și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 86 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.